joi, 31 octombrie 2019

Poem dedicat ție …


(inspirat după realitate)

Măicuță când m-ai făcut,
Tare bine ți-o părut
Și ți-o părut tare bine,
Că ai fată lângă tine.

M-ai crescut măicuța mea,
Cu lapte din țâța ta,
Te-ai rugat la Dumnezeu,
Să nu-mi fie-n viață greu.

Dimineața la sculat,
Ori seara pe la culcat,
La Dumnezeu te-ai rugat,
Să am dulce somn în pat.

Te-ai rugat maică, cu foc,
Să cresc mare, s-am noroc,
Să fiu floare între flori,
Să fiu dragă la feciori.

Într-o zi după născare,
Or venit trei Ursitoare,
Ce doar bine mi-or urat,
Să n-am noroc blăstămat.

Prima Ursitoare-n gând,
Mi-o dat har, să știu să cânt.
Mi-o dat harul de-a cânta,
Să înveselesc lumea.

Ursitoare ceielaltă,
Fără să-ți ceară vreo plată,
Mi-o dat frumusețe multă,
La lume să fiu plăcută.

Și o mai fost încă una,
Ursitoarea de-a treia,
Care-o zis de-averi, palate,
Să ne bucurăm  de toate.

Eu le-am auzit în somn,
Până, maică, să adorm
Și-o mai fost măicuța mea,
Ursitoarea ceia rea.

Și când o fost la plecare,
O mai fost o Ursitoare
Și în a ei supărare,
Mi-o dat un necaz prea mare.

Cât a fi și voi trăi,
Închiși să-mi fie ochii.
Cât voi fi-n lumea asta,
Să nu pot, maică, vedea!

Pe unde-a fi și-oi umbla,
Eu, să văd, cu inima.

Atunci, maică, te-ai speriat
Și-n genunchi te-ai aruncat,
Să o rogi pe Ursitoare,
Ca să fie iertătoare.

Palate de ce-aș avea,
Dacă eu nu le-oi vedea?!
Și-ai mai zis, de-a fi să fie,
Să îmi lase văzul mie.

Însă, nu te-o ascultat,
Ci în noapte o plecat.

Și de-atunci, neîncetat,
La Dumnezeu te-ai rugat,
Ursitoarea-o mers în noapte,
Să văd, maică, nu se poate.

Te-ai rugat la Dumnezeu,
Să fiu apărată, eu,
Și glasul de Ursitoare,
Să nu aibă ascultare.

Și-ai promis, atunci, măicuță,
Pentru faină a ta fătuță,
Cât a fi și-a fi lumea,
Tu atâta ti-i lupta,

Dac-a fi să vie așa,
Până ce eu voi vedea.

Însă vremea a tăcut,
Anii, iată, au trecut
Și vorba de Ursitoare,
S-o-mplinit, la fiecare.

Îs frumoasă, și-mi stă bine,
Mai rar fat-așa ca mine
Și am glasul cucului
Și-i cânt cu drag omului.

Iar la cei ce le-am cântat,
Numai bine mi-o urat!
Numai bine mi-o dorit,
La cei care le-am horit,
Când pe scenă am suit.

Avem bani, avem palate,
Însă nu am sănătate!
Poate, sănătoasă, dac-aș fi,
Nu aș ști, maică, hori.

Maică, măiculiță, mea,
Eu cu gura ți-oi cânta,
Cu inima te-oi vedea,
Dac-așa, Dumnezeu, vrea!

Și îți mulțumesc de toate,
Maică să ai multă sănătate
Și-ți mulțumesc c-ai umblat,
Să-mi afli, la ochi, un leac.

Însă fără supărare,
Ochiul meu, leacuri nu are!

Poate, odată, leac a fi
Și-oi vedea și cu ochii,
Asta numai Domnul ști.
Noi, ne-om ruga neîncetat,
Pentru-al nostru leac de leac.

Maică, eu n-am ce să fac,
Cât trăiesc, aștept un leac,
Până leacul l-oi afla,
Măicuță, eu, ți-oi cânta.

Și-oi cânta mândru, frumos,
Și la omul sănătos.
Și-oi hori cu inima,
C-așa și Dumnezeu vrea.

Lumea, dacă a voi,
Pe scenă m-a răsplăti,
Cu aplauze, cu flori,
De-alea în multe culori. 


Vasile BELE – Chiuzbaia , 2019












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu