--Spune-mi dorule, când pleci,
Unde vremea ți-o petreci?
--Poposesc la o fecioară,
Povestesc cu ea spre seară,
Îi mângâi cosițele
Și-i încâlcesc ițele.
--Dorule, unde alergi
Clipele să le culegi?
--Ia, eu fug la maica ta
Care suferă biata,
Să îi mângâi inima
Că-i amară soarta sa.
--Zi-mi măi dorule fârtate,
Nu-ți e dor de libertate?
Nu auzi frunza foșnind
Și crenguța tot doinind?
N-ai zbura spre ceea lume
Călare pe-un roib în spume?
--Liber să fiu tot oi vrea
C-așa este firea mea,
Dară codru-i răvășit
De hoți de lemn chinuit,
Mlădițele i-s puține,
Slabe, chiar de gerul vine…
--Dorule, tot dor rămâi
Ca în zilele dintâi.
Tu dă în lume de știre
Că românu-i cu iubire,
Pruncii nu-i lăsa să plece
Că departe doru-i rece...
Pe părinți tu să îi ții
Ici, aproape de copii,
Pe bunici lângă nepoți,
Soața bună lângă soț,
Vatră dulce să le fie
Țarină de Românie!
Cetina de brad, la strungă,
Mugurii din plop s-ajungă,
Să-îndrăgească păsări toate
În pădurile curate,
Fără năpârstoci și furi
Prădătorii de păduri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu