Un om din popor

                                  de Gheorghe PÂRJA
Cei care trec pragul spre viața politică se prevalează de faptul că vin din popor, sunt aleși de popor și se străduiesc să-l facă fericit. Dacă nu chiar fericit, măcar să-i netezească drumul spre binele râvnit de cei mulți. Aceste clișee, cam lemnoase, se lipesc de unii oameni politici ca timbrul de scrisoare. În principiu, aceasta este buna intenție. Care se răsfrânge în articole de presă, în intervenții sporadice. De când cu pandemia asta, parlamentarii au scăpat de conferințele de presă, unde li se puneau niscaiva întrebări. Și ne întrebăm, așa în sinea noastră, cine sunt aceste personaje care se ocupă cu facerea binelui pentru cei mulți? Grea misiune! Nu fac parte dintre cei care sfidează clasa politică, fiindcă o socotesc o condiție a democrației, dar nici nu pot îmbrățișa un pom socotind că este om. Așa că îmi permit să fiu siderat de mediocritate, lene și nepricepere.
Ciudat că nici nu le pasă de condiția precară în care se află, ba socotesc că li se potrivește. Ei sunt oameni din popor, aleși de popor și au imunitate. Să nu credeți că numai clasa politică din actualitate are fisuri, uneori găuri mari, ci mediocritatea a făcut carieră în istorie. O vedem în preajma noastră, crește ca o floare într-o glastră, și are un merit: nu strigă! De aceea este mai greu să pui mâna pe rană. Spuneau bătrânii că prostia nu doare! Dar lasă urme adânci, cine vrea să le vadă. Un alt clișeu care ne cutreieră atmosfera este apelul la competență. Sau dacă vreți, omul potrivit la locul potrivit. Din fericire, avem și aceste pilde folositoare. Dar și păcătoasa încrucișare. Adică un filolog la agricultură, ori un informatician la o revistă literară. Așa se face praful, care nici nu se ridică de la pământ. Cum se poate ajunge aici? Prima condiție aparține omului din popor. Să știe cât de mare îi este pătura. Adică, omul funcționează cu bun-simț. Ce cuvinte necesare!
În peisajul nostru politic avem și ciudățenii. În ultima vreme, o știre a făcut înconjurul presei. Un domn, persoană important, în ograda liberală dintr-un județ, și-a luat inima în dinți să-și susțină bacalaureatul la vârsta de 42 de ani. La prima vedere, toată admirația, deoarece a învăța, la orice vârstă, este de apreciat. Numai că la marginea bucuriei, omul cu examenele le-a picat. Nu contează nota, dar cea mai severă apreciere a fost la limba română. Fără niciun regret. Asta-i învățătura. Înainte de a intra în sala de examene, televiziunile rulau imagini cu domnul mioritic, alături de președintele țării, alături de primul ministru și cu tandrețe maximă împreună cu doamna ministru de la muncă. Fotografii de nota zece.
Dar cine-i omul din popor? Am nimerit peste un documentar al istoricului, poetului, eseistului Marius Oprea, pe care l-am avut oaspete la Desești, despre omul fără remușcări. Omul lor a terminat o școală de mecanici auto. Nobilă meserie și extrem de necesară în vremurile noastre. A obținut și carnetul de șofer, care i-a prins bine alături de priceperea la mașini. Silitor și orientat politic, a ajuns șofer al unui domn deputat. O împrejurare tocmai bună pentru a se iniția în mecanismele politicii. Șoferul de la Vidra a devenit om de încredere al deputatului liberal. Când parlamentarul mioritic a devenit ministru, s-a lovit cu capul în grindă, și l-a lăsat pe șofer de veghe la conducerea Filialei liberale din județ. Avea ceva experiență, deoarece a fost consilier local în comuna natală. Așa ajunge adjunctul liberalilor din județul în care a fost culeasă celebra baladă. Este șef al Departamentului de Politici Publice.
De când cu eșecul la bacalaureat, s-a adus în atenție ascensiunea lui politică, presărată cu multe peripeții. Pe care nu le comentez că nu sunt în județul cu pricina. Cu toată nota mică, omul din popor se răsfață politic. Spune că picarea la examen este o poveste cu iz politic, dar nu-l afectează, ci mai mult îl îndârjește. Confratele Marius Oprea, fost liberal, scrie: “Mă simt mai liniștit și mai luminat acum. În primul rând, pentru că am luat decizia corectă, atunci când am demisionat din rândurile liberalilor. Aș fi fost coleg de partid cu, și-i spune numele, și astăzi mi-ar fi fost rușine.” Este o pildă păguboasă, nefericită, în care se promovează oamenii în ierarhiile politice. Dar și în fruntea unor instituții.
Mă gândesc la sloganul cu România educată. A fost un proiect, și așa a rămas. Acest text se vrea un semnal cetățenesc, mai ales că ne așteaptă o campanie electorală, care poate selecta valori. Avem nevoie de competență și în politică. Un om din popor care să-i pese de popor. Și mai ales să treacă examenele de la școală. Ca să poată face bine în viață. Aștept!