Adică același scenariu de trei decenii… Aceleași împachetări populist electorale ale ipocriziei, fariseismului, traseismului, minciunii, delăsării, debarasării, trădării și mezării pe punga de plocon cu mită electorală… Și chiar dacă pandemia va începe a ne ucide în cifre cu adevărat catastrofale, spectacolul va continua… Pentru că politica, nu neapărat și viața, în spectacolul ei de nevoi economice, de nedreptăți și neajunsuri sociale, trebuie să meargă mai departe… Măcar cât să se dea punctajul de subzistență al singurei supraviețuiri de pandemie care contează acum: cea a eșichierului politic… Apoi lucrurile vor fi din nou împinse sub epiderma pandemică a mascării, a manipulării, a transcenderii realității în virtualul în care, doar acolo, să mai combatem votul, poate și nevotat, să ne strigăm nemulțumirile, unii la alții, și nu spre politicieni, guvernanți și măscăricii de simulare din jurul arenei deschise la patru ani, și poate, măcar atunci, să avem cuprinderea minciunilor în care trăim.
Pe fiece zi suntem într-o situație medicală tot mai delicată… Dar nu, nu vă faceți griji! Chiar dacă virusul (ne) decimează, guvernanții veghează. Asta contează! Doar că ei veghează strict pentru mandatele lor. Nu pentru noi, cei ce ne vom putea expune liniștiți molimei până li se împlinește pofta: votul ce le va asigura râmarea cu aceleași boturi de ipocriți în zeama slinoasă a ciolanului. Și vom trăi clipe cu adevărat unice… Pentru noi, ca amprentă a lașității, pentru ei, ca șansă de a mai fi smuls un mandat, poate cel mai ieftin din ultimii 30 de ani… Pentru istorie va fi votul cu masca-botniță pe față… Cumplită imagine simbol pe care o vom lăsa moștenire… Dar simbolurile oricum nu ne mai interesează… Nu ne mai interesează de multă vreme, căci, altminteri, nu am fi ajuns aici…
Va fi poate votul în care, mai mult ca niciodată, rezultatele exipollurilor vor fi determinante. Căci, în funcție de estimările de ultim ceas, de șansa obținerii procentului și „procentarea” de eșichier voite, guvernanții vor putea tranșa siguranțarea rezultatelor prin intrarea în starea de urgență din a doua zi a alegerilor… Și vor fi mârșăvii cum nu au mai fost… Pe care nu doar le vom intui, nu doar le vom bănui, ci le vom vedea cu ochii noștri… Și poate că vom și înțelege; dar nu ne va mai păsa… Chiar dacă epiderma de minciună, de falsități, de malversațiuni, acel cocon ascuns sub sloganuri, populism, demagogie, va fi dezvelită până la osul realității morbide a pandemiei.
Am fi avut totuși o șansă… Una generată chiar de neșansa care ne-a lovit și ne macină în piunezele tabelelor pandemice. Aceea de a fi folosit situația extraordinară dată de starea de alertă pentru a impune schimbări electorale radicale… Reducerea numărului de semnături de susținere a unei candidaturi. Acum era momentul să intrăm în rândul lumilor civilizate, iar dreptul de vot să nu mai fie condiționat de liste uriaș de aberante, ci blindat în fundamentarea constituțională a dreptului de a fi ales de simpla formulare a intenției. Pentru că asta înseamnă democrație, dreptul de a fi ales trebuind rupt de condiționarea extrem de subiectivă a unui anumit număr de semnături de susținere. Sau, măcar, am fi putut reduce acel număr de semnături plecând tocmai de restricțiile generate de starea de alertă.
Dar cine să o facă?… Veșnici perdanți, eternii, nu învinși, ci înfrânți a priori, aceeași independenți carne de simulacru electoral?… Ei se trezesc și „latră”, se înghiontesc în colțurile exitpollurilor, se bat cu pumnii în piept doar după ce sunt confirmați oficial ca învinși, Adică statutul pe care și-l asumă înainte de a-și fi anunțat chiar pseudo candidatura.
Toți independenții ar fi trebuit să facă acum front comun… Dar și toate partidele mici, fără șanse reale de a strânge minimul de semnături necesare… Având argumentele distanțări fizice, felul „din trei în trei” al desfășurării vieții în pandemie, ar fi putut invoca schimbarea legii electorale, măcar pentru reducerea numărului de semnături. Mii de semnături greu de procurat în condiții normale și, evident, aproape imposibil în condițiile măsurilor de distanțare. Iar o dată „procurate”, susceptibil a fi fost falsificate. În schimb, guvernanții s-au „blindat”… Și-au securizat tabla de joc pentru a nu apărea ulterior reproșuri vizând capacitatea reală de a fi strâns un anumit număr de voturi într-un deșert de interacțiune social-electorală dată de condițiile restrictive ale stării de alertă, autoritatea electorală apostilând: „în starea de alertă se pot strânge fizic semnături de susţinere a candidaţilor la alegerile locale”. Și nu, nu este o garanție dată de pentru candidați, ci o închidere a eventualelor discuții legate de felul în care au fost strânse de fapt semnăturile: „se pot strânge fizic semnături”. Fără precizarea respectări distanțării sociale… Iar cu asta, orice îndoială ulterioară a fost eliminată chiar „la masă” ca posibil atu între cărțile de joc ale perdanților.
Cezar Adonis Mihalache – Naţiunea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu