luni, 21 octombrie 2019

VASILE DAN MARCHIȘ



NOMINALIZARE

Mi se impune să călătoresc(în concurs) prin iad pe un drum cu restricție de viteză și greutate.
Adică,pe jos și cu bagaje mai puține de câte îmi pot închipui, de parcă măsor cu pasul Istoria,și Geografia,
concret spus :tot ce a fost și este în lume sub dimensiunea cea mai vastă-sărăcia...
Cică așa cere concursul
și să nu par suspect
(deoarece prin orice poți deveni suspect
mai puțin prin sărăcie lucie)
-Gata,urcă pe cântar ,!Îmi spune ghidul
Urc pentru a fi cântărit...
-Ești prea greu! Astfel conform regulamentului concursului nu-ți este îngăduit să călătorești cu această greutate prin iad.!
Dacă slăbești câteva kilograme prin ce metodă vrei ,fie prin regim sau post ,ți se va da un bagaj fie cât de mic...!
În timpul călătoriei prin căldura extremă și post,slăbesc într-atât încât mi se permite să iau ceva la mână nu înainte de a fi întrebat ce profesie ,hoby sau pasiune am.
Spun că pe lângă altele sunt poet și astfel mi se dau câteva coli de hârtie și un pix...
Încep a scrie parcă mă debarasez de materiale inflamabile
Scriu parcă mă dezbrac de haine cuprinse de foc
Prin cuvintele de foc sau prin focul de cuvinte,
inima îmi este mai mult decât un pompier.
N-au stins pompierii într-un ritm mai alert cu apă
câte cuvinte a stins și stinge inima cu sânge...
Mi se dă apă !Multă apă,să pot transpira ...
Ca acest fenomen să se numească transpirație nu foc...
Nu trebuie să am transpirație de foc ...!
Scriu parcă transpir ...
Transpir parcă scriu...
Consum doar apă ...
Poți părea suspect și depunctat consumând orice produs,mai puțin când bei apă...
Parcurgând în asemenea condiții iadul la pas,pe jos
și introducând cu lux de amănunte durerea în poezie
am fost nominalizat la Premiul Iadului ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu