Medalion literar - Grigoraş Ciocan

GRIGORAȘ CIOCAN

(Târgul Lăpuș – Maramureș)

M-am născut într-un sat din județul Maramureș, Sălnița, comuna Vima Mică. După absolvirea claselor primare, în Sălnița și Vima Mică, am mers la Școala de Construcții Dej, iar după absolvire am lucrat pe șantiere în țară și în alte țări. În anul 1974 m-am căsătorit cu Tămaș Maria. În anul 1976 s-a născut fiul nostru Florin, iar în anul 1982 s-a născut fiica noastră Anamaria.

Din copilărie mi-a plăcut să îmi așez gândurile în poezii, iar dacă pașii m-au purtat în viață pe șantiere din țară, dar și prin alte țări, pe unde ochii mi-au văzut frumuseți în lumea largă, țara, părinții, familia și locurile natale mi-au fost doruri cuibărite în inima mea și purtate cu drag în suflet pe unde am umblat.

Acestea se oglindesc în poeziile mele pe care le-am scris aici sau în alte țări, cu drag și dor în nopțile lungi. Din tinerețe, gândurile mele transformate în poezii au aflat liniștire în caiete iar acum când tâmplele mi-au albit, le-a venit și lor rândul să se așeze în file de carte. Mă bucur de începutul unei colaborări pe care o văd de lungă durată, nu numai în această ANTOLOGIE. Sper ca poeziile să fie citite cu plăcere de iubitorii de literatură.

            *          *          *          *          *          *          *          *

(semnal editorial)

Spun! Spun că am ce spune! Un mare și din suflet MULȚUMESC, poetului popular Grigoraș CIOCAN, pentru volumul, dăruit cu dedicație și iscălitură, ,,DIN DOR DE AMINTIRI", antologie de poezie, Editura Armonii Culturale, Adjud, ISBN 978-606-746-593-8, volum apărut în colaborare, nu în nume propriu.

Am primit volumul și îți mulțumesc pentru acest cadou! Îți doresc o primăvară frumoasă și minunată, cu muze și super-muze împrejurul dumitale. 

Felicitări dumitale! Ești de admirat ... și de asta îmi exprim bucuria acestei reușite ... sănătate și bucurii, alte și alte realizări editoriale. Și în acest moment îmi exprim regretul neparticipării mele la evenimentul cultural de la Târgu Lăpuș, poate la următoarele lansări de carte dacă ,,a fi lume și-om trăi!" ... Doamne ajută! 

FELICITĂRI prieten poet și volumului proaspăt venit în această ,,lume", cititori vrednici! ,,M-am născut într-un sat din județul Maramureș, Sălnița, comuna Vima Mică. ... Din copilărie mi-a plăcut să îmi așez gândurile în poezii, iar dacă pașii m-au purtat în viață pe șantiere din țară, dar și prin alte părți, pe unde ochii mi-au văzut frumuseți în lumea largă, țara, părinții, familia și locurile natale mi-au fost doruri cuibărit în inima mea și purtate cu drag în suflet pe unde am umblat", se prezintă poetul (pag. 44).

O prezentare minunată, simplă și modestă, dar extrem de sensibilă ... de o sensibilitate aparte ... chiar dacă scrie din tinerețe, abia acum se întâmplă să debuteze. ,,Mai bine mai târziu decât niciodată!", zice o vorbă din bătrâni, prieten drag. Și, chiar dacă ,,tâmplele ți-au albit", dovedești mult curaj și putere. Acestea ne duc înspre înainte. Felicitările le meriți din plin!

Observ poezii care au substanță, transmit ceva, adică mesajul este clar, obiectiv ... aceasta este adevărata poezie - unde avem acea muzicalitate a versurilor și, clar, un mesaj foarte frumos ilustrat. Văd, în volumul antologic, o selecție bine făcută a poemelor și o claritate în definirea profilului de autor. Poezii de ieri și de azi... pentru mâine. De exemplu, poezia DRAGĂ-MI EȘTI, (pag. 45) datată 13 iunie 1985 ... au trecut ceva ani! Anii au tăcut și au trecut... ce a rămas, însă, este, poezia și iubirea, o transfigurare responsabilă:

,,Câte nopți și câte zile,

Le-am pierdut fără de tine,

Câte încă am să pierd,

Până când am să te văd,

Lângă mine!"... minunată viziunea iubirii și a dorului pentru cel drag.

Chiar îmi place ceea ce citesc, mai ales într-o lume controversată. Sper să nu te superi, dar te rog, cele ce vor urma, să le primești că un sfat ... pe ici pe colo, mai există unele problemă cu punctuație și ortografia, iar sfatul meu este să fii MEREU atent la acestea pentru că se pierde din calitatea scrierii, și chiar a personalității dumitale. Vă rog să mă credeți... și eu am avut parte de așa ceva! Am depășit cu greu momentul și de-atunci a fost o învățătură pe viață!

Nu spun că ale mele scrieri nu au greșeli, ferească sfântul, mai există, dar mi le asum ... cartea, volumul, în sine și prin corectură se definește! Și definește autorul ... iar dacă avem atâtea vocale și consoane în frumoasă noastră limbă românească, cred de cuviință că trebuie să le folosim așa cum sunt ... așa cum zice DOM-ul. Repet, MIA CULPA, (n.a. fie vina mea) că le văd.

Poeziile sunt minunate, mesajul ilustrat frumos, deci totul trebuie să se încadreze în adevăratul sens al cuvântului MINUNAT. Aștept următoarele realizări cu mare interes, recunoscându-vă un mare și prolific promotor cultural. Felicitări pentru acest pas... un pas în față și un început!

BRAVO, Grigoraș CIOCAN, sigur ești pe drumul cel bun!

Vasile BELE, 29 februarie 2020

Chiuzbaia

AȘTEPTARE CU DOR

Între dealuri și izvoare,
Într-un sat îndepărtat,
Se vedea, la cas-o zare,
Doi bătrâni nu s-au culcat.

Copiii sunt plecați prin țară,
Bătrânii nu sunt sănătoși,
Ar dori să-i vadă iară,
Ca să fie bucuroși.

În sobă focul ardea,
Ei stăteau pe lângă vatră,
De afară se auzea,
Un câine cum mai latră.

Parcă s-aude o mașină,
Tare mult s-au bucurat,
Au ieșit cu lampa-n mână,
Dar n-a fost a lor băiat!

Bate cineva în poartă,
Iute afară au ieșit,
Nu era nici a lor fată,
Vântul poarta a trântit.

Așteptarea îi doboară,
Intră-n casă, supărați,
Poate-or veni mâine seară,
Ochii le sunt înlăcrimați.

(Tg. Lăpuș, 9/10, februarie 2020)

DOI BĂTRÂNI ...

Doi bătrâni într-o căsuță,
Într-un sat îndepărtat,
Stăteau singuri pe băncuță
Și vorbeau de-a lor băiat.

A plecat de mult de-acasă,
La fel, și fata e plecată,
Nu mai sunt cu toți la masa,
Cum au fost de altădată.

,,Am să le scriu câte-o scrisoare,
Tu ești bolnavă, îți este rău
Și o să văd, atunci, care,
Va veni la patul tău!”.

Bătrânul s-a pus la masă
Și le-a scris la fiecare,
,,- Veniți, copii, acum acasă,
Avem o mare supărare!

Mama voastră, e bolnăvioară,
Nu mai poate nici umbla,
Stă-n pat de alaltăseară,
Trebuie dusă undeva!".

Fiecare s-au scuzat,
Că nu pot, că ei au treabă,
Vor veni de altădatʹ,
,, - Du-o, tu, mai degrabă!”.

După un timp le-a scris iară:
,,- Veniți măcar acum acasă,
Vom tăia porcul de cu seară,
Să fim toți iară la masa!

Mama voastră este bine,
Așteaptă cu nerăbdare,
Dacă veți veni mâine,
Bucuria ne-ar fi mare!”.

Și-au venit, n-au stat pe gând,
La băut și la mâncat:
,,- Voi, acum nu aveți rând,
Porcul nostru a plecat.

L-am vândut, să fac un ban!
Voi nu ați putut veni,
Mama voastră de un an,
Se gândea doar la copii!".

(Tg. Lăpuș, 7 februarie 2020)

PILDA CREDINCIOSULUI

Un om foarte credincios,
Seara și dimineața se ruga:
,,- Bunul meu Isus Cristos,
Vino, Doamne, în casa mea!".

Așa, mereu se tot ruga,
Căci poate într-o zi,
Domnul îl va asculta
Și-n casa lui va fi.

După o zi de muncă grea,
De la câmp, veniră acasă,
Parcă nu putea mânca,
Somnul iute îl apasă.

,,- Vino, Doamne, în casa mea,
Nu uita, Tu de mine,
Mereu Te voi aștepta,
Azi, la noapte, mâine!".

În vis Domnul i se arată,
Fața tare-i strălucea,
C-o voce blândă, minunată,
Celui credincios El îi vorbea:

,,- După cum tu ai dorit,
Mâine bat la poarta ta,
Tu să fii pregătit,
Împreună vom mânca!".

Dimineață, foarte bucuros,
Făcea curat prin casă,
Că vine Domnul Cristos,
Azi, la el, la masa.

Cineva, bate la poartă,
Este un copil sărman!
Vine ca și altădată,
Să-i mai dau câte un ban.

,,- Du-te și acum mă lasă,
Aștept pe altcineva,
Lasă-mă! De altădată,
Am să-ți dau și eu ceva!".

La amiază iară bate,
O băbuță, care cerșea:
,,- Du-te acuma mai departe,
N-am acuma vremea ta!".

Mai deseară bate iară,
Un bătrân, tot cerșetor:
,,- Du-te de aicea îngrabă,
Că de tine nu mi-i dor!".

Toată ziua în așteptare,
Domnul Cristos n-a venit,
Supărarea lui e mare,
Cu ce oare a greșit?

            Se-ntreaba necontenit!

Noaptea, în vis, îi apare,
Domnul Isus Cristos,
,,- Cu ce am greșit, eu, oare?
Acasă, totul a fost frumos!".

,,- Am venit cu mare drag,
De trei ori bătui în poartă,
Am vrut să trec al tău prag,
Nu ai deschis-o niciodată!".

(Sălnița, 15/16 martie 2018)

BUCURIE

Între dealuri şi izvoare,
Acolo e căsuța mea,
Bucuria îmi este mare
Şi cu drag mă duc la ea.

Nu am tată, nu am mama,
Eu mă duc, din când în când,
Dorul lor mereu mă cheamă,
Am rămas cu ei în gând.

Dar cum timpul iute zboară,
Am ajuns să fiu bunic,
Cu Darius şi Sonia pe-afară,
Ne jucăm, mai stăm un pic.

E frumos şi e plăcut,
Când suntem sănătoşi,
De mult nu i-am mai văzut,
Ei sunt foarte bucuroşi.

(Tg. Lăpuş, 1 martie 2020)

A CĂZUT O STEA

De pe bolta senină, a căzut o stea,
S-a stins dintr-odată în fața mea.
Se spune, când cade ea de sus,
S-a stins o viață, cineva s-a dus,

S-a dus spre moarte …

Va străluci ea în altă parte,
Cine știe ce e după moarte?
Să strălucim noi pe pământ,
Să fim buni că plecăm în curând.

(29 ianuarie 2020)

OGLINDA

Mai de mult eu mă-nstrâmbam,
În oglindă când mă uitam,
Acum mă uit și nu mai cred,
În oglindă ce mai văd!

Ce-a fost azi, nu e și mâine,
Trece vremea, alta vine,
Noi mereu spre neputință,
De n-ar mai fi suferință.

Cât trăim să fim sănătoși
Și să-mbătrânim frumoș,
Căci fiecare avem o cruce,
Cum o poate, așa o duce.

Ți-o dă după puterea ta,
Când nu poți, Domnul, ți-o ia,
Dă-ne sănătate că Tu poți,
Să mai stăm lângă nepoți.

(Tg. Lăpuș, 20/22 ianuarie 2020)

Top of Form

Bottom of Form

AȘTEPTAREA

Îmi amintesc, era într-o vară,

Când tu mă așteptai în gară,

Apoi, tu, știi cum eu ți-am scris,

Căci drumul iubirii mi-ai deschis,

            Din prima seară!

Un zâmbet pe buze tu aveai,

Cu emoție clipa o așteptai,

Inima în piept se zbătea tare,

            Ce doruri trăiai!

Parcă te văd și acuma iubită,

În gară stând neliniștită,

Eu, lângă tine m-am oprit,

Sărutul acela ne-a unit

            Și erai fericită!

(Sălnița, 12 ianuarie 1974)