(inspirat după
realitate)
Măicuță când m-ai făcut,
Tare bine ți-o părut
Și ți-o părut tare bine,
Că ai fată
lângă tine.
M-ai
crescut măicuța mea,
Cu lapte
din țâța ta,
Te-ai rugat
la Dumnezeu,
Să nu-mi
fie-n viață greu.
Dimineața la sculat,
Ori seara pe
la culcat,
La Dumnezeu
te-ai rugat,
Să am dulce
somn în pat.
Te-ai rugat
maică, cu foc,
Să cresc
mare, s-am noroc,
Să fiu
floare între flori,
Să fiu
dragă la feciori.
Într-o zi
după născare,
Or venit
trei Ursitoare,
Ce doar
bine mi-or urat,
Să n-am
noroc blăstămat.
Prima
Ursitoare-n gând,
Mi-o dat
har, să știu să cânt.
Mi-o dat
harul de-a cânta,
Să
înveselesc lumea.
Ursitoare
ceielaltă,
Fără să-ți ceară vreo plată,
Mi-o dat
frumusețe multă,
La lume să
fiu plăcută.
Și o mai fost încă una,
Ursitoarea
de-a treia,
Care-o zis
de-averi, palate,
Să ne
bucurăm de toate.
Eu le-am
auzit în somn,
Până,
maică, să adorm
Și-o mai fost măicuța mea,
Ursitoarea
ceia rea.
Și când o fost la plecare,
O mai fost
o Ursitoare
Și în a ei supărare,
Mi-o dat un
necaz prea mare.
Cât a fi și voi trăi,
Închiși să-mi fie ochii.
Cât voi
fi-n lumea asta,
Să nu pot,
maică, vedea!
Pe unde-a
fi și-oi umbla,
Eu, să văd,
cu inima.
Atunci,
maică, te-ai speriat
Și-n genunchi te-ai
aruncat,
Să o rogi
pe Ursitoare,
Ca să fie
iertătoare.
Palate de
ce-aș avea,
Dacă eu nu
le-oi vedea?!
Și-ai mai zis, de-a fi să
fie,
Să îmi lase
văzul mie.
Însă, nu
te-o ascultat,
Ci în
noapte o plecat.
Și de-atunci, neîncetat,
La Dumnezeu
te-ai rugat,
Ursitoarea-o
mers în noapte,
Să văd,
maică, nu se poate.
Te-ai rugat
la Dumnezeu,
Să fiu
apărată, eu,
Și glasul de Ursitoare,
Să nu aibă
ascultare.
Și-ai promis, atunci,
măicuță,
Pentru
faină a ta fătuță,
Cât a fi și-a fi lumea,
Tu atâta
ti-i lupta,
Dac-a fi să
vie așa,
Până ce eu
voi vedea.
Însă vremea
a tăcut,
Anii, iată,
au trecut
Și vorba de Ursitoare,
S-o-mplinit,
la fiecare.
Îs
frumoasă, și-mi stă bine,
Mai rar
fat-așa ca mine
Și am glasul cucului
Și-i cânt cu drag omului.
Iar la cei
ce le-am cântat,
Numai bine
mi-o urat!
Numai bine
mi-o dorit,
La cei care
le-am horit,
Când pe
scenă am suit.
Avem bani,
avem palate,
Însă nu am
sănătate!
Poate,
sănătoasă, dac-aș
fi,
Nu aș ști, maică, hori.
Maică,
măiculiță, mea,
Eu cu gura ți-oi cânta,
Cu inima
te-oi vedea,
Dac-așa, Dumnezeu, vrea!
Și îți mulțumesc de toate,
Maică să ai
multă sănătate
Și-ți mulțumesc c-ai umblat,
Să-mi afli,
la ochi, un leac.
Însă fără
supărare,
Ochiul meu,
leacuri nu are!
Poate,
odată, leac a fi
Și-oi vedea și cu ochii,
Asta numai
Domnul ști.
Noi, ne-om
ruga neîncetat,
Pentru-al
nostru leac de leac.
Cât
trăiesc, aștept un leac,
Până leacul
l-oi afla,
Măicuță, eu, ți-oi cânta.
Și-oi cânta mândru,
frumos,
Și la omul sănătos.
Și-oi hori cu inima,
C-așa și Dumnezeu vrea.
Lumea, dacă
a voi,
Pe scenă
m-a răsplăti,
Cu aplauze,
cu flori,
De-alea în
multe culori.
Vasile BELE – Chiuzbaia ,
2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu