DE LA UZ LA OUZOU... PE FIRUL APEI ȘI AL ISTORIEI

(recenzie)

La ce te gândești? Deocamdată, voi trimite, doar un (mare și din suflet!) mesaj de FELICITARE, distinsei doamne MARIANA BENDOU, și îi voi mulțumi pentru volumul DE LA UZ LA OUZOU... PE FIRUL APEI ȘI AL ISTORIEI, apărut la Editura Izvorul Cuvântului, București, 2020, ISBN 978-606-9040-89-8, pag. 192, primit cu dedicație și iscălitură, cu o prefață ce aparține președintelui L.S.R. filiala Iași, DAN TEODORESCU, numită DE LA NADIA COMĂNECI LA MARIANA BENDOU, din care spicuiesc: ,,... opera Marianei BENDOU, poate fi citită pe toate meridianele lumii, deoarece prezentul volum este editat nu numai în limba română, ci are multe pasaje în limba franceză (prin traducerea autoarei), în limba engleză, cu ajutorul lui Daniel CRUȘTIN, dar și în limba tamazigh, cu ajutorul poetei algeriene de origine cabilă, RACHIDA BEN SIDHOUM", și în continuare ,,... cartea Marianei BENDOU, care poate fi comparată și cu o pertinentă teză de doctorat, face parte dintr-un proiect personal al autoarei de mediere culturală între populația română din Europa și cea cabilă/cabiră din Nordul Africii prin intermediul limbii franceze", (pag. 5).

Fiind vorba despre o cercetare antropologică între cele două entități culturale, despre o interculturalitate, în definitiv, găsesc prezentul volum extrem de valoros, în context actual, spiritual, literar. Munca de cercetare a fost una imensă, dar și rezultatul este unul pe măsură. Volumul în sine, este cu atât mai prețios, cu cât autoarea, în acest sens, are precedent. Este, de fapt, continuitatea unui proiect, după precedentele volume: AMOUR AMAZIGH (Dragoste de Om liber), CONTES KABYLES (Povești cabile) și POÈSIES POUR MON MARI (Poezii pentru soțul meu/ tamedyazt i wergaz-iw), pag. 8. Această idee mi-a plăcut dintotdeauna, și am admirat curajul celor care făptuiesc astfel de minuni (poate am fost chiar un pic gelos, pe ei, pentru reușita lor, dar fără a face abuz. Mă gândesc că mi-ați înțeles ironia!?).

Am admirat și voi avea un respect profund pentru echipa formată și munca în echipă, dar și pentru asumarea responsabilități și a riscului, într-o astfel de cercetare/studiu de caz, toate acestea dând prețiozitatea cuvenită volumului de față. ,,Cuvântul <<UZ>> mi-a stârnit interesul prin diversitatea toponimelor cunoscute ce ridică semne de întrebare asupra originii dar și în privința continuității poporului român în spațiul carpato-danubiano-pontic... iar seria exemplelor poate fi continuată ...", (pag. 10) ... și chiar vin cu un exemplu personal, în acest sens, care ar putea fi un punct de pornire în continuarea cercetărilor, pentru că sunt convins că nu vă veți opri aici, nu? Oare toponimul CHIUZ - (deal de peste 800 metri, din Chiuzbaia) nu-și găsește aplicabilitate aici? Intreb și mă pune pe gânduri o altfel de întrebare, dar și un posibil răspuns, drept corespondent.

Chiar Dumneavoastră recunoașteți, în acest sens, că: ,,... mi-am propus compararea numai din punct de vedere geografic și istoric a două regiuni aflate la mare distanță una de cealaltă, a căror denumite m-a surprins prin asemănare și m-a obligat la analiză și studiu", (pag. 11). Dacă la început mă întrebam, și pe bună dreptate, ,,de unde dorința acestei cercetări?", iată că am aflat și răspunsul: ,,Cercetarea mea a pornit, inițial, că o necesitate interioară în momentul în care am călcat pământul Kabiliei și am avut un straniu dar puternic sentiment de <<deja vu>> ... Eu, fata șatenăcu fața rotundă și cu ochii căprui, de unde an venit în această lume și cine au fost, în mod real, strămoșii mei? Cât de departe se pierd rădăcinile mele, în timp? De ce mă aseamăn atât de bine cu locuitorii din Labili dar și cu bucovineni i și/sau cu ucrainienii? Mai mult decât atât, de ce mă simt <<acasă>> printre fiecare dintre aceștia?!", (pag.12).

Am înțeles întrebările, am înțeles frământările... acum înțeleg de ce și volumul în sine - răspuns al acestor frământări, întrebări, rosturi, pentru care meritați toate felicitările! Să calci/ajungi într-un loc, total străin de tine, să simți în clipa următoare că-i aparții acelui loc, că ești de acolo/aici... nu se întâmplă oricui și oricând! Și, să nu uităm esența, totuși acel loc este la mii de kilometri distanță! Asta spune multe... sau spune tot! Să simți că aparții acelei/unei culturi, deși poate, o știi doar din auzite, nimic concret, pentru ca în clipa următoare să dorești și te asimileze ei, să găsești similitudini, (fie diferența, fie asemănare) este providențial.

Și mai este un amănunt... nu e o cercetare doar/fix din punct de vedere geografic și istoric, ci sunt depășite ,,granițele" acestora. Cercetarea este complexă, inclusiv în plan tradițional/folcloric... dovedită/întărită, în cazul de față, cu poze concrete. ,,... semne similare alfabetului Tiffinagh apar cusute ca motive <<naționale>> pe iile purtate de româncele noastre! Prin urmare, și femeile românce își brodau textul poveștii pe bluză la fel ca și cele cabile, pe rochiile, pe corpurile și pe obiectele lor. Bluzelor românești li se mai adaugă pe deasupra simbolisticii magice a semnelor arhetipale și valoarea protectoare a crucii cusute cu acul, <<musculița>>...".

O carte foarte interesantă, extrem de valoroasă și bine documentată ce stârnește interes pentru lectură, din prima filă. Mergând mai departe, PE FIRUL APEI... (acesta poate fi luat și ca un capitol), facem cunoștință cu: I. RELIEFUL REGIUNII ROMÂNEȘTI, (pag.52), ,,Relieful regiunii românești prezintă o îmbinare complexă de forme, în cadrul cărora întâlnim munți de înălțime medie și mică, dealuri și depresiune aparținând Carpaților Orientali"; II. VALEA UZULUI, (pag. 53-56), ,,Valea Uzului (străbătută de râul Uz pe o distanță de circa 12 km și traversând formațiuni geologice diferite că duritate) se prezintă ca o succesiune întreagă de bazinete depresionare și sectoare cu aspect de defileu"; III. LACUL DE ACUMULARE ,,POIANA UZULUI", (pag. 56-57), ,,Râul Uz care străbate valea este o apă repede de munte. ... Am avut fericita ocazie de a vizita aceste locuri și de a mă afla în pântecul barajului de vreo două ori, la cea mai joasă adâncime, sub lac ... (o adevărata aventură!)"; IV. ORAȘUL DĂRMĂNEȘTI, ROMÂNIA, (pag. 57-58), V. CULTUL APEI LA STRĂMOȘII ROMÂNILOR, (pag. 58-75), ,,Apa este unul dintre cele mai vechi cuvinte ale omului; limba română conține cele mai multe onomatopee din lume (peste 300), respectiv cuvinte care reproduc sunete din natură"; VI. ULCIORUL ROMÂNESC, (pag. 75-80), ,,Cercetătorii consideră astfel că fabricarea ceramicii ar fi început în Orientul Apropiat, respectiv Fenicia-Byblos, Iran și Siria. Materia primă utilizată în olărit este, în special, așa-zisul lut galben. Olăritul este unul dintre primele meșteșuguri practicate de oameni, având primele începuturi în neolitic"; VII. RELIEFUL REGIUNII TIZI-OUZOU, (pag. 80-84), ,,Regiunea este formată dintr-un relief predominant muntos (90%), cu multe prăpăstii <<Gouffre Anou Ifflis>> fiind considerată, cu cei 1159 m ai săi, cea mă adâncă din Africa!, culmile aparținând Munților Djudjura. Cabalii se feresc să exploreze aceste gouffres <<peșteri, caverne>>) deoarece tradiția locală menționează existența în ele a unor Djinns (demoni) care îi închid calea de întoarcere, curajosului, cu pietre prăvălite din munte". VIII. ORAȘUL TIZI-OUZOU, (pag. 84-87), ,,Orașul Tizi-Ouzou este situat la 100 km la est de capitală statului numită Alger, la 125 km de Bejaia (fostă colonie romană) și la 30 km la sud de coastele mediteraneene"; IX. BARAJUL TAGSEBT, (pag.87-89), X. CULTUL APEI LA CABILI, (pag. 89-102), ,,<<Era o vreme în care zeii aveau chipuri umane iar Anzar era Dumnezeul ploii...>>, așa își încep cabilii legenda lor. Anzar era puternic și avea dorințe sexuale puternice (simbolul fertilității) de aceea își căuta permanent o femeie, amenințând ținuturile oamenilor". (va urma)

VASILE BELE – CHIUZBAIA, 1 APRILIE 2020