În România poeții sunt asasinați, iar complicii securiști achitați de justiția comunizantă!

 Astăzi s-a întâmplat un eveniment în justiție, care dovedește că, în România, nu s-a schimbat mai nimic de 30 de ani, de la așa-zisa revoluție. Doi securiști, presupuși complici ai asasinării poetului dizident Gheorge Ursu în 1985 au fost achitați de judecătorii ”comunizanți”, dovedind în ochii opiniei publice, încă odată, complicitatea între fosta securitate și justiția controlată de rețelele regimului totalitar de dinainte de 1989? De altfel nici nu trebuie să ne mire, dacă până acum câteva luni am avut un procuror general, care băga la pușcărie deținuții politici de la Aiud în vremea lui Ceaușescu. Pe de altă parte, niciun partid nu dorește cu adevărat desființarea pensiilor speciale provenite din comunism pentru că ar desființa propriu-zis sistemul care ne controlează. România este încă prizonieră fostelor rețele ale securității și partidului comunist care au trecut de partea sistemului globalist de factură neo-marxistă, ce controlează guvernele marilor puteri. Sentința de astăzi care achită doi foști complici la asasinarea unui poet dizident revelă românilor faptul că România este prizonieră fostului sistem securistic care controlează parțial justiția, politica și economia. Poate în totalitate? Procurorii susţin că, în perioada ianuarie – noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la 21 septembrie 1985. A murit pe 17 noiembrie 1985, în Spitalul Penitenciar Jilava.Procurorii militari au stabilit că Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care „au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.

Decizie surprinzătoare a instanței, în procesul torționarilor disidentului Gheorghe Ursu. Curtea de Apel Bucureşti i-a achitat pe Marin Pârvulescu și Vasile Hodiş, după ce încadrarea lor juridică a fost schimbată, fapt ce l-a revoltat pe teologul Radu Preda, directorul IICCMER. ”În primul rând, simbolic vorbind, este de neînțeles cum justiția română, fix la 30 de ani de la căderea comunismului, nu a reușit să-și însușească un minimal instrumentar în materie de judecare a unor asemenea cazuri și ia asemenea decizii, care dacă ar rămâne definitive, ar reprezenta o pată pe obrazul justiției post-comuniste. Să înțelegem că pentru justiția din România, încadrarea crimelor comunismului este facultativă, că ea nu presupune nici o rigoare, că de fapt degeaba avem un Institut de Investigare a Crimelor Comunismului, câtă vreme crimele comunismului rămân o metaforă pentru doamnele și domnii judecători. Germania are și la ora actuală, la 70 și ceva de ani de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, o Procuratură specială la nivel federal, care tratează chestiunile legate de crimele nazismului. Noi nu am reușit, cu toate că avem DIICOT, cu toate că avem DNA, n-am reușit să avem un Parchet specializat și nu avem nici un corp corespunzător de judecători, care să știe despre ce este vorba atunci când vorbim cu adevărat despre crimele comunismului. Deci amatorismul sistemului judiciar în materie de crime ale comunismului este înfiorător”.

De asemenea, intelectualul clujean și politicianul Adrian Papahagi s-a arătat revoltat la aflarea sentinței: ”La 30 de ani de la căderea comunismului, victimele sunt uitate, călăii sunt absolviți de orice crimă, securiștii au pensii speciale, dacă nu au devenit milionari, vechii comuniști administrează lecții de libertate, barzilor ceaușiști li se ridică statui, Marx e la modă printre intelectuali, Che Guevara e icoană pop, iar eu voi fi denunțat ca „extremist de dreapta” fiindcă îmi permit să observ aceste lucruri.”. Pe de altă parte, fiul dizidentului este consternat de injustiția promovată de judecătorii manevrați de fosta securitate și de către rețelele partidului comunist. Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, sustine că decizia de achitare dată de Curtea de Apel București în cazul foștilor ofițeri de Securitate, Mihai Pârvulescu și Vasile Hodiș, este o incredibilă bătaie de joc la adresa ideii de justiție în România, dar și o imensă nedreptate si la adresa victimelor comunismului, a celor care i s-au opus lui Ceaușescu. „Sunt stupefiat, efectiv. E o incredibila bataie de joc la adresa ideii de justitie in Romania. E cu adevarat tragic ca, la 30 de ani de la eliberarea de dictatura, iata Securitatea mai poate inca sa influenteze in asa masura oameni din justitie – si care le fac inca jocul. E o imensa nedreptate si la adresa victimelor comunismului, a celor care s-au opus lui Ceaușescu. Orice judecător, orice om de bună credință i-ar fi condamnat. Sunt sute de probe – mărturii, documente ale Securității, acte medicale care demonstreaza fără vreun dubiu că acesti oameni l-au torturat pe tatăl meu, torturi care au dus la uciderea lui. Si nu numai atât – că au facut-o cu intenție, la ordin de sus, de la vârful ierarhiei dictaturii Ceaușescu”.

Pentru magistrații care până mai ieri au avut șef un fost procuror comunist care îi băga pe dizidenți la pușcărie, probele și documentele incriminatoare nici nu mai contează? Și unii magistrați, ca și securiștii, își protejează la 30 de ani de la revoluție pensiile speciale și privilegiile? ”Corb la corb nu-și scoate ochii?” Din păcate, România se îndepărtează tot mai mult de un sistem democratic coerent și european și se aseamnănă tot mai mult cu o fostă republică sovietică sau o ”bananieră” sud-americană, în care votul cetățeanului nu prea contează. Românii emigrază și datorită faptului că statul este prizonier fostelor rețele ale securității, iar încrederea în importanța votului electoral manipulat de un serviciu special a ajuns la cote aproape de zero. În România, tot mai mulți oameni cred mai degrabă doar în dreptatea lui Dumnezeu de pe lumea cealaltă.

Ionuț Țene