luni, 27 ianuarie 2020

Prăpădul de la antipozi trimite omenirea-n corzi




            Motto:
Incendiile colosale
din Australia uscată,
arată că omul modern
este ființa obsedată

doar de-acel bine aparent
cu un efect devastator,
ce viața pune în pericol
prin al neomeniei spor.

            Este vizibil pentru orice persoană cu scaun la cap că omul civilizat (sic!) și acultural al zilelor noastre s-a ales de pe urma progresului tehnico-științific nu doar cu mai multe automate întru satisfacerea triadei consumcomoditate confort, dementa „lege” a transformării sale într-un desăvârșit robot jovial, ci și cu acele inevitabilo-detestabile însușiri (ipocrizie, minciună, lăcomie, trăncăneală, lingușeală, cruzime etc.), grație cărora el se războiește necontenit cu mediul natural și izbutește să se integreze, cu sinistra faimă de descurcăreț, în cele mai distorsionate și mai corupte medii sociale.
            Astfel stând lucrurile cu acești fripturiști băgăreți, care se laudă că scot bani din piatră seacă și sunt nelipsiți în toate sferele de activitate (politică, afaceri curat murdare cu statul, jurnalism, cultură pentru anlafabeții funcționali etc.), nu știu în ce măsură mai poate să ne mire faptul că numai în București, cea mai poluată capitală europeană, anual mor din pricina noxelor câteva zeci de mii de români, că tributul în vieți omenești pe care-l percep transporturile, îndeosebi cele rutiere, depășește suma deceselor cauzate de cancer și bolile cardiovasculare (Atenție, omul modern își sapă de zor mormântul prin necumpătare, grabă, stres, alimente chimizate și medicamente contrafăcute!) și că pădurile, uimitoarele „fabrici” de oxigen și de alte multe binefaceri pentru vietățile pământului, ba sunt măcelărite fără milă (în România postdecembristă, de pildă), ba – cu acordul politrucilor din Brazilia și Congo – sunt incendiate de localnici (cică pentru nevoile presante ale agricultorilor, de parcă în lumea asta absurdă n-ar fi atâtea milioane de hectare lăsate în paragină).
            Așa că media anuală a temperaturii planetare crescând cu peste 1,5 grade Celsius în ultimele 3-4 decenii, se face tot mai simțit efectul de seră (sporul bioxidului de carbon perturbă atmosfera, cantitatea globală a  precipitațiilor este în alarmantă scădere, poluarea crește și pădurile rămase se usucă, astfel favorizând și întreținând incendiile spontane), ghețarii veșnici se topesc, iar continentul australian arde din luna noiembrie mai ceva ca păcătoasele cetăți Sodoma și Gomora, transformând în scrum bunuri materiale, vegetație și circa un miliard de vietăți.
            Ce-i de făcut? Păi, eu spun că marii mahări politici și economici ai lumii (Uniunea Europeană, Statele Unite, China, Rusia) ar trebui măcar acuma să priceapă că omenirea este parte  organică a naturii, că neschimbând cu nimic în bine raportul dușmănos dintre omul inconștient și natura pângărită de el, urgia se poate generaliza în orice moment (aer irespirabil, secetă prelungită, furtuni și/sau incendii catastrofale, pandemii, penurie de alimente și apă) și că, fiind deja ora 25 pentru întreaga omenire, trebuie urgent luate măsuri întru reducerea poluării și a consumului.
            Căci, dacă Domnul ne încredințează că omenirea nu va mai fi mătrășită de ape („Fac legământ cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului și nu va mai veni potop să pustiască pământul”, Genesa 9/11), asta nicidecum nu înseamnă că - prin aroganță, necredință și împovărătoarea megaprostie a înarmărilor în general, a celor nucleare în special – ea  evită să-și dea foc la valiză, adică să iște potopul focului planetar.

            Sighetu Marmației,                                                       George  PETROVAI
                 23 ian. 2020

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu