duminică, 12 aprilie 2020

Medalion literar - Vasile BELE



,,Poezia este lacrima care izvorăște din inima poetului și se scurge prin vârful peniței”.
EDELWEISS


PAS PRIN LACRIMĂ/ FRUNZE PICTATE CU ROUĂ ȘI LACRIMI
(note de lectură)

După Schelling arta este „prin excelență întruparea spiritului în materie, a infinitului în finit, a absolutului în ceea ce este particular” ideea poetică la acest grupaj de poezii este subiectivă, universală în același timp și se numește iubire necondiționată, echilibrul dintre ceea ce scrie și ceea ce simte poetul este o armonie formală perfectă, de aceea oricum ar combina cuvintele alese, sentimentul transmis este același, variantele multiple nu adaugă nimic nou din punct de vedere al sensului, îl precizează numai formal-poetul caută un punct de reper în sine însuși.
 Caracteristic la poetul Vasile Bele este crearea unei atmosfere de vis și magie, la citirea versurilor ești prins empatic, se creează o legătură a cititorului cu creația poetului, el se regăsește în anumite imagini; știut fiind că un cuvânt poate crea o imagine personală sau poate fi percepută această imagine în mod unanim de mai multe persoane.
Produs al imaginației creatoare, următoarele versuri ne transpun într-o lume magică:
„Euterpe și-a oprit muzica
greierul dansează alături de lumina unui vânt
și-a luat chitara și a început
un vals de lacrimi și rouă de mir.

Valsul iubirii începe între două priviri
îngemănate … cu rouă și foșnet de urmă
sub picurii de ploaie pictați cu iubire
valsul iubirii dansează pe muzica unui foșnet de vânt
să-i fie umbră unui curcubeu îndrăgostit de rouă”.
Că la origini poezia e însoțită de factorul muzical, sentimentele din interior caută să se reverse tumultuos în diferite variante de a combina cuvintele. Între „rouă” și „lacrimi” se poate stabili o corespondență și anume aceea a efemerității vieții care începe și se termină cam repede - ca roua și lacrima de bucurie și lumina – aceea care are menirea  de a ne ține treji în prezentul efemer, dar, în același timp și veșnic (ca iubirea).
Versurile sunt metaforice aproape în totalitate - ele cuprind imagini auditive (foșnet, simfonia etc), vizuale (curcubeu, salcâm, fluture etc), imagini ale iubirii spirituale (dragoste, izvor de mir, fericire etc), imagini de vis (vise calde, picior de frunză etc). După esteticianul Benedetto Croce poezia e „o intuiție pură” - e de natură individuală și concretă, în cazul nostru atât de fericit este poetul încât e  imposibil să nu se reverse în exterior sub forma unor idei intuitive.
Nominalizarea iubirii prin personalizare „să-ți fiu…să-mi fii… să-i fiu... ”
,,și cireșele vor mirosi a lacrimă
și iubirea unei lacrimi va deveni patimă
iar greierul își va termina simfonia,
după curgerea unui vânt
vântul va curge lin
precum izvorul din stânca de mir
plină de albastru” - toate se găsesc în jurul unei trăiri sufletești autentice.
Lumina pare a fi sinonimă cu iubirea, de aceea sunt: lacrimile, curcubeiele (brâiele  Maicii Domnului, ploaia, roua, floarea de cireș etc. Cele două entități ale iubirii „el” și „ea” duc o conversație nesfârșită,  o conversație a iubirii: „iubito, azi vei fi o lacrimă…, suntem valuri de fericire, aș vrea să te îmbrățișez, eu…mire de rouă…tu-mireasă de lacrimă…
În varianta a șaptea din „Foșnet de salcâm” triumful iubirii este evident:
„ne vom opri și ne vom întoarce în izvorul
unei lacrimi pentru a-ți vorbi despre
iubirea unei dimineți
pentru a-ți dărui un zâmbet de rouă
nopțile se scaldă în miros de stele
și miros de lacrimă virgină pictată cu mir
să mă știi…iubire între gânduri
să te știu .. lacrima unei patimi…
să ne știm…rouă pe un foșnet de salcâm…”
Există cuvinte care se repetă-n aproape toate variantele, ele aduc de fiecare dată o nouă perspectivă și o nouă metaforă: aceste cuvinte aduc o atmosferă de vis - „curcubeu, foșnet de salcâm, lacrimă, roua (presupune ceva de început, care se topește-n prezent), vântul „unește” dar și desparte (rouă de vânt); prin sonoritate și ritm aceste cuvinte capătă înclinări magice.
Finalul acestor variante de poezie sentimentală - una mai frumoasă decât alta - prin nuanțele pe care le aduce în plus luminii din iubire - ar fi un tablou de sentimente în cuvinte anume alese care ar marca povestea de dragoste unică prin lumina curcubeului efemer, prin salcâmul plin de floare albă, prin boabele de rouă strălucind și pierind la fel de repede atinse de razele soarelui.
Varianta finală ne apare ca o esență a iubirii în poezie prin cuvinte transmise metaforic:
„Sărută-mă și pleacă pe roua curcubeului
iubește-mă…să-mi placă…să-mi placă lacrima
privesc spre floarea de cireș
sunt foșnet de salcâm și umbra unui curcubeu
sunt zâmbetul unei priviri
îmbracă-mă în frunza de rouă
să-ți fiu…să-mi fii…să-i fiu…”
Astfel „Pas prin lacrimă” se declară a fi un imn închinat iubirii veșnice prin efemerele ei trăiri pământene: frunze-n vânt … pictate … cu rouă … și lacrimi. Ca să fiu în tonul  acestor poezii ale scriitorului V. Bele!  Da! Ce puțină durere vrei! Doar un „pas”- restul, e și el puțin, dar, cât de mult ți se pare ție a fi iubirea adevărată, încât nu găsești cuvintele care să exprime ceea ce gândirea entuziastă o simte - sau le găsești mereu în prezent și-n absolut!

OLIMPIA MUREȘAN, L.S.R.-FILIALA MARAMUREȘ


PAS PRIN LACRIMĂ /
FRUNZE PICTATE CU ROUĂ ȘI LACRIMI

(dintr-un volum în curs de pregătire)





FRUNZE PICTATE CU ROUĂ ȘI LACRIMI …

Euterpe și-a oprit dansul
Greierul cântă alături de lumina unui vânt
Și-a luat chitara și a început
Un vals de lacrimi și rouă de mir

Valsul iubirii începe între două priviri
Îngemânate … cu rouă și foșnet de urmă
Sub picurii de ploaie pictați cu iubire
Valsul iubirii se dansează pe muzica unui foșnet de vânt
Să-i fie umbră unui curcubeu îndrăgostit de rouă

Pe trupul unei amintiri două inimi se dăruie jertfei 
Unui foșnet de salcâm din inima unei lacrimi
Sărutările vor curge pe sânii fragezi plini de rouă
Mi te-a nins lacrima … mi te-a scuturat vântul
Te-ai așezat pe-un trup pictat cu rouă și lacrimi
Pe-o frunză de stâncă albastră …

Mi te-ai făcut vânt de curcubeu …
Mi te-am cules din trupul unui foșnet de cocor …
Mi te-am așezat între anotimpuri
Să-mi fii sărut …
să-mi fii mir …
să-mi fii templu …
Să-mi fii rugăciune … să-mi fii pereche în trup …
Fără tine picurii de rouă n-ar mai înflori
Fără tine viața ar fi doar foșnet de lacrimă …
Și-o pictură fără rouă … să-mi fii pas prin iubire …
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)


PICTEAZĂ-MĂ ÎN ALBASTRU ...

Dintr-o frunză de cireș
plină de alb a căzut un sărut
care m-a chemat să-ți fiu rouă
să-ți fie iubire ... să-ți fie galaxie
să-mi fii lacrimă
zeiță cu chip de foșnet de vânt …

Printre sărutări trandafirul roșu
s-a transformat în potir
în care am pus stropi de rouă
altar să-ți fie după ce valul va deveni
inimă de curcubeu …

Totul va fi albastru dacă mă vei picta
în strop de lacrimă cu gust de rouă
(Baia Mare, 2020)


INIMĂ DE LACRIMĂ ALBASTRĂ ...

Ți-am scris pe rouă de inimă
pe lacrimă albastră
despre vânt, soare, stele, lună, patimă
mi-a răspuns stânca …

Dintr-un salcâm încărcat de vânt
a căzut un fluture galben
să-ți fie mărțișor
într-o privire de lumină …

Roșu-aprins s-a transformat în inimă
de lacrimă albastră potcovită
și în zâmbet de rouă
să-i fie umbră unui gând …

Și mi-a șoptit printre picuri de vânt
sărută-mă ... iubește-mă ...
alungă-mă ... calcă-mă ...
iar ecoul îmi răspundea
albastru ... galben ...
sărut ... lacrimă ... alb ...
(Baia Mare, 2020)



FOȘNET DE SALCÂM …
(variante)


FOȘNET DE SALCÂM …
(varianta 1)

Pictează-mă cu roua dimineții
îmbie-mă cu lacrimi din foșnetul    
                        vântului
sculptează-mă în vânt
fă-mă foșnet de salcâm
și-apoi iar pictează-mă în curcubeu
să-ți fiu ...      
            să-mi fii ...
                        să-i fiu ...
credincios aceluiași foșnet de salcâm                

și câinele va lătra după adierea de vânt
și nopțile ni se vor scălda în fluturi
și lumina va curge printre
                        foșnetul unui salcâm
iar eu voi fi așezat între gândurile
unei lacrimi până mă va săruta roua

unui foșnet de salcâm ...
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)

FOȘNET DE SALCÂM ...
(varianta 2)

Sărută-mă și pleacă pe roua curcubeului
iubește-mă ... să-mi placă ... să-mi placă
            lacima de rouă și foșnetul de vânt
privesc spre floarea de cireș
sunt foșnet rătăcit pe câmpul unei iubiri
sunt foșnet de salcâm și umbră
din inima aceluiași curcubeu ...

sunt zâmbetul unei priviri
sunt umbra unei sărutări  
îmbracă-mă în frunza de rouă
să-ți fiu ...      
            să-mi fii ...
                        să-i fiu ...

și cireșele vor miroși a lacrimă
și iubirea unei lacrimi va deveni patimă
iar greierul își va termina simfonia
            după curgerea unui vânt
            da! vântul va curge lin ...
precum izvorul din stânca de mir
plină de albastru

așa am să-ți dărui cele patru anotimpuri
iubire ... dragoste ... sărut ... fericire ...
și-apoi vom porni spre un foșnet de salcâm ...
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)

FOȘNET DE SALCÂM ...
(varianta 3)

Iubire ... adastă lângă un foșnet de salcâm
te va aștepta Euterpe ...
și-un curcubeu care se vor prinde
într-un vals ce se vrea
            terminat doar după ce lacrima
            va deveni frunză de vânt
            foșnet de salcâm
pentru ca să-ți fie lacrimă de iubire

adastă lângă fericirea unei lacrimi
cerșind clipe și dăruind anotimpuri de iubire
să nu mă chemi în rouă
            dar îmbracă-mă în vânt
            așează-mă între vise calde
și iubiri de domniță ferecată în iatac
dăruiește-mă unor anotimpuri de gânduri

dar îmbracă-mă în vânt
pictat în foșnet de salcâm
să nu mă chemi în frunza
vreunei trecute iubiri
vreunui vis trecut
            să mă chemi lacrimă ...
            să mă chemi rouă de vânt ...
            să mă chemi picior de frunză ...
să-ți fiu ...
            să-mi fii ...
                        să-i fiu unei iubiri
foșnet de salcâm ...     
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)


FOȘNET DE SALCÂM ...
(varianta 4)

Fericire ... foșnet de salcâm printre raze de vânt
picuri de lună scuturată pe
            roua unui curcubeu
ce adastă lângă izvorul gândurilor sărace
nopțile scăldate în gânduri
iubirile respirate din rouă
            toate îmi amintesc de vremea anotimpurilor
            care se adună în iubire ... în fericire ...
iubit-o ... azi vei fi o lacrimă

arată-mi lacrima printre
            iubirile acestui izvor de curcubeu
să-i fiu anotimpului ... privire
să-i fiu soarelui ... gând
să-i fiu pâine ... nopților cu lună
voi sta între gândurile unui greier
                        alături de Erato ...
iar zeul Eol va turna dintr-o cupă furtună
pentru a se auzi prin foșnetul de salcâm

lacrima va rămâne pictură de magnolie
între nopțile unui anotimp secătuit
de iubire ... aici deja apari tu zeița iubirii necoapte
            cu sânii goi ... cu coapsa dezvelită ...
suntem pe val ... suntem valuri de fericire ...
suntem călare pe șaua unui gând
suntem în templul unei lacrimi ...
noi și foșnetul unui salcâm ...
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)

FOȘNET DE SALCÂM ...
(varianta 5)

Așezat între gândurile unei lacrimi de rouă
târât printre gândurile unui foșnet de salcâm
voi vorbi cu curcubeul ce-și are cuibul
            între aripile unui foșnet de salcâm ...
 voi vorbi cu paznicii de rouă
să-i ducă domniței stropi de fericire
din ramurile unui salcâm potcovit
            cu rouă ...
Euterpe își va începe dansul dintr-un cuib de greier
va plânge  chitara iar ea – Euterpe –
își va continua dansul unei nopți răsărite

voi vorbi cu roua razelor de soare
și n-am s-o las să plece în veșnicia vântului
și nici în patima unei frunze
pictate în albastru ...

n-am s-o las să plece în veșnicie
ci o voi dărui în gândurile unui
            anotimp curs dintr-o lacrimă ...

o voi opri să rămână în același curcubeu de zahăr
din sufletul unui bob de rouă ...
din sufletul unei lacrimi ...
din sufletul unui foșnet de salcâm ...
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)

FOȘNET DE SALCÂM ...
(varianta 6)

În aceeași lacrimă de soare
va dansa Eol și Euterpe – zeu și zeiță
pe aceeași stâncă de iubire
pe aceeași floare de cireș ... caută-mă în sărut
eu ... să-ți fiu gând ... privește-mă în lacrimă ...
            tu ... să-i fii rouă ... alintă-mă
                        noi ... să ne fim vânt de iubire
ce curge din foșnetul unui salcâm

un vânt de rouă și de primăvară
născut din pasul unui curcubeu
și inima unei domnițe neprihănite

te-oi aștepta ... să mă ai rouă de curcubeu ...
să te am lacrima unei pietre virgine ... necălcate ...
amare de atâta plâns ...
te voi aștepta ... să-ți fiu drum de care
să-ți fiu lumină ... din frunza unui foșnet de salcâm
aș vrea să te îmbrățișez ... tu mireasă ...
            mireasa pornită pe drumul cununie
            mărturisită și cuminecată ... cu trup și sânge de iubire
            de rouă ... de lacrimă ... săruta-tă

aș vrea să te îmbrățișez ... eu - mire de rouă
tu – mireasă de lacrimă ...
mi-e imposibil din cauza unui bob de rouă
și a unui curcubeu ce-și deschide aripile
într-un alt anotimp de gânduri stropite cu mir

așează-mă pe rândurile unui foșnet de salcâm
așează-mă pe rafturile gândurilor ce curg
            un foșnet de salcâm îmi aduce aminte
            că azi e zi de post ... mi-am pus mir pe frunte
           
așează-mă pe-un anotimp de gânduri
între treptele unui sărut ...  
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)

FOȘNET DE SALCÂM ...
(varianta 7)

Te voi iubi sub salcâmul înflorit
din care vor culege albinele nectarul
            și polenul de rouă ...

te voi iubi între mejdele a două anotimpuri
și te voi așeza între gândurile unei stânci
între gândurile unui curcubeu
să-mi fii ... foșnet de salcâm ...
            să-ți fiu ... sămânță de rouă ...
                        să-mi fii adăpost lacrimilor ...
și te voi dărui unui alt
anotimp întru iubire de argint

de ziua ta curcubeul va purta aripi de tort
din care va curge rouă
din care vor curge cireșe coapte
iar pictura va fi albastru de vânt
doar de ziua ta și foșnetul de salcâm
îți va cânta prin struna unui greier ...

ne vom opri și ne vom întoarce în izvorul
unei lacrimi pentru ați vorbi despre
iubirea unei dimineți
pentru ați dărui un zâmbet de rouă
nopțile se scaldă în miros de stele
și miros de lacrimă virgină pictată cu mir
să mă știi ... iubire între gânduri
            să te știu ... lacrima unei patimi ...
                        să ne știm ... rouă pe un foșnet de salcâm ...
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)

FOȘNET DE SALCÂM ...
(varianta 8)

Lacrimi de soare și umbră și umbră de stele
vor curge în izvorul de rouă
lacrimi de vânt și umbră de salcâm
vor curge din izvorul unui foșnet de frunză
            de salcâm ...
iubire de rouă și alint de lacrimă
vor fi martorii unei alte dimineți de iubire

stigătul de rouă și foșnetul unui umbre
vor fi muzica pe care va dansa zeița Euterpe
geloasă pe Erato și Eol
tu – curcubeu înflorit în floare de cireș
tu – rouă ce curge dintr-un foșnet de salcâm
eu – mire îmbrăcat în muzica unui gând
eu – patima unei umbre divorțate de salcâm

te las aici tezaur sfânt uns cu mir
să-mpodobești acest pământ de rouă
cu trup de lacrimă ... cu rouă de foșnet de salcâm
cu miros de căldură cursă dintr-un curcubeu
cu picur de lacrimă ... cu ecou de iubire

te iubesc lacrimă pictată cu rouă ...
te iubesc rouă împănată cu foșnet de vânt ...
te iubesc floere virgină de cireș ...  
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)

FOȘNET DE SALCÂM ...
(varianta 9)

Mi te-ai dăruit în ploaia de rouă
mi te-am cules din ploaia unui curcubeu
            flămând de iubire ...
mi te-am așezat patimă să-i fii
unui izvor de vânt ... cu foșnet de furtună
să-mi urmezi inima unei pietre azvărlită
către niciunde ... colo unde se termină gândul 
și încep anotimpourile să se coacă ...

mi te-am așezat în anotimpul unui gând
în privirea unui vânt și în trupul unei lacrimi
și-am ferecat ușa de lumină
cu un sărut ... cu un foșnet de salcâm ...
            cu un izvor de lumină ... cu o clipă de eternitate ...
mi te-am cules picur de ploaie
și mi te-am născut lumină ...

ce folos de Euterpe – azi dansează singură
plină de sămânța iubirii dintre două priviri
aș vrea să mi te pun într-un izvor de rouă
să mi te umpli de muzica unui greier
            rătăcit între anotimpuri ...
să-i fii iubirii izvor de mir
            să-i fii sărutului – clipă de veșnicie ...
                        să-i fii fericirii – umbră de ploaie ...

să mi te umpli de sămânța unui vis  
și iar să alergi goală prin iubirea unui curcubeu
azi plouă cu iubire ... mâine va ninge cu vânt
și cu foșnet de salcâm ...
(Baia Mare, 30 ianuarie 2020)

*          *          *          *          *          *          *          *          *          *          *         
FOȘNET DE SALCÂM …
(varianta finală)

Pictează-mă cu roua dimineții
îmbie-mă cu lacrimi din foșnetul vântului
sculptează-mă în vânt
            fă-mă foșnet de salcâm …
și-apoi iar pictează-mă în lacruima unui curcubeu
să-ți fiu …
            să-mi fii …
                        să-i fiu …

Sărută-mă și pleacă pe roua curcubeului
iubește-mă … să-mi placă … să-mi placă lacrima
            privesc spre floarea de cireș
sunt foșnet de salcâm și umbra unui curcubeu
sunt zâmbetul unei priviri
îmbracă-mă în frunză de rouă
să-ți fiu …
            să-mi fii …
                        să-i fiu …

Și-apoi adastă lângă un foșnet de salcâm
cerșind clipe de iubire
să nu mă chemi în rouă
dar îmbracă-mă în vânt
să mă pictezi în foșnet de salcâm
să nu mă chemi în frunza vreunui vis trecut
să mă chemi lacrimă …
            să mă chemi rouă de vânt …
                        să mă chemi picior de rouă…

Să-ți fiu …
            să-mi fii…
                        să-i fiu …
foșnet de vânt printre salcâmi ninși
scuturați de roua unui curcubeu

Arată-mi lacrima printre iubirile acestui curcubeu
să-i fiu privire …
            să-i fiu soare …
                        să-i fiu pâine …
                                   să-mi fie mir …

Voi vorbi cu foșnetul unei rugăciuni
voi trezi roua de sub cel mai măreț salcâm
voi vorbi cu roua razelor de soare
și n-am s-o las să plece în veșnicie
            o voi opri să rămână în același
            curcubeu de zahăr
din sufletul unui foșnet de lacrimă

Și-n aceeași lacrimă de soare
și-n aceeași stâncă de iubire
și-n aceeași floare de cireș
să-ți fiu …
            să-i fiu …
                        să ne fim …
un vânt de rouă și de primăvară
un foșnet de curcubeu si-ncă unul
            de același salcâm … 

Te voi aștepta … să mă ai curcubeu
să te am lacrima unei pietre virgine și amare
            să-ți fiu drum de care…
Te voi iubi … sub salcâmul înflorit
pictat cu rouă de curcubeu
de ziua ta lacrima va purta aripi de tort               
            doar de ziua ta …
înflorit în miros de lacrimă
să mă știi …
            să te știu …
                        să ne știm …

Lacrimi de soare și umbră de stele
lacrimi de vânt și umbră de salcâm
iubire de rouă și strigăt de lacrimă
            tu – umbra de cenușă
eu - curcubeu înflorit cu floare de cireș

Te las aici tezaur sfânt
să-mpodobești acest pământ
            cu trup de rouă… cu miros de căldură …
cu foșnet de vânt …
                                               (2020 – Baia Mare)

*          *          *          *          *          *          *          *          *

FRUNZE PICTATE CU ROUĂ
(variante)





TE VOI ACOPERI CU SĂRUTĂRI DE ROUĂ ...

Azi te voi acoperi cu sărutări de rouă
            mâine mi te voi face mireasă de mir
            Sfântă Crăiasă
            întru iubire și lacrimă ...
            întru fericire și patimă ...
            întru picuri de ploaie și cenușă de vânt ...
întru stropi de lacrimă și vânt ...
întru seva unul foșnet de salcâm ...

Foșnetul unui curcubeu îmbrăcat în albastru
mi te-a scris pe un zâmbet
lumină să-i fii unui greier
printre frunze de rouă
și lacrima izvorului de mir ...

Azi îți dăruiesc un anotimp îmbrăcat în vânt
să îl pui în părul tău de lacrimă
zeiță virgină atinsă doar de virilitatea unei ploi
și de picurii de rouă
foșnetul de salcâm își scutură lacrima
peste sânul gol ... iubire ...
azi  mi te-am dăruit gândului ...
(Baia Mare – februarie 2020)


TE-AI AȘEZAT ÎN ANOTIMPUL UNEI PRIVIRI ...
(Baia Mare, februarie 2020)

Mi te-ai așezat în anotimpul unei priviri
în gândul inimii de rouă
să-ți fiu ...
            să-mi fii ...
                        să-i fii lacrima ce curge între gânduri
să ne fim ... iubire pentru o noapte
pentru o noapte de veșnicie ...

Nebuni în noaptea dintre anotimpurile de rouă
să ne fie ploaie ... de stâncă ...
să ne atingem picuri ... de vânt ...
să ne stingem în iubirea unui foșnet de salcâm
să ne fim izvor din curcubeul unei amintiri
din foșnetul unui vânt
să ne fim ploaie
să ne fim izvor de suflete nemărturisite
și apoi sacrificate pe altarul unei iubiri ...

să ne fim ...
            să ne fie ...
așează-mă ... între anotimp în ploaie
așează-mă între picuri de foșnet de salcâm

eu nu te voi scoate niciodată
din firul de lacrimă al unui curcubeu
să ne fim ... ploaie ...
            să ne fim ... vânt ...

***

ȚI-AM SCRIS PE ROUA UNEI LACRIMI …

Ți-am scris pe roua unei lacrimi
despre vânt, soare, stele, lună, patimi,
mi-au răspuns stânca și un curcubeu
dintr-un salcâm încărcat de vânt
dintr-o privire de lumină
din zâmbetul unui gând …

și mi-ai șoptit …
sărută-mă … iubește-mă …
alungă-mă … recheamă-mă …
calcă-mă … privește-mă …
și vântul va face la fel dacă
va prinde lacrima lunii februarie …
și umbra unei raze de stea
se va opri în galaxie … să-mi fie lacrimă,
curcubeu, patimă, iubire, eliberare, încercare …
să-mi fii diminerață îmbrăcată în vânt …
roua mi te-a strigat cu respirație de ghiocel
să-mi fii sărut pe-o lacrimă …
            să-ți fie iubire de rouă … 
                        să-i fii privire spre o rază de cântec
să-ți fiu iubire îmbrăcat în haine de zeu

iar tu să mi te dărui goală unei patimi
cât un veac de veșnicie ...
(Baia Mare, 2020)


SĂ-MI FII PÂRTIE DE ROUĂ CĂTRE NICIUNDE …

Roua aș vrea
să-mi fie pârtie către niciunde
            pentru a topi frunze de lut
să-și arunce clipirea …
            pe un obraz de curcubeu rătăcit în gânduri
să-ngroape privirea …
în noi … în tine … în mine … în aripi de cer …
spre noi … spre tine …spre mine … spre colb de gând …
în ieri … în azi …în mâine …
să ne risipim în anotimpuri de iubire și în clipe de veșnicie  
în muguri de brazi … în muguri și sămânță de rouă
în azi spre niciunde … spre Euterpe …
ce-și dezbracă sânul de rouă
în cămașa unei veșnicii pierdute
într-un petec de lacrimă … de cer … de mir …

am îmbrăcat o frunză cu hainele unei zeițe
și-am pus planton clipa de iubire
           
Euterpe … dansa goală în fața unui zbor de rouă
mi-a zâmbit lacrima cerului înseninat
(Baia Mare, 2020, făurar)


PICTURĂ PRIN ROUĂ ȘI LACRIMI …

Am călcat pe un bob de rouă
            ce-și ducea iubirea într-o casă de curcubeu
pictura de rouă mi te-a dat ofrandă
unei clipe din veșnicia gândului poleit
            cu tăcere de lut … cu raze de sărut …

Patima din lacrimile curcubeului
mi te-a lăsat tezaur lui Hipocrate
mi te-a dăruit lumină
mi te-a făcut râu de fericire
mi te-a împodobit mireasă cu rochie de vise
și mi te-a pus rouă pe-un petec de cer
mi te-a aruncat în privire
și mi te-a așezat încet pentru a nu sparge lacrima
mi te-a pus în părul unui curcubeu
și mi te-a îmbrăcat în lut
iar pe cap ți-a pus cunună de stea

mi te-ai pus în pieptul unei lacrimi
să-i fii călăuză lui Eol 
pământului și unei lacrimi de lut
dinspre răsăritul unui potir dintr-un altar

Azi, te-am îmbrăcat în anotimp de vise
să-mi fii gând unei veșnici poleite …
să-mi fii pictură prin rouă și lacrimă
să-mi fie apus de soare o îmbrățisare
să-ți fie umbră unui gând
(Baia Mare, 2020)


PICTURĂ DE ROUĂ PE CĂMAȘA UNUI VIS …

Pictură de rouă pe cămașa unui vis
ai aruncat în mine cu lacrimile unei frunze
și ai călcat pe tăcere pentru a curge veșnicia 

Ți-am scris, Euterpe, să vii să mă iei la dans
să dansăm valsul unei veșnicii înrădăcinate în lut
… și mi-a răspuns Hipocrate
în potir ți-a răspuns Dumnezeu
dinspre amiezile unei stânci
spre apusul unui val poleit
iar anotimpul l-am făcut mireasă de rouă …

Ți-am scris iubirea pe roua unei lacrimi
și mi te-am pus în gândul unei pleoape
cu un trup de vânt ți-am acoperit buzele

Euterpe și-a început valsul vântului … 
îmbrăcată în hainele unui vis țesut în mătase
eu purtam cea mai frumoasă cămașă
pictată cu roua unui vis
tu în haina clipei de rouă …
(Baia Mare, 2020)


DINTR-O FRUNZĂ DE CIREȘ A CĂZUT UN SĂRUT …

Dintr-o frunză de cireș
            a căzut un sărut care m-a chemat
să-ți fiu rouă … iubire …
            să-mi fii galaxie … nouă galaxie poleită …
            zeiță cu chip de lacrimă …
            să-ți fiu trandafir … să-ți fiu potir …
și-apoi altar să-ți fiu … să-mi fii mir …
după ce valul va deveni rouă …

Ce bine că sunt … ce bine c-am fost …
am îmbrăcat o lacrimă în curcubeu
și-am așezat-o în veșnicia un clipe
i-am spus vântului dintre două gânduri
să respire vise …
            să curgă tăceri …
                        să ningă lumină …
noi … miri îmbrăcați în frunzele cerului
el – cămașă de tăceri
ea – rochie din aripile unui fluture

Să călcăm în fața altarului pe rouă și lacrimi de iubire
iar zeii martori la cununia veșniciei
să beie din portir mir … cerul să ne zâmbească
să ne dăruiască îmbrățișări albastre
cu lacrimi și rouă să fim pictați
în clipa de răsărit …
pe care am primit-o din frunza unui cireș
vom culege sărutări de rouă
            vom trăi împreunați în frunzele unei dimineți
                        vom dormi pe valuri de soare
                                   vom respira anotimpuri
ne vom hrăni cu plăceri adunate dintr-un petec de cer
și vom naște vise trecute prin rouă …
(Baia Mare, 2020)


ÎȚI SCRIU CU ROUĂ PE HAINA UNUI VÂNT

Pe haina unei adieri de vânt  îți scriu
și-apoi pustiu … lacrimă … soare … stâncă …
iubire … splendoare … candoare …
apă … lună … izvor … vâltoare … vânt …
pământ … tăcere… tăceri risipite
eu – muritor … tu, nemuritoare …
eu – trecător … tu, netrecătoare …
eu – călător … tu, rază de soare …
eu – nor … tu, rază de floare – umbra de picuri de floare …

Ți-am scris, zeiță, pe-un bob de rouă,
            pe-un trup de vânt … pe-o lacrimă de curcubeu
            pe-o adiere de cer …
pe culoarea trandafirului albastru…
pe-un strop de patimă … ți-am scris …
Euterpe mi-este martor …
            și cerul … și dorul … și fiorul …

Respir roua unei dimineți ninse
îmbrac umbra unui petec de cer poleit
caut izvorul unor aripi de fluturi
calc frunze pictate cu rouă albastră
mă uit prin gândurile unui anotimp
îți scriu zeiță cu gânduri ascunse în foșnet de rouă

dansez cu tăcerea unui gând
mă împerechez cu Erato pe haina unei dimineți
pictez pe obrazul unui curcubeu  
adorm între curgerea dintre maci și ghiocei
miros lutul topit de căldura unui pas
desenez în lumină o rază de speranță …

Respiri rouă de pe obrazul unui gând
zâmbești când calci pe lacrima lui Euterpe
privești desenul unui apus de soare îmbrățișat
visezi flori și haine de zei să-ți fie umbră

adormi legănată în clipa unei eternități
pierdute prin lacrimă de stea
iubești mirosul vântului ce curge printre gândurile
unei fecioare virgine … ce-și rătăcește sânii prin anotimp  

îmi scrii cu rouă pe haina unui vânt …
(30 ianuarie 2020 – Baia Mare)


MI-AI DĂRUIT LUMINĂ DE ROUĂ …

Mi-ai dăruit lumină de rouă
și mi-ai trimis cerul tău pe lacrima unui vis
să-mi fie adiere de rouă
să-ți fie cămașă de vise
să-i fiu tăcere de curcubeu
să-mi fie zâmbet unui răsărit de vânt …


La poarta gardului de lumină bate o lacrimă
un gram de tăcere și rădăcina unei dimineți
îmbrăcate în rouă de curcubeu
rătăcit printre amintirile unui zbor de rouă
să-mi fii lumină în asfințit …
            să te am clipă de veșnicie …  
                        să mi te prefaci în raze de gând
să-ți fiu pas pe-o lacrimă de buză

Cuvintele se adună într-un cuib de soare
și se vor opri în inima unei frunze pictate
cu culorile unei lacrimi și cu umbra unui petec de cer  
să-i fie unei mires veșnicie …
            să-i fie unei frunze de curcubeu adăpost
                        să-mi fie mir și rugăciune …
în fața altarului de sticlă … se va înveșnici bucuria …

îmbrățișarea apusului să-ți fie rază de vânt
ne-a prins îngemănați sărutând neîntristările coapte
legați de-un fir de argint
ne vom mărturisi iubirea … soarelui martor pe-o rouă
să-ți fie rochie de mireasă îmbrăcată în mir
            să-mi fie adăpost pentru lacrima unui fluture
                        să-ți fie anotimp între gândurile pustiite
să-mi fie rouă de iubire … bibelou de lacrimă …
            să-mi fie potir înveșmântatei patimi…
                        să-mi fie rouă pe gândul unui vis …
ce s-a scurs pe obrazul curcubeului înrădăcinat în tine

Iubire … soare … rouă … lacrimi …
patimi … sărut … cleștar … argint …
și în rest tăcere de vânt
            urma unui curcubeu legănat de gând
atunci vor înflori zăpezile …
(Baia Mare, februarie 2020)


ȚI-AM SCRIS PE ROUA UNEI LACRIMI …
(varianta finală)


Ți-am scris pe roua unei lacrimi
despre vânt, soare, stele, lună, patimi,
mi-au răspuns stânca și un curcubeu
dintr-un salcâm încărcat de vânt
dintr-o privire de lumină
din zâmbetul unui gând …

și mi-ai șoptit …
sărută-mă … iubește-mă …
alungă-mă … recheamă-mă …
calcă-mă … privește-mă …
și vântul va face la fel dacă
va prinde lacrima lunii februarie …
și umbra unei raze de stea
se va opri în galaxie … să-mi fie lacrimă,
curcubeu, patimă, iubire, eliberare, încercare …

să-mi fie pârtie către niciunde
să-și arunce sclipirea …
să-ngroape privirea …
în noi … în tine …
spre noi … spre tine …
în ieri … în azi …
în muguri de brazi …
în azi spre niciunde … spre Euterpe …

patima din lacrimile curcubeului
mi te-a lăsat tezaur lui Hipocrate
mi te-a dăruit lumină
mi te-a făcut râu de fericire
mi te-a aruncat în privire
mi te-a pus în părul unui curcubeu
            în pieptul unei lacrimi
să-i fiu călăuză  
pământului și vântului
dinspre răsăritul unui potir dintr-un altar de mir …

Ți-am scris Euterpe … și-a răspuns Hipocrate
în potir ți-a răspuns Dumnezeu
dinspre amiezile unei stânci
spre apusul unui val …
ți-am scris iubirea pe roua unei lacrimi
iar Euterpe și-a început valsul vântului … 

Dintr-o frunză de cireș
            a căzut un sărut care m-a chemat
să-ți fiu rouă … iubire …
            să-mi fii galaxie … nouă galaxie …
            zeiță cu chip de lacrimă …
            să-ți fiu trandafir … să-ți fiu potir …
și-apoi altar să-ți fiu pe buza unei frunze
după ce valul va deveni rouă …

Pe-un vânt să-ți scriu
și-apoi pustiu … lacrimă … soare … stâncă …
iubire … splendoare … candoare …
apă … lună … izvor … vâltoare … vânt …
pământ
eu – muritor … tu, nemuritoare …
eu – trecător … tu, netrecătoare …
eu – călător … tu, rază de soare …
eu – nor … tu, rază de floare – umbra de soare …

Ți-am scris, zeiță, pe-un bob de rouă,
            pe-un trup de vânt … pe-o lacrimă de curcubeu
            pe-o adiere de lacrimă …
pe culoarea trandafirului …
pe-un strop de patimă … ți-am scris …
Euterpe mi-este martor întru veșnicie …

30 ianuarie 2020 – Baia Mare

SĂ NU MĂ PLÂNGEȚI …

Nu mă plângeți … la Plecare … dimpotrivă …
            fiți voioși … fiți bucuroși …
            cred că am lăsat prin voi rădăcină puternică …
            sănătoasă … demnă de invidie …
îmi doresc să fiți puternici precum stânca …

Nu mă plângeți … la Plecare … nu așa vreau să fie Plecarea mea …
            cred că … ori de câte ori fi-veți căzuți …
găsi-veți … puterea de-a vă ridica …
găsi-veți … puterea de-a merge mai departe!
Nu mă plângeți … nu asta îmi doresc … nu mă plângeți …
            păstrați-vă lacrimile pentru frumusețea din flori …
            pentru bucuria (re)întâlnirii cu primăvara  …
            pentru căldura zilelor de vară în care ne jucam …
Ce frumos era! Noi tineri … voi niște copii minunați și frumoși …

Plângeți-vă trecerea prea grăbită a anilor voștri …
Doamne … îngăduie-mi o întrebare …
Cum ai îngăduit trecerea anilor atâta de repede?
Am avut parte și de frumos … la asta gândiți-vă …
            nu la durere … nu vă este de niciun folos!
            nu ne ajută la nimic … nu ne este de niciun folos!
Dimpotrivă … vă vreau puternici …
            … vă vreau uniți … vă vreau tari precum o stâncă …
           
Nu vreau să plângeți …! Nu …! Nu …!
Lăsați-mă pe mine să plâng …
            eu doar să-mi plâng plecarea … singur …
            atât vreau … în rest … fericiți-vă … iubiți-vă …
            las aici … puterea mea … forța mea …
            gândul meu …fericirile mele …
            rostul meu … umbletul meu …
umbra mea rămâne aici …
pașii mei … îmi rămân aici …
lacrimile mele … cele încă necurse …
vorbele mele rămân aici … cele încă nerostite …

Nu vrea să plângeți! Nu …! Nu vreau …! 
Îmi rămân aici cărțile mele să vă fie frați vrednici
            și surori iubitoare … voi cei rămași vrednici de laudă
            pentru că nu plângeți …
îmi iau lacrima din roua acestei dimineți …
mă duc puțin să stau îngenuncheat vreo
cinci-șase veacuri … pentru cele rele ale mele …

Nu vreau să plângeți! Nu …!
îmi iau foșnetul de vânt să pot trimite
în anotimpul vostru gândul meu …
să facem un pod între gânduri și anotimpuri …
            vă las pe voi … fericiți să-mi fiți …
            bucuroși … să-mi fiți …
împliniți … să-mi fiți …
frumoși … în pace …
așa îmi doresc să-mi rămâneți
în veacurile ce ne urmează … fiți fericiți …
și nu plângeți … fiți veseli căci un drum se termină
și un altul și începe veacul și rostul său în veac …
(Baia Mare, 2020)

DOAR BECUL VEGHEAZĂ IUBIREA…
(Chiuzbaia, 2 aprilie 2020)

VASILE BELE. Azi, răspund provocării: ,,ÎNTRU IUBIRE, CREDINȚĂ ȘI LUMINĂ - CULTURĂ ȘI DRAGOSTE DE APROAPELE NOSTRU, ÎN VREMURI DE RESTRIȘTE". Prieteni dragi, mă alătur și eu inițiativei scriitoarei ZENOVIA ZAMFIR, de la BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ ,,ANTIM IVIREANUL", din Rîmnicu Vîlcea, de a-mi exprima iubirea și solidaritatea pentru semenii noștri de pretutindeni. Numai împreună vom reuși!
La ce mă gândesc? Oare, după o porție zdravănă de râs (nu vă dezvălui secretul!), ar merge o poezie!? Așa pe nepusă masă!? Un fel de... ,,la botu' calului"! Așa pe neșlefiute!? Așa pe timp de pandemie!? Criză... Criză! Poetul tot poet e! (asta ca să nu mă enervez!). Eu, risc...
Tag: bec, plantă, ceas, fulger, lacăt...
START CRONOMETRU:

Doar becul veghează iubirea
și bătăile inimii de Fecioară
în această seară greierul
își va continua frumoasa-i simfonie
curcubeul își va împrăștia sămânța
precum planta verde ieșită din iarnă
mirosul său patern…

Într-un ceas prin roua dimineții
un fulger rătăcit în ceață
va trezi foșnetul de vânt
adormit în roua de lacrimă
iubirile vor fi sechestrate
încuiate în lacrima de fecioară
cu un lacăt…

Lacrimile căzute pe umbră de nor
și raze de rouă
vor da în rod
păcatul suprem se săvîrșește acum
iubirea va fi închisă cu un lacăt
cine va avea cheie?
poate roua!
poate foșnetul de vânt!
poate eu!
poate tu!
sigur cheia este în inima ta lacrimă de fecioară – ofrandă…

Rămâi acolo să te încununezi cu veșnicia florilor
cu trăinicia stelelor
cu patima curcubeului
cu puterea unui foșnet de vânt...
dacă pleci urma să o păstrezi în rouă
lacrima într-un fulger
sărutul într-o amintire
iubirea într-o clipă de veșnicie
ceasul m-a trezit spulberând marea iubire dintr-un vis
iubirea se trăiește
nu este un număr...
iubirea nu este un număr...

IUBIREA NU ESTE NICIODATĂ UN NUMĂR!
Chiuzbaia, 2 aprilie 2020




,,POEZIA, DULCE POVARĂ!”
POEZIE DE… ,,ZIUA INTERNAȚIONALĂ A POEZIEI”
(Chiuzbaia, 21 martie 2020)

MOTTO:
,,Nu gândească tăt omu'
C-a trăi cât pământu'
C-a trăi cât pământu'
Șî-a face ce i-i gându!"



Este ZIUA INTERNAȚIONALĂ A POEZIEI...
,,Poezia dulce povară!"…
ecou, vis, împlinire, trăire, putere,
imaginație, inspirație, patimă, vers,
univers, curcubeu, izvor,
limba română...

Îți mulțumesc că mi te-ai așezat
în privire... și-n lacrimă...
în roua dimineții... și-n foșnetul de salcâm...
poezie!

Eu, singur... mi te-am cules...
dar am lăsat și altora ecoul
și pasul umbrei tale...
poezie!

Îți mulțumesc că mi-ai rămas în privire...
și-n gând... și ai răspuns veșniciei din privirea mea...
curcubeul cerșește clipa de sinceritate.
Singur... fără tine eram un simplu EU...
alteori un TU...
Fără tine nu eram niciodată NOI... sau VOI...
sau DOI...
poezie!

Îți mulțumesc că ai ales lumina
din privirea curcubeului...
limpezime din apa izvorului...
frumusețea din lacrima unui foșnet de vânt...
Îți mulțumesc...
poezie!

Ești vioară și orchestră,
simfonie și bucurie...
Îți mulțumesc că-mi porți pe aripa din privirea ta...
îmi porți visul, trăirea, privirea, vorbirea,
sentimentul, pasiunea, bucuria, speranța...
ești poezie!

Îți mulțumesc că-mi ești respirație și inspirație!
Muză pe buză... ești ecou și patimă,
ești foc în inimă... ești poezie...
tril de ciocârlie... eu, sunt cerșetorul de iubiri,
tu zâmbetul din priviri...
poezie!
Eu, pribegie, tu bucurie în veșnicie...
tu, izvor de dor, eu eternul călător pe nor...
poezie...!
curcubeu în rouă, mireasă nouă,
umbră de ploaie, adiere, mângâiere,
zâmbet de soare, rouă pe floare...
poezie...!

Melancolie, umbră de viță de vie,
tu veselie, eu călător în umbre și destine,
tu mereu cu mine... tu anotimp de rouă,
eu veac de singurătate,
tu eternitate...
poezie...!

Pribegie... târziu,
tu zâmbet de soare, eu umbră ce moare...
așa m-am înveșnicit cu umbra unui zbor de ciocârlie...
poezie...!

Tu - ești dreptate, eu - în drumul curcubeului,
în umbra vântului... mereu limpezime...
eu muritor - tu nemuritoare...
tu zâmbet de floare - rouă în vânt
eu doar pământ, fără tine asta sunt...
poezie...!

Tu plăcere și miere - eu tăcere, durere...
tu sămânță de lacrimă
umbră de patimă...
tu în de toate - eu în tot ce-i moarte - poezie...!

Vreme târzie
foșnet de vie…
tu îndestulare, apărare
eu doar mirare, urcare...
tu umbră de ceață
tu îmi ești viață...

Am înveșmântat o clipă
cu umbră de risipă... poezie!

Călătoare în splendoare
eu un simplu om ce moare...
tu nimic trecător eu veșnic călător azi muritor
tu sămânță de nor...

poezie
tu frumos glas... eu vals... vals...

LA MULȚI ANI, DRAGII MEI POEȚI! LA MULȚI ANI...

*          *          *          *          *          *          *          *          *         


CAPITOLUL II
REPLICI

POEME – MIOARA BACIU. REPLICI – VASILE BELE



CINE SUNTEM NOI
(autor MIOARA BACIU - 10 aprilie 2020)
Cine ești tu?
Crâmpei din zâmbetul naturii,
sau natura însăși
îmbrăcată-n curcubeu de vise
aninate-n pieptul nărăvaș
al nespuselor dorințe...

Cine ești tu?
Prospețimea verdelui ce se coboară
printre crestele munților
înrourând tâmpla albastră a zorilor
cu miros de iasomie
mistuită de dor...

Cine sunt eu?
Mugur ce așteaptă să-nflorească speranța
în copacul iubirii
pe ramul veșniciei...

Cine suntem noi?
Căldura luminii
ce-mbrațisează fiorul întunericului
ce-și scaldă frumusețea
în muzica universului
sau, poate, însuși universul
ce se-asterne
în straie de sărbătoare
în leagănul cuvântului?

REPLICĂ
CINE SUNTEM NOI?
(autor Vasile Bele)
varianta

(1)
CINE SUNT EU?
CE-AM FĂCUT? CE MI-AI FĂCUT?

Te-am așteptat pentru primul sărut,
Doar eu l-am vrut?
Doar eu să îl fi vrut?
Doar pe mine m-a durut?

Te-am așteptat pe o clipă de dor,
Să-ți dau un sărut
Și apoi, sincer... să plec pe un nor!
Înveșmântat pe haină de cânt,
Să-ți fiu foșnet de vânt,
Fugit de pe pământ.
Te-am așteptat lumină și răsărit,
Dar n-ai venit,
Nu te-am zărit,
Nici dimineața pe rouă de lună,
Nici seara-n asfințit,
Nu ți-ai dorit?
Ți-a fost drumul oprit?
Eu m-am topit!

Tu m-ai cules,
Fără tine o clipă-i chiar infinit.
Fără tine și fiorul este pustiu,
Eu, rătăcesc, printre raze de patimi... atât!
Și scriu... și-ți scriu... Și-ți scriu!

(2)
CINE EȘTI TU? CINE MAI SUNT EU?

Ești muzică și simfonie izvorâtă,
Din suflet de inimă frântă,
Din limpezime de lună,
Din suflare de cânt,
Din umbră de foșnet de vânt.
Din clar de lacrimă
Din suflet de soare,
Ești iubire și-mi ești patimă,
Tu, univers al iubirii,
Eu, clipă sortită pieirii,
Eu, sec fără tine,
Tu-mi ești sânge în vene,
Îmi ești... și-mi vei fi...
Mi-ai fost... și să-mi mai rămâi,
Iubirea și fericirea dintâi!

(3)
CINE SUNT EU? PE UNDE RĂTĂCESC?
CINE EȘTI TU?

Ești totul ce-mi doresc,
Ești tot ce iubesc,
Ești în toate când te zămislesc.
Ești în tot ce am gândit
Vis pentru mine zămislit,
Soare în răsărit,
Lună în asfințit,
Păcat nedorit și pătimit.
Tu-mi ești univers ancorat,
Pe lacrimă... pe-un singur lumesc păcat,
Pe-un vânt ce-i turbat,
Pe-un curcubeu înșeuat,
În strai de sărbătoarea-mi apari,
Și-n clipa ce vine... vai! Tu-mi dispari!
Și pe cer iar îmi reapari,
De ce-mi este cuvântul pustiu
Sec, fără rod și-atunci când scriu?

(4)
CINE SUNT EU? CINE MAI SUNTEM NOI?

De ce doar cu tine simt al iubirii parfum
Și-n rest pară, cenușă, foc, iad, scrum?
De ce-mi ești plină de umbră de dor?
De ce doar tu împrăștii în mine
Miros de iubire,
Parfum de dragoste
Și lacrimă de fior?
De ce totuși trecător?
Tu - nemuritoare,
Eu - cerșetor...
Pe sămânță de nor.

De ce iubirea-i cuvântul nerostit?
De ce buzele tânjesc întâiul sărut - fruct oprit?
Cu ce-am greșit?
Cu ce-am greșit?
Nu ai venit,
Eu m-am topit,
Totul s-a risipit,
Spre plus și minus infinit.
Nerostirea dărâmă și doare
Cine-mi mai sunt eu? Incalec pe-o floare
Și-o doare!
E floarea de crin!
Tu iubire pe rouă nemuritoare...
Umbră de dor... lacrimă ce doare
Iubire din soare,
Ce-mi faci, că doare?
Ce-mi faci că doare...

(5)
CE-MI EȘTI? CE-MI FACI? CINE MAI SUNT? (va urma)


*          *          *          *          *          *          *
CINE SUNTEM NOI?
(autor MIOARA BACIU)
REPLICĂ de VASILE BELE...
(variantă 1)

(1)
CINE SUNT EU?

Privirea-mi este pământ!
Sunt frunză căzută dintr-un salcâm
Tu-mi ești adierea lui!
Sunt nerodul sămânței de crin
Sunt curcubeu fără culoare
Tu-mi ești iubire!
Tu-mi ești splendoare!

(2)
CINE SUNT EU? CINE AM FOST, OARE?

Sunt vis visat trimis în uitare,
Sunt umbră pentru o întâmplare,
Sunt o clipă din dorința neîmpărtășită,
Tu-mi ești privire-sentință!
Îmi ești... îmi ești biruință...
Eu neputință,
Eu neștiință,
Sunt dorința de umbră, sunt foșnet de vânt,
Sunt sec fără tine...
Nici nu știu cine-mi mai sunt.
            Cine am fost? Cine-mi mai sunt?

(3)
CINE SUNT EU...?

Sunt verdele neproaspăt ce-ar vrea să coboare,
Din creastă de munte, plin de neverde,
Nici frunza acolo umbră nu are,
Tu îmi ești clipă, tu-mi ești scăpare,
Eu închis în cușcă de leu,
Tu-mi ești alinare.
            Cine sunt eu? Ce voi fi, oare?

(4)
CINE SUNT EU? CINE EȘTI, OARE?

Sunt albastrul cerului din tâmpla zorilor,
Ești polenul din verdele florilor,
Sunt dor de iasomie.
Ce-mi ești, tu, mie?
Îmi ești izvor de lumină,
Îmi ești soare și zi senină,
Îmi ești lacrimă de curcubeu,
Aș vrea să-ți fiu Zeu,
Îmi ești... îmi ești...
Și-mi vei fi mereu.
            Cine am fost? Ce sunt, azi, eu?

(5)
CINE SUNT EU? CE-AM FOST?
CINE-MI EȘTI TU?

Îmi ești iubire și rost,
N-am fost verdele din lacrimă,
n-am fost albastrul din patimă,
nu sunt decât o umbră de vânt,
tu-mi ești un cânt,
sunt călător... atât...
În rest sunt pământ.
Fără tine asta-mi sunt...
Tu-mi ești floare de iasomie,
Tu-mi ești rodul viței de vie,
tu-mi ești mir sfințit,
tu-mi ești soare în răsărit,
tu-mi ești sentință și... cu plecăciune,
tu-mi ești și rugăciune,
Rugăciune și mir, îmi ești,
în prag de seară,
fără tine nu sunt eu! Sunt o bestie!
Sunt fiară!
            Cine am fost? Ce-aș fi?

(6)
CE-AȘ FI? CE-MI EȘTI?

Leagăn, adiere, simțire, povești,
pământ necălcat, aș fi, fără tine!
aș fi eu și umbra, aș fi... am fi,
două personae… eu și cu mine,
sec fără tine,
aș fi copac sec, fără umbră, fără culoare,
aș fi mereu dor, aș fi dorul ce doare!
tu mi-ai fi floare,
în zi de sărbătoare,
aș fi copacul fără frunză în vânt,
fără tine n-aș putea fi,
nici măcar nu-mi sunt,
sec, neroditor pământ, mă bucur că-mi ești!
Asta înseamnă că sunt!
Aș fi nerod la sămânța
aruncată-n brazda de pământ.
Ești iubire în prag de veșnicie,
Ești patimă... ești umbră de stea
Ce-ai apărut pe cer...
Să-mi luminezi calea grea!
Cine sunt eu? Ce mi-ai făcut?
Top of Form
Mioara Baciu:
- Așa torent de gânduri și de cuvinte meșteșugite, rar îmi este dat să întâlnesc! Ești de neoprit! Nu degeaba îți zic prieten-fenomem! Acum se cuvine să te numesc poet-fenomen! Atâta frumusețe în replica ta și atâta poezie în frumusețea gândului și cuvântului tău! Mă înclin!


Trenul Speranței, stația Revederii
(autor MIOARA BACIU – 9 aprilie 2020)

Mi-am stropit sufletul
cu roua aducerilor-aminte
și mi-a zâmbit sfios eternitatea clipei...

Am stins seceta secundei de neliniște
cu respirația efervescentă
a iubirii de oameni...

Clepsidra revederii
am repornit-o
în iureșul inimii...

M-am urcat în trenul ce zboară
spre inima ta
plină de așteptare...
și voi coborî
din trenul Speranței
în stația Revederii
atunci când
vremurile
care străbat sinuoasele cărări ale vieții
se vor îndura de noi

REPLICA
TRENUL SPERANȚEI, STAȚIA REVEDERII
autor VASILE BELE

(1)
M-am stropit
cu rouă din lacrima fericirii
până ce aducerile-aminte
mi-au zâmbit
pentru înveșnicirea clipei și a sărutului
fierbinte
cu gust de ,,maiadă"…


(2)
Seceta mi-a cuprins neliniștea
din rădăcina unui curcubeu
iar respirația iubirii pentru OM
o simt și acum în ecoul inimii
căzute pentru a plăti o datorie
mult mai veche... un sărut furat
sub clarul unei raze de lună
martor - o privire de curcubeu…


(3)
Iureșul din inima unui foșnet de vânt
m-a (ne-a) găsit în clepsidra revederii
eram trei - tu și eu - și umbra unui sărut
o singură iubire
un bob de lacrimă pe pieptul gol
și-o veșnicie dintr-o clipă de iubire
lumina din privirile unei dimineți
m-a întrebat dacă-ți simt roua de pe buze?
Nu i-am răspuns!
Doream înrădăcinarea acestei iubiri...

(4)
M-au trezit picurii de rouă
care zburau spre inima ta
spre clipa unui bob de fericire
mi-au spus să urc în trenul vieții tale
fără bilet... am călătorit prin stația VISARE
până în umbra privirii tale
erai rouă pe florile de liliac
trandafirii așteptau în gara SPERANȚEI
unirea dintre o clipa de fericire
și un sărut dorit din secundele eternității
la stația următoare
greierul aștepta să coboare IUBIREA
călătorea în vagonul inimii la clasa lux…

(5)
Nu a fost să fie... nu a fost!
Am chemat în judecată
stația REVEDERII
și am pus martor CLIPA
tu ai avut apărător ales
apărător din oficiu - IUBIREA
ofranda lunii lui Cireșar
când grâul dă în pârg precum iubirea
aștept judecata până când
vremurile se vor îndura de noi...
și vom deveni un singur EU
un singur NOI...
NICIODATĂ NU AM ZIS... NICIODATĂ! 

Concluzia controlorului de trafic:
Să nu-ți pierzi SPERANȚA niciodată,
mereu să ai încredere în secunda REVEDERII,
NIMIC NU ESTE IMPOSIBIL...
(după poemul TRENUL SPERANȚEI, STAȚIA REVEDERII, de MIOARA BACIU, postare facebook 09.04.2020)



*          *          *          *          *          *          *          *          *

AGONIZĂM CU REGRETE, SAU FĂRĂ,…
(autor MIOARA BACIU – 14 martie 2020)

Agonizăm cu regrete, sau fără, pe marginea prăpastiei din noi...
Realizăm sau nu, că misiunea noastră-i pe sfârșite și că se nasc în noi, monștri ai
propriei noastre neputințe....
În atare situație, stau aninate pe reverele sufletelor noastre, caractere ce zăceau nestingherite în clepsidra minții...
Abia acum deschidem cufărul cunoștinței binelui și răului, al raiului sau al infernului din noi, măsurăm și cântărim esența, scopul, menirea noastră in cartea vieții...
Decizii ale mai marilor pământului ne-au trimis justificat sau nu, argumentat sau nu, asumat sau nu, prin rotație, în concediu de odihnă forțat...
Nu-i așa că timpul berechet instalat pe ulițele minții ne va purta prin labirintul gândului și al cuvântului sau, poate, al tăcerii din noi?
Avea-vom oare posibilitatea de a alege?
De un lucru sunt însă sigură: vreau să rămân OM și să-mi scriu povestea, în lacrima timpului, pe poteca gândului!


REPLICĂ
AGONIZĂM DUPĂ REGRETE, SAU FĂRĂ, …
(autor VASILE BELE – 9 aprilie 2020)

(după postarea din pagina de facebook MIOARA BACIU, din data de 14 martie 2020, ora 06: 18 ,,AGONIZĂM CU REGRETE, SAU FĂRĂ...")

(1)
Prăpastie... doar între noi
pe marginea regretelor
nici agonizarea nu mai are umbra.
Agonizare... cu sau fără chin
durerea trece
cu sau fără picuri dintr-o poetică iubire
și între noi... prăpastie! Visare!

Neputința și-a sădit sămânța
în pământul făgăduinței
promițându-i unei Fecioare
iubire eternă și ,,tinerețe fără bătrânețe"
doar un monstru ar crede că misiunea
noastră-i pe sfârșite - așteptăm sentința unui mir.

Iubirea încurajată de-o umbră de rază de stea
nu va aduce neputință
cel puțin pentru o clipă ce se vrea bob de rouă.

(2)
Din clepsidra minții curge visare
lumina pătrunde în întunericul veșnicelor fructe oprite
să îi fie popas unei flori de cais
doar sufletul doarme și vizează
visarea lui? Umbră de vânt
cântec de curcubeu
rouă pe-o floare de speranță.

Două suflete și-o prăpastie între noi
sinceritatea sufletului am sădit-o
în grădina raiului
acolo doar îngerii îi aduc apă vie
dintr-o lacrimă de Fecioară.

Din cufărul unei lacrimi nu mai ies speranțe
binele și răul sunt în sala de judecată
sentința o vor da raiul și infernul
chemați să împrospăteze fericirea
florile de crin păstrează pasul unui bob de rouă.

(3)
Măsura nu-și are rostul
azi, cântarul, ne va minți
singurul cântar va sorbi adevărul din cartea vieții
Ce folos? Esența sublimă este sechestrată
de un curcubeu
aflat în marea derivă: răsar? Nu răsar?
rămân? Nu rămân?
Ecoul încă mai strigă: ,,TU DECIZI!
SUNT VISELE TALE! FACI CE VREI CU ELE!".
Rătăcirile dor - tot așa precum uitarea
în praf de seară
umbra așteaptă concediul se odihnă
de data asta va fi unul forțat
de argument neterminat
trimis pe frunză de sărut…

(4)
Prăpastia e goală! Gândul și cuvântul
rătăcesc în clipele de fericire
ca într-un labirint
călăuză este simfonia unui greier
în rest doar TĂCERE! Și SPERANȚA!
Putem alege? Ecoul din prăpastia viselor
mai întreabă: între cine și ce?
Între gând și cuvânt!

Cuvântul așteaptă prăpastia gândului
gândul stă pe marginea unui vis
la umbra unui foșnet de vânt
prăpastie... haos... vânt... furtună...
Nu astea-mi sunt călăuza
azi voi folosi șaua unui curcubeu
pentru a călători ,,în lacrima timpului, pe poteca gândului!".

(5)
Și-a început povestea MAREA IUBIRE
țesută cu lacrimi din flori de liliac
și o poveste de pe marginea unei prăpăstii.
Cine face primul pas?
Veșnicia este în fiecate om!
Ai ales! ... Este doar sunetul unui ecou
... el căzuse în prăpastia amintirilor
noi înveșnicim iubirea
cu clipa sărutului
cu lacrima gândului
cu rădăcina timpului…

Așa, agonizăm după regret…

*          *          *          *          *          *          *          *          *          *
PENTRU TINE …

PENTRU TINE, TIMP CE TRECI MULT PREA IUTE...
PENTRU DRAGOSTEA DE MUNTE...
PENTRU TINE PRIMĂVARĂ...
PENTRU DRAGOSTEA DE TINE, ȚARĂ...

PENTRU ATUNCI CÂND N-OM MAI FI...
ȘI PRIN CARTE VOM GRĂI...
PENTRU TINE SAT ȘI GRAI...
PENTRU TINE SFINTE RAI...

PENTRU TINE OM BOGAT...
CE SATUL NU L-AI UITAT...
PENTRU TINE ROMÂN BUN...
PENTRU TINE DRAG CREȘTIN...

PENTRU TINE ROMÂNIE...
PENTRU DRAGOSTEA DE GLIE...
PENTRU TINE TIMP CE-MI FUGI...
PENTRU TINE IZVOR CE-MI CURGI...

PENTRU TINE FRUMOASĂ MIREASĂ...
A LUI DOMN CRISTOS CASĂ...
PENTRU TINE POPOR ROMÂN...
PENTRU MIROSUL DE FÂN...

PENTRU -TINE OM SĂRAC...
PENTRU BOII CE-N JUG TRAG...
PENTRU TINE IARNĂ RECE...
PENTRU TINE TIMP CE-I TRECE...

PENTRU TINE ... ARDEAL AL MEU...
PENTRU TINE SCUMP PĂRĂU...
PENTRU TINE ROMÂNIE...
PENTRU ȚARINĂ ȘI GLIE...

PENTRU CINE-O FI SĂ FIE...
DIN ACEASTĂ ROMÂNIE...
PENTRU SĂMÂNȚA DIN BRAZDĂ...
PENTRU TINE PLUG ȘI GRAPĂ...

PENTRU TINE PORT ȘI-OPINCĂ...
PENTRU TINE CLOP DIN GRINDĂ...
PENTRU ZÂMBETUL FRUMOS...
PENTRU CEL CE-I CREDINCIOS...

PENTRU TINE DOMN ȘTEFANE...
PENTRU TINE DOMN BOGDANE...
PENTRU OAMENI DIN CETATE...
PENTRU TINE FRATE-FRATE...

PENTRU TINE MOROȘAN...
PENTRU-O OPINCĂ ȘI SUMAN...
PENTRU CĂMEȘA CU FLORI...
PENTRU FETE ȘI FECIORI...

PENTRU CĂMEȘA DIN VÂLTOARE...
PENTRU TINE ȘEZĂTOARE...
PENTRU NUNȚI ȘI PENTRU JOC...
PENTRU STRUȚUL CEL DIN CLOP...

PENTRU CEI CE M-AȚI NĂSCUT...
PENTRU CEI CE M-AȚI CRESCUT...
PENTRU TINE MAMĂ, TATĂ...
PENTRU GRAPA CE TE-AȘTEAPTĂ...

PENTRU FLOAREA DE CIREȘ...
PENTRU TINE MARAMUREȘ...
PENTRU TINE CUC DIN ZORI...
PENTRU-ALE NOASTRE COMORI...

DUCEM-OI ... DE-A LUNG OI MERE...
LA OCHI LE-OI DA TOT CE-OR VRERE...
DA-LE-OI OCHILOR IZVOR...
TOT DE DRAGOSTE ȘI DOR...

PENTRU TINE ALTAR SFÂNT...
PENTRU TINE LEGĂMÂNT...
PENTRU TINE SATUL MEU...
CE-N INIMĂ TE PORT MEREU...

DUCE-M-OI ...TOT AICI TRAG...
ĂSTA-I LOCUL CE MI-I DRAG...
UN LOC BINECUVÂNTAT...
DE SFÂNTUL NOST ÎMPĂRAT...

PENTRU TINE ROMÂN, ROMÂN...
CE DOAR PE DUMNEZEU ÎL AI STĂPÂN...
PENTRU TINE GLIA MEA...
AZI, MĂ PLEC, TE-OI SĂRUTA...

PENTRU TINE DOINĂ FRUMOASĂ...
PENTRU DORUL CE M-APASĂ...
PENTRU FRUNZA PRUNULUI....
ȘI VERDELE BRADULUI...

PENTRU VOI CARE GÂNDIȚI...
NEAMUL SĂ NI-L OSÂNDIȚI...
ȚARINA SĂ NE-O LUAȚI...
ATÂTA ZIC –  NU-NCERCAȚI ...

PENTRU TINE CÂMP, IZVOR...
PENTRU TINE SOARE, NOR...
PENTRU CEI CARE-AU PLECAT...
ȘI-NAPOI N-AU ÎNTURNAT...

PENTRU TINE PĂMÂNT SFÂNT...
PENTRU BOGĂȚII CE SUNT...
PENTRU CASA CU TÂRNAȚ...
PENTRU TOȚI CE ÎȘI SPUN FRAȚI...

NIMENEA SĂ NU GÂNDEA...
CĂ ȚARA O VOM LĂSA...
ÎN  MÂNĂ DE STRĂINIC...
FIE EL CÂT DE VOINIC...

PENTRU ȚARĂ NE-OM JERTFI...
CU VIAȚA DE VOM PLĂTI...
TOATE LE VOM APĂRA...
PRĂDATE NU LE-OM LĂSA...


Bottom of Form


Posted by at
Labels: ,

Un comentariu:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)