La „Miercurea de poezie” a citit poeta Elena Cărăuşan

 Exact în 3 martie s-au împlinit 9 ani de când poetul şi omul de cultură Nicolae Scheianu a iniţiat această manifestare poetică distinctă în Baia Mare „Miercurea de poezie”. De-a lungul timpului au poposit în oraşul Baia Mare şi au încântat cu creaţiile lor poeţi din întreg  Ardealul, poeţi cunoscuţi la nivel naţional şi internaţional.

În apropierea zilei de 8 Martie, poetul Nicolae Scheianu s-a gândit bine şi a invitat-o la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, în Salonul Artelor, pe cunoscuta poetă băimăreană Elena Cărăuşan, membră a Uniunii Scriitorilor din România, membră a Cenaclului de literatură „Ion Burnar” Baia Mare. A publicat volumele:  „În spatele pendulei”, 2000, „Oră de alchimie”, 2014, „Sânge de nisip”, 2016.

 Au scris despre cărţile sale: acad. Ion Pop, Constantin Cubleşan, Ion Mureşan, Ioan Es. Pop, Ioan Groşan, Viorel Mureşan, Andrei Moldovan, Ioan Buduca, Ioan Negru, Vianu Mureşan, Adrian Ţion, George Vulturescu,  Emilian Marcu,  Marian Ilea, Nicolae Scheianu,  Antoaneta Turda, dr. Nicolae Iuga.

A fost un „mărţişor literar” bine primit de publicul numeros şi tânăr aflat în prestigioasa instituţie de cultură de pe Săsar iar despre poemele recitate şi personalitatea complexă a invitatei Rica Cărăuşan au vorbit laudativ: Nicolae Scheianu, dr. Daniela Sitar-Tăut, dr. Ştefan Mariş, dr. Delia Muntean, Ioana Ileana Şteţco, Gheorghe Pârja, Săluc Horvat, ş.a.

Vă propunem, spre final, un poem semnat Elena Cărăuşan:

Timpul meu

Așteptările mele petrecute între

timp sacru, succesiune de eternități

și timpul ce-mi respiră trupul

copil desculț alergat pe cărări cu mărăcini

povești de iubire, speranță înaripată

copil nenăscut, sufocat în dezamăgire

apoi, odihna uitării

când pendula bate sacadat fir cu fir încărunțit.

În timpul luminii

orele -s împletite cu cer și pământ

ziua cerul se scurge spre noi

și noaptea pământul ridică.

E mijlocul meu, cumplit de fragil

strat îngroșat, atât de străin mie,

e centrul vibrațiilor înăbușite

balanța dintre urât și frumos

freamătul celui hulit înveșmântat în preamărit

îndoiala ignorantului să sărute icoana.

Mi-am înșirat orele pe-o cruce înaltă

să văd mai bine

întunericul din lumina mea

și lumina din noapte,

să mângâi o clipă cerul eternității

pântecul întunericului

și ochii luminii.

E timpul meu.

                                                                                                       Gelu Dragoş, UZPR