UN BLESTEM CARE ASPIRĂ LA REALITATE: COMUNISMUL FEMINIST
Pe orizont se reliefeaza inca o utopie amagitoare:
comunismul feminist, ori versiunea comunista a miscarii feministe contemporare.
Dupa cum puteti anticipa, ea propune abolirea familiei si a casatoriei.
Motivele, insa, difera de cele propuse de Marx ori miscarea pentru drepturile
„minoritatilor sexuale" pentru abolirea familei.
Feminismul si
miscarea pentru drepturi a femeilor
Despre feminism ca doctrina toxica pentru minte si valori am
scris relativ des de-a lungul anilor prin canalele mediatice AFR. Feminismul,
insa, nu trebuie confundat cu miscarea femeilor pentru drepturi egale cu
barbatii si egalitatea de sanse. Miscarea pentru egalitate a femeilor a inceput
pe la mijlocul Secolului XIX si s-a incheiat pe la sfirsitul anilor 60 ori
inceputul anilor 70. De jumatate de secol ne confruntam cu versiunea feminista
a relatiilor de familie, valori, religie, politica, societate, avort,
casatorie, egalitate de sanse, si alte lucruri asemnatoare.
Miscarea pentru egalitate a femeilor a fost, fara indoiala,
o miscare legitima. E suficient sa privim in urma sa ne dam seama de statutul
inegal pe care femeile il detineau in societate inaintea anilor 60 si sa
apreciem eforturile si rezultatele pozitive care au fost scontate. Femeile au
obtinut dreptul la vot. Apoi dreptul de a candida si fi alese in structurile
politice. Dreptul de a detine proprietate in numele lor. In tarile anglo-saxone
in mod traditional femeile nu puteau detine proprietate in numele propriu, ci
doar prin intermediul sotilor lor. La locul de munca femeile erau excluse din
anumite profesii ori nu puteau sa detina anumite functii in management. Putini
dintre noi stim, de exemplu, ca pina in anii 60 in Statele Unite femeile in
general nu puteau detine carti de credit in numele lor. Ca atare, progresul
facut trebuie cunoscut si aplaudat.
Privind valorile, miscarea femeilor pentru egalitate era si
a ramas conservatoare. Era impotriva avortului, femeile vazind in copii o viata
umana care merita si necesita sa fie adusa pe lume. Era impotriva divortului.
Era pentru fidelitate si monogamie, pentru integritatea casatoriei si a
familiei, impotriva pornografiei si a prostitutiei.
Feminismul radical si
antivalori
Lucrurile, insa, au inceput sa se schimbe radical in anii
60, cind, spre sfirsitul deceniului si inceputul anilor 70, miscarea pentru
egalitatea a femeilor din America s-a scindat, iar miscarea feminista a inceput
sa domine discursul public privind egalitatea femielor in societate, ce
inseamna ea si ce politici trebuie adoptate pentru a dobindi noul concept de
egalitate intre sexe.
Avortul, mai mult ca ori ce, a cauzat sciziunea din
interiorul miscarii pentru egalitate a femeilor, ducind, in 1972, la ruptura
ireversibila intre femeile conservatoare si cele feministe, cele dintii fiind
impotriva avortului, iar cele din urma pentru.
In America, miscarea pentru egalitate s-a scindat pe la
inceputul anilor 70 la conventia anuala a femeilor care se tinea atunci la
Houston. Femeile conservatoare s-a retras din conventie si au tinut un congres
separat intr-o locatie diferita a metropolei. Incercarile de reconciliere au
esuat, iar in toamna lui 1972 cele doua grupuri din miscarea pentru egalitate a
femeilor s-a scindat ireversibil. Atunci s-a tinut si ultimul congres al
miscarii pentru egalitate la Washington DC cind a fost propusa o rezolutie pro
avort. Se spune ca dezbaterile intre cele doua grupuri au fost furtunoase, au
tinut pina pe la 2 ori 3 dimineata cind multe dintre femei au plecat de la
dezbateri. Votul s-a tinut fara ca ele sa fie prezente, iar unii afirma ca el a
fost dat fara ca cvorumul necesar sa fi fost atins. Rezolutia pro-avort a
trecut, moment in care intre femeile conservatoare si cele feministe ale
Americii a izbuncnit un razboi ideologic care inca e in derulare.
In 1973 feministele au dobindit dreptul la avort ca urmare a
unei decizii emise de Tribunalul Suprem al Statelor Unite. In acelasi an
femeile conservatoare au lansat miscarea pro-viata din America, o miscare
fondata in mare majoritate pe implicarea femeilor crestine, iar apoi prin
asocierea sotilor lor. De atunci conflictul ideologic intre aceste doua grupuri
de femei continua, se intensifica, si nu da semne de incetineala. Femeile
conservatoare s-au inrolat in politica pentru a aboli avortul. Ce e mai putin
cunoscut insa este ca si intre feministe exista o miscare anti-avort, care insa
e putin influenta.
Intre timp, feministele au devenit si mai radicale,
anti-familie, anti-casatorie, anti-barbati, anti-baieti, anti-valori, anti-crestine,
si pro-avort si pro-paginism. In ultimii 50 de ani ele au radicalizat un numar
tot mai mare de femei tinere, multe dintre ele devenind politicieni.
Universitatile americane au lansat „feminist studies", adica programe de
specializare in feminism care de la an
la an devind tot mai radicale, toxice pentru minte, si anti-familie.
Comunismul feminist:
ideile bizare si periculoase ale lui Sophie Lewis.
Anul acesta, feminista Sophie Lewis, a publicat Full
Surrogacy Now: Feminism against Family. La cele 224 de pagini pe care le are,
cartea aceasta e una din cele mai radicale, anti-familie si anti-crestine carti
care ni s-a dat sa citim vreodata.
Full Surrogacy Now: Feminism against Family, („Surogatul
cuprinzator: feminismul impotriva familiei") ne aminteste ca visul
comunist inca e viu si la lucru. In mod special visul si obiectivul lui Karl
Marx, mentionat in Manifestul Comunist, de abolire e familiei si casatoriei.
In Full Surrogacy Now: Feminism against Family, Lewis
propune abolirea familiei, a casatoriei, a relatiilor biologice dintre parinti
si copii, si inlocuirea lor cu relatii de „dragoste, afectiune si
atasament" intre copii si oricare adulti care au posibilitatea financiara
sa-i creasca, fie ei parinti biologici, sociali ori de alta natura.
Lewis e o feminista de tipul celor mai radicale. Propune
abolirea familiei biologice si inlocuirea ei cu ceea ce ea numeste „gestational
communism" (adica „comunismul gestational"). Conform ideilor ei,
procrearea e un tip de munca ca si oricare alta ocupatie, o profesie care „face
copii" pe banda rulanta asa dupa cum Renault face masini si Boeing
avioane. Aceasta ocupatie apartine femeilor care doresc sa-si „imprumute"
uterul pentru o vreme, contra cost, sa aduca pe lume copii. Aceasta ocupatie e
surogatul.
Nu oricare femeie, zice Lewis, e pregatita pentru aceasta
profesie. Fetusul e, zice ea, un parazit care se atasaza de peretele uterului
si femeile care nu-l doresc pot sa-l elimine. Asta inseamna avort. De aceea,
sarcina poate fi o vocatie doar pentru femeile care doresc sa fie platite
pentru asta. Aceasta vocatie e surogatul. Iar odata adusi pe lume, copiii sunt
crescuti „intr-o comuna bazata pe tovarasie si infratire", o notiune care
pe noi romanii ne duce inapoi in timp la anii 50 cind comunistii au format comunele
si colectivele agricole.
Aspectele genetice
ale procrearii sunt irelevante pentru Lewis deoarece, in final, materialul
genetic al barbatilor si al femeilor devin „o amestecatura" asemenea unei
omlete.
Lewis propune diferentierea intre „familia privata" si
„familia publica". In familia privata copiii apartin parintilor biologici,
iar in cea publica comunei si societatii. Familia publica, ori comuna, a
existat inainte de familia privata, zice ea, familia privata fiind o inventie a
capitalismului modern. Familia comuna era „polimaternala" adica un grup de
copii erau crescuti, in comun, de un grup de mame.
Nasterea e o chestiune murdara, in opinia lui Lewis. In
cuvintele ei, nasterea e „mirositoare, murdara, singeroasa si bestiala".
Legatura intre mama si copilul biologic e o „inventie a barbatilor de rasa
alba, niste demoni capitalisti care impun patriarhatul femeilor pentru a se
mentine la putere". Familia privata pe care barbatii de rasa alba o impun
genereaza „abuz", pe cind cea publica „liberates women" (emancipeaza
femeile).
Nu doar familia se impune a fi abolita, dar si notiunea de
sex ori gen. In cartea ei, Lewis nu foloseste cuvintele „femei" ori
„fete" ci „persoane impregnate / insarcitate" (adica femeile) si
„persoanele care impregneaza", adica lasa femeile insarcinate (adica
barbatii). E deci, vorba de un vocabular nou, nu doar de idei noi.
Pentru ce si la ce
foloseste trupul uman, intreaba Lewis? Pentru un scop determinat la nivel
biologic? Nu. Atunci pentru ce? Pentru a fi folosit de fiecare dintre noi cum
dorim.
Recomandam Full Surrogacy Now tuturor celor care citesc
acest comentariu. Contine mult mai multe idei otravitoare. Daca ni se par
bizare, in timp ele vor deveni mainstream, adica de tipul „de ce nu?"
Influenta feminismului in spatiul public e mare si se intensifica. Chiar si in
Romania, unde unele dintre politicienele cele mai vizibile promomoveaza
radicalismul feminist.
AFR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu