Înapoi la Educaţie?

În plină zbatere pentru câștigarea unor avantaje electorale, președintele Klaus Iohannis își relansează tezele despre Educație. L-am putea considera pe președinte autorul aproape celebrului concept de „analfabeți funcționali”.

Este vorba despre persoane care știu citi, dar nu înțeleg ce citesc. În vacarmul politico-electoral îl ascultă cineva? Mai în trend este să extrapolăm conceptul la cei care votează, dar nu știu ce votează.

De la „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac” la „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce votează” nu este o distanță mare.
Într-adevăr, parlamentarii, neștiind ce votează, au votat pensiile speciale și tot ei, neștiind în ce se bagă, au votat pentru eliminarea lor.

Parlamentarii au propus alegerea primarilor într-un singur tur și tot ei propun să se revină la alegerea „baronilor locali” din două tururi. Desigur, sunt incluși aici și președinții de consilii județene. Aici lucrurile sunt și mai încurcate. Un partid aflat în aceeași tabără propune să fie aleși din rândul consilierilor județeni. Alt partid, nici nu mai contează care, propune să fie aleși din două tururi, la fel ca primarii. Un partid zice că președintele de consiliu județean nu reprezintă pe nimeni, fiind un simplu gospodar al banilor.

Altcineva zice că dacă este ales prin vot direct se elimină trocurile politice. Uitând că exact cel ales prin vot direct începe să facă trocuri politice. Oricum ar fi aleși, desemnarea vicepreședinților este tot un rezultat al trocurilor transpartinice.

O soluție morală ar fi transferarea unor atribuții politico-financiare către prefecturi, după modelul din Ungaria.

Alegerea prin vot direct, dintr-un tur sau din două, este fundamentul transformării alesului în baron local. Fiind ales din rândul consilierilor județeni, poate fi schimbat tot prin votul lor. Odată ales prin vot direct este fixat pe scaun și nu-l mai desprinde decât Ăl de Sus sau DNA-ul.

Am dori să lăsăm aceste chestiuni politice la o parte și să dăm atenția cuvenită propunerii președintelui Iohannis de reformare a învățământului. Dar pe cine interesează acest lucru? În mod normal, declarativ, pe toată lumea, în realitate pe nimeni.

Nimeni nu a câștigat și nu va câștiga alegerile pentru că are proiecte bine gândite de reformare la Educație, la Sănătate, la Cultură.

Deși foarte mulți, profesorii, învățătorii, cadrele didactice și cadrele medicale, oamenii de cultură, în raport cu corpul magistraților, al grefierilor, sunt o masă neglijabilă.

Acordarea pensiilor speciale nu este o dovadă că politicienii din trecut ar fi știut că se poate fura cu atât mai mult cu cât arăți mai pregnant că ești de partea Justiției. Nici grija față de foștii securiști, facilitându-le pensionarea anticipată și pensii speciale, nu este o dovadă că politicienii încă s-ar teme de forța lor. Lucrurile anormale pe care președintele Iohannis, prin intermediul guvernului Orban, vrea să le aducă spre o relativă normalitate s-au întâmplat pur și simplu în toate guvernele.

Problema nu este dacă partidele de dreapta susțin aceste reforme radicale, ci dacă guvernul Orban se bucură de o largă susținere populară.

Așa cum corpul grefierilor iese în stradă și declară grevă blocând sistemul juridic, vor fi capabili să iasă în stradă susținătorii guvernului?

În primii ani de după căderea regimului dictatorial, oamenii au ieșit în stradă pentru susținerea fragilelor partide democratice protestând împotriva noului regim politic instituit de Ion Iliescu.

După 30 de ani lumea s-a așezat. În mod normal Parlamentul este instituția care este chemată să repună România pe drumul normal. Mai mult decât orice, proiectul „România Educată” ar trebui să fie principala preocupare a tuturor partidelor parlamentare. Asta pare o glumă. Chiar este o glumă, dar una la care nu se râde.

Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş