joi, 9 aprilie 2020
După poemul TRENUL SPERANȚEI, STAȚIA REVEDERII, de MIOARA BACIU, autor VASILE BELE
M-am stropit cu rouă din lacrima fericirii / până ce aducerile-aminte mi-au zâmbit/ pentru înveșnicirea clipei și a sărutului / fierbinte cu gust de ,,maiadă". // Seceta mi-a cuprins neliniștea/ din rădăcina unui curcubeu/ iar respirația iubirii pentru OM/ o simt și acum în ecoul inimii/ căzute pentru a plăti o datorie/ mult mai veche ... un sărut furat / sub clarul unei raze de lună / martor - o privire de curcubeu. // Iureșul din inima unui foșnet de vânt/ m-a (ne-a) găsit în clepsidra revederii/ eram trei - tu și eu - și umbra unui sărut/ o singură iubire/ un bob de lacrimă pe pieptul gol/ și-o veșnicie dintr-o clipă de iubire/ lumina din privirile unei dimineți / m-a întrebat dacă-ți simt roua de pe buze?/ Nu i-am răspuns! / Doream înrădăcinarea acestei iubiri... // M-au trezit picurii de rouă/ care zburau spre inima ta/ spre clipa unui bob de fericire/ mi-au spus să urc în trenul vieții tale/ fără bilet/ ... am călătorit prin stația VISARE/ până în umbra privirii tale / erai rouă pe florile de liliac/ trandafirii așteptau în gara SPERANȚEI / unirea dintre o clipa de fericire / și un sărut dorit din secundele eternității / la stația următoare / greierul aștepta să coboare IUBIREA / călătorea în vagonul inimii la clasa lux. // Nu a fost să fie/ ... și am chemat în judecată/ stația REVEDERII / și am pus martor CLIPA/ tu ai avut apărător ales din oficiu - IUBIREA / ofranda lunii lui Cireșar / când grâul dă în pârg precum iubirea / aștept judecata până când / vremurile se vor îndura de noi ... / și vom deveni un singur EU / un singur NOI/ ... NICIODATĂ NU AM ZIS ... NICIODATĂ...
Concluzia controlorului de trafic: Să nu-ți pierzi SPERANȚA niciodată/ mereu să ai încredere în secunda REVEDERII / NIMIC NU ESTE IMPOSIBIL...
(după poemul TRENUL SPERANȚEI, STAȚIA REVEDERII, de MIOARA BACIU, postare facebook 09.04.2020 - scuze V.B. )
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu