SFÂNTA şi MAREA JOI

PUTEŢI SĂ SPUNEŢI „TATĂL NOSTRU”?

Cerul, nu vreau să plouă, nu am pace,
În cimitir sunt suflete în morţi,
Nu se fac parastase, lumea tace
Şi preoţii nu ne mai bat în porţi.

Prin moarte nu-i iertare de păcate,
Se duce viaţa şi, neîmpăcaţi,
Atâţia mor ucişi de sănătate,
Şi mame, taţi, bunici, prieteni, fraţi.

Puteţi să spuneţi „Tatăl Nostru”?
Când voi în toată viaţa nu iertaţi,
De pandemie nu mi-am pus căpăstru,
Fac şi eu parte dintre cei trădaţi.

Greşiţii-aceştia, ce-s ai noştri,
Să îi iertăm, noi de la Dumnezeu
Cerem să nu îi creadă-n viaţă monştri...
De unde, fraţi creştini, atât tupeu?!

N-avem duşmani, doar oameni care cred
Că nu are iertarea izbăvire,
Eu lângă pocăinţă o aşed
Şi lângă tot ce-nseamnă-a fi iubire.

Cum să ne ierte dacă nu iertăm?
Aşa primeşte sufletul iertare,
Aşa pe Poarta Cerului intrăm
Şi vom răspunde la orice-ntrebare.

                           de Constantin MÎNDRUŢĂ