Lucăcești - file de istorie, de Gelu Dragoș

      Am  avut plăcerea  să citesc acest volum „Lucăceşti, file de istorie”, Editura „Gutinul” Baia Mare, cu adevărat interesant prin unghiul de vedere al autorului, care  ne demonstrează că și localitățile mici sau sate unde trăiește „Talpa țării” - cum minunat i-a numit academicianul Rebreanu, dar dintr-o anumită inconștiență îi disprețuim.

    Acest volum, este a patra carte a  autorului, carte care vine ca un protest pentru acei oameni din sate, de la care ne mulțumim doar cu voturile lor și în rest  conducătorii se bucură  că nu le dau dureri de cap.     Satele de lângă Someș, care sunt exemplificate de autor, au aparținut  Cetății Chioarului - Cetatea de Piatră, cetate considerată cel mai puternic bastion în fața cotropitorilor ce-și doreau Ardealul. Fiind donat ținutul Chioarului familiei Teleky, aceștia au dinamitat-o folosind ei, apoi alții, ca materiale de  construcție. 

    Spuneam că domnul profesor Dragoș Gelu este un mare patriot, care  nu s-a afișat cu astfel de pretenții, dar educă masele de copii, pe care -i învață să fie lucăceni și români și să nu uite că străbunicii lor au fost un corp de armată a lui Mihai Viteazul, dar nu erau numai luptători ci ei au donat și hrană, pentru armata lui, ei au fost folosit chiar în luptele de la Târgoviște și București.

     Ca să nu fie contestat, autorul a folosit ca bază de informație  cărțile a 24 de autori de istorie, date care-i veneau mai ușor de sintetizat din ”Voievodatul Transilvaniei” scris în patru volume de academician Ștefan Paşcu. 

    Scriam mai sus că Gelu Dragoș este un patriot, pe lângă meseria de bază este și un ziarist conștiincios, este un bun cunoscător al județului și cunoaște mulți oameni, chiar după numărul casei.

    Tot aici doresc să relev și faptul că el își respectă și acum foștii dascăli, chiar dacă unii sunt plecați din țară ca prof.Ioan Georgescu.

    Este un om credincios și îi respectă pe fiecare, de la omul simplu, pentru care a făcut un mare glosar cu arhaisme, dar și cuvinte preluate din alte limbi, care s-au românizat pe plan local.

    Cartea este una de suflet și ne aduce în zilele noastre arătând preocupările localnicilor, viața lor artistică și culturală. Se bucură de respectul primarului și al consătenilor  și dă ajutor oricui îi cere, dar ce m-a mișcat puternic sufletește, este faptul că din câți poeți cunosc, prin opera lor, el, Dragoș Gelu a scris cel mai frumos IMN sau poezie dedicate SOȚIEI.

    Nu am dreptul să spun asta dar cred că nu va mai fi alt poet care să scrie un astfel de imn soției.

    Cu felicitări și urări la cât mai multe volume, domnule profesor Dragoș!      

 

  Cu aleasă prețuire Toma G. Rocneanu