ÎNCURAJARE …
(Chiuzbaia, 2019, octombrie 17)
Vasile Bele:
- Măi fartate, frate bun,
Zici că e cartea pe drum?
Ai dreptate, și-i așa,
Apare, minten, cartea.
Eu, îți spun să ai
noroc,
Și mai cred că-i un boboc,
Și altele ʹor veni și ʹor urma,
Cunoscându-ți inima,
Eu, nu cred că ti-i lăsa.
Deja ești de
meserie,
Ascultă-l pe Vasalie,
Că, îți spun, eu,
vorba aia,
Ți se trage din
Chiuzbaia.
Aicea la noi în sat,
Cred că te-ai ,,contaminat”,
Cu ,,microbul" scrisului,
Dar faci bine, eu îți
spui.
Să nu te lași pe
tânjeală
Și să mai scrii, iar
și iară,
Dumnezeu te-a ajuta
Și bună minte ți-a da ...
Doamne ajută și
noroc,
Să nu poți să stai
în loc!
Scrisul să-ți fie
frumos,
Tu să trăiești
bucuros.
Doamne ajută, sănătate,
Să te bucuri de-astă carte,
Sănătate, tu, să ai,
Să scrii și la suta
de ani.
* * *
* * *
* * *
Comentarii/Dialoguri
literare pe marginea unei poze …
Nelu DANCI:
-Oare ce se vede-n zare?
Îți spun eu, măi frățioare!
Se vede frumos – biserica
Și frunza galbenă,
toamna.
Vasile BELE:
-Chiar așa fârtatuʹ
meu,
Să îți spun ce
observ eu?
De mă uit în sus spre cer,
Văd doar stelele ce pier.
De mă uit spre cer în sus,
Văd iubiri care s-au dus.
Și-apoi, e adevărat,
Văd biserica din sat,
Tare mândră și
frumoasă,
A lui Isus Cristos mireasă.
Nelu DANCI:
-Măi fârtate, multe vezi,
De pierdut, tu, nu te pierzi,
Pe toate le strângi seara,
Cu drag în inima ta.
Dar, la biserica din sat,
Cu una te-ai cununat,
Ce e harnică, frumoasă,
Gospodină bună-n casă.
Vasile BELE:
-Musai, dragul meu fârtate,
Să îți spun că ai
dreptate,
La biserica din nsat,
Preotul ne-o cununat.
Și o zis părintele,
Toată viața, să-ți iubești
aproapele!
Jurat-am cu bun, cu rău,
Naintea lui Dumnezeu.
Cât a fi și vom
trăi,
Nimic nu ne-a despărți,
Ba, mai mult, noi, ne-om iubi,
Cât a fi și om trăi.
Nelu DANCI:
-No! Amu-mi place de tine,
Că ești tocmai ca și mine!
Nu iubești care-i
departe,
Numai pe cele de-aproape.
Plopiș, 17 octombrie
2019, la 11:55
* * *
* * *
* * *
*
PE VALE …
Nelu DANCI, Plopiș,
22 octombrie 2019, la 09:59
Cum mergeam, încet, pe vale,
Obosit și-ngândurat,
S-a spart o roată pe cale,
Cum mergeam de la arat.
Cum satul era departe,
Altă roată nu aveam,
Nu le poți avea pe
toate
Și pe nimeni nu
vedeam.
Așa, cobor, încet,
agale,
Tot pe vale, încetuc,
Mă-ntâlnii cu mândra, care,
Mă întreabă unde mă duc?
Îi spusei ce am pățit,
Cum de mi s-a spart o roată,
Ea-mi zice: ,,- Hai la iubit,
Las' că o faci altădată”!
Și uite-așa bătu-o-ar vina,
Mă pusei cu mândra jos,
Uitai de roata cu pricina
Și totul a fost
frumos.
Comentarii:
* Vasile Bele:
- Măi fârtate, cu mândruță,
Slabe roți ai la
căruță,
Dar văd că în depărtare,
Mândra-i pe urmele tale ...
Grijă mare, măi fârtat,
Să nu faci cumva păcat,
Că dacă asa a fi,
Musai a te spovedi.
Că așa dacă pățești,
Musai să te spovedești!
Acum, la ce foc, gândești?
* Nelu Danci:
- Măi fârtate, cum să-ți
spun,
Sunt mai slabe de acum,
Că și ele sunt
bătrâne,
Aproape așa ca mine.
* Vasile Bele:
- Fârtățele, fârtățele,
Gânduʹ ți-i numai la
rele,
Dar minte îi căpăta,
După ce-i scoate cartea.
*Nelu Danci:
- Poate, poate, măi fârtate,
Că de-amu așa se
cade,
Că sunt bătrân de amu,
Nu-i de mine iubituʹ.
Te las pe tine fărtat,
Că tu nu ești înțărcat
Și nu poți fără de țâță,
Seara când mer(g)i pe uliță.
* Augustin Neaga:
- Vă las să vă lăudați
unul pe altul. Și, măi fărtate, Nelu,
de-i vrea să te mânii pe mine, așa să
faci, dar de nu-i fi atent la scris amu când ești
la început de drum, tăt cu greșeli vei
scrie … scrisul o să ți se publice, că
bani ai ... De te-ai supărat pe mine, batâr spune-mi în față.
* Nelu Danci:
- De ce să fiu supărat,
Prietene și drag
fărtate?
Așa pățăști,
măi fărtate,
Dacă mi s-o spart din roate!
De lăudat nu ne lăudăm,
Pe tine te așteptăm,
Să vii cu noi în echipă,
Poate nu ți-a fi
nimnʹică.
Și-ți mulțumesc
pentru sfat,
Nu crede că-s supărat.
* Vasile Bele:
- Măi fârtate, bine-am zis,
Când ne-am apucat de scris,
Oare cine ne-a citi?
Numai noi și
prietenii!
Oare cine-a critica,
Strofele, poezia?
Ai văzut fârtatuʹ meu,
Că suntem citiți
mereu,
De prieteni și de dușmani,
Le dorim noroc și
bani.
Și-apoi, măi
fârtate, fătuʹ meu,
Tu scrii bine, nu scrii rău,
Că mai sunt, mai sunt scăpări,
Dă-le-n cele supărări.
Și-ți mai spun fârtate drag,
Până-i verde frunza-n fag,
Celor ce ne-or lăuda,
Noi, o bere, le vom da,
Iar la cei ce-or critica,
Din respect, le-om da lada.
* Nelu Danci:
- Fain ai scris, tu, măi fărtat,
Despre frunză, despre fag,
Despre berea din oiagă,
N-ai zis de mândra cea dragă.
Te-ai temut de critici multe,
Ce de prieteni sunt făcute?
Ori de doamna, de acasă,
Ce-i tânără și
frumoasă!
* Vasile Bele:
- Măi fârtate, drag fârtat,
Femeile mi-s în cap,
Critica mi-o însușesc,
Nu merg să mă spovedesc.
Am văzut de-o vreme-ncoace,
Că unii stau ca pe ace,
Eu cred că nu au ce face.
Toată lumea corectează,
Toți pe toți se ,,critichează".
Toată lumea îi deșteaptă
Și greșeala n-o acceptă,
Am o vorbă, și le-oi
spune,
Nu-i mai bun profesor în lume,
Ca și mine, ca și tine!
Culmea, noi care greșim
Și pe alții îi citim,
Însă nu îi povestim.
Îi lăsăm așa cum
sunt,
Să trăiască pe pământ ...
* Nelu Danci:
- Bine spui, tu, măi fârtat,
Nu ne-apucăm de criticat,
Face, care, ce mai poate,
În vorbire, ori în carte.
Și noi nu vorbim de
nime,
Scrie rău, sau scrie bine.
Corectură noi nu vom fa',
Știm să ne ținem gura.
* Vasile Bele:
Corect îi fârtatuʹ meu,
Să le-ajute Dumnezeu,
Ei să facă ce or ști,
Noi vom scrie poezii.
Cu greșeli, fără greșeli,
Sunt ale noastre plăceri,
Noi ʹom fi cu vers și
rimă,
Ei pot umbla cu mașină.
Că noi nu ne vom schimba,
Cât sunt stele și-i
luna,
Îi așa, ori nu-i așa,
Oare, ce zici, dumneata?
* Nelu Danci:
- Măi fârtate, bun fârtat,
Nu ne lăsăm de preumblat,
Noaptea când sunt multe stele
Și mândruțe frumușele.
Scriem versuri și
glumim,
Pe nimeni, noi, nu jignim
Și de-a fi câte-o
greșeală,
Șterge-om, dar cu
titeală.
* Vasile Bele:
- Amu am văzut fârtate,
Domnul Neaga, cu dreptate,
Zice că ne lăudăm
Și pe el îl așteptăm,
Să urce cu noi în car,
Fără ura, făr-de-amar,
C-a fi și el lăudat,
Dar, poate și
criticat.
Însă, fără supărare,
Eu, cred că ceva îl doare,
Noi zicem că n-am greșit,
Lucruri bune am făcut.
Nu am avut supărări,
Pe drumuri, ori pe cărări,
Pe unde noi am umblat
Și lumea ne-o lăudat
...
Și dacă ʹom mai
umbla,
Eu cred că ne-or lăuda,
NUMAI DAC-OM MERITA,
Îi asa? Ori nu-i așa?
*Nelu Danci:
ÎI AȘA! ÎI AȘA!
-Mai merg, eu, pe la Chiuzbaia,
Că-i frumoasă, tare, găzdoaia,
Dar nu spun cam unde șade,
Să n-audă al ei bade!
* Vasile Bele:
-Grijă mare, măi fârtat,
Că-i câinele dezlegat,
Sunt camere de filmat,
Când e bădița
plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu