Capul Bisericii este Hristos, nu guvernul!

În sfârşit adevărul a ieşit la suprafaţă ca uleiul din apă. S-a aflat de pe un site specializat pe surse că acel comunicat controversat transmis de biroul de presă al Patriarhiei, care instiga credincioşii să nu pupe icoanele în Biserică şi să vină cu linguriţa de acasă la taina sfântă a Euharistiei, chemare total anticanonică şi de factură protestantă, a fost impus de către guvernul României. În urma contaminării unui cetăţean din Gorj cu coronavirus, guvernul a pus presiune pe BOR şi Biserica romano-catolică din ţara noastră să emită acele comunicate referitoare la măsuri sanitare care nu au legătură cu epicleza şi tradiţia Sfinţilor Părinţi, fapt ce a revoltat majoritatea episcopilor ortodocşi, marea masă a credincioşilor şi formatorii de opinie creştini din România. Înţelegerea s-a făcut cu reprezentanţii guvernului, ca BOR şi Biserica romano-catolică să dea în acelaşi timp comunicatul care încălca canoanele celor două biserici. Pentru ca impactul să nu fie devastator pentru BOR, oficialii au hotărât ca Biserica romano-catolică să dea prima comunicatul apoi biroul de presă al Patriarhiei, în colaborare cu Arhiepiscopia Bucureştiului. Ierarhii locali şi funcţionarii de la biroul de presă al Patriarhiei nu s-au aşteptat la valul devastator de critici şi chiar la revolta credincioşilor şi preoţilor ortodocşi în urma comunicării, aşa că Patriarhul Daniel, ierarh înţelept şi luminat, a trebuit să revină cu un comunicat în care sublinia că icoanele pot fi atinse în Biserică, iar credincioşii se vor împărtăşi din potirul euharistic la Liturghia din lăcaşurile creştine. Zilele trecute BOR a trecut printr-o frământare interioare fără precedent în istorie, mai periculoasă decît în perioadele vasalităţii turceşti sau comunistă, pentru că nici paşalele şi nici activiştii PCR nu şi-au permis să pună sub semnul întrebării canoanele sfinte şi tainele bisericii aşa cum a făcut-o comunicatul biroului de presă la cerere, în manieră materialistă şi secularistă, cu inflexiuni de factură marxistă. Unde se pune sub semnul întrebării puterea lui Hristos, nu există Biserică. Adevărurile Bisericii nu se negociază.

În urma acestei grave provocări, cred că Sfântul Sinod va reflecta îndelung, pentru că compromisul cu orice guvern care fi el, liberal, social-democrat sau neo-marxist nu trebuie să atingă fundamentele credinţei şi tradiţia Sfinţilor Părinţi de dragul unei finanţări politice sau a unui bizantinism greşit înţeles, în colaborarea cu statul. Biserica este a comunităţii, în comuniune cler, monahi şi mireni, în adevărată armonie şi autonomie faţă de guvernele trecătoare, care încearcă să-şi subordoneze Biserica aşa cum au făcut-o bolşevicii. Capul Bisericii nu este premierul sau preşedintele ţării, oricare ar fi ei, ci Hristos, iar de la Patriarh în jos până la ultimul mirean şi călugăr din peşterile Carpaţilor suntem mădularele Lui. Subordonarea de politic a atins însăşi Euharistia, Liturghia şi tradiţia icoanelor, când s-a pus sub semnul întrebării epicleza transformării pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos, care este foc, vindecător şi mântuitor, nu propagator de viruşi. Seculariştii din birourile de presă trebuie să tacă şi să se îndrepte prin rugăciune şi post nu să smintească la cererea unor funcţionari din birourile statului. Sfânta Scriptură ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos este capul Bisericii, iar Biserica este trupul Lui, cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel: „… şi L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi” (Efes. 1, 22-23); „Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, Întâiul-Născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate. Căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălăşluiască toată plinirea. Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale” (Col. 1, 18-20). Acelaşi Apostol al Neamurilor, adresându-se romanilor şi corintenilor, prezintă Biserica în calitatea ei de comunitate concretă de credincioşi, organizată ierarhic, prin imaginea unui trup cu multe mădulare, fiecare dintre acestea avându-şi vocaţia şi lucrarea proprie: „Precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare, aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora, şi avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat…” (Rom. 12, 4-6). În Biserică, credincioşii formează un singur trup, subliniază Sfântul Apostol Pavel: „Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte” (I Cor. 12, 27), „pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat. Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe” (I Cor. 12, 12-13). „Mădularele trebuie să se îngrijească deopotrivă unele de altele” (I Cor. 12, 25). Sfânta Tradiţie susţine şi ea de la început că Hristos e capul Bisericii, iar aceasta, trupul Lui. Pe bună dreptate şi părintele Constantin Necula a recţionat prompt în presă: ‘Cred că se moare din nepupatul icoanelor și moaștelor’. Fără credinţă şi Liturghie, Biserica moare! Mă bucur că marea masă a credincioşilor şi preoţilor au înţeles acest comandament sfânt şi nu s-au lăsat manipulaţi de guvern, prin funcţionarii biroului de presă. Capul Bisericii este Hristos, nu guvernele trecătoare şi secularizante, care doresc să subordoneze BOR şi care care nu înţeleg nimic din taina credinţei. „Femeie, credinţa ta te-a vindecat!”

Ionuţ Ţene