Lecţie de istorie predată de dr. Nicoară Mihali

             

               

Am avut privilegiul să primesc, printre primii, cartea „Stăpânii cărărilor medievale”, Editura „Cetatea Romei” Baia Mare,  a cunoscutului scriitor dr. Nicoară Mihali.

Cartea prezintă o parte din istoria zbuciumată şi puţin cunoscută a cetăţilor din Nord-Vestul ţării, printre care şi Cetatea Chioarului. În cele 145 de pagini autorul scrie o lucrare documentată, bazată pe o bibliografie bogată în care prezintă viaţa religioasă, confesiunile secolelor IX-XIV, structurile economice şi sociale, limba, unităţile administrativ-teritoriale, justiţia, armata, într-un cuvânt viaţa Evului Mediu.

Dintre cetăţile bine reliefate în carte, aşa cum am amintit mai sus este Cetatea Chioarului dar şi Cetatea Ardudului şi cetatea Sătmarului. Un capitol aparte este dedicat familiei de nobili Dragoş, despre care dr. Nicoară Mihali scrie: „Timp de aproape trei secole, avem în această parte de lume o nobilime românească ereditară. Voievodul Dragoş – nobil peste satele din jurul Teceului, printr-o căsătorie cu o săsoaică, va urca cu paşi repezi pe scara socială. Va ajunge primul domn în Moldova. La 32 de ani, participă la răscoala nobilimii din Ungaria, la 55 de ani la campaniile din Galiţia şi din Moldova. După aproape zece de domnie a tânărului stat întemeiat, se stinge din viaţă, la vârsta de 60 de ani. Urmaşii săi, Balc, Ioan, Dumitru şi Drag ajung comiţi ai Sătmarului şi, la jumătatea secolului al XIV-lea, vor stăpâni cetăţile Ardud şi Cetatea Chioarului”.

Cartea se citeşte cu nesaţ, deoarece te face, prin faptele înaintaşilor noştri, să fii mândru că eşti român, că aparţii acestui neam. Pe ultima copertă dr. Nicoară Mihali îşi explică demersul literar: „Pentru că manualele de istorie din zilele noastre prezintă doar scheletul lumii medievale, ne-am permis să ne aplecăm mai mult asupra unei opere istorice intrată într-un con de umbră şi să prezentăm fragmente din jurnalele de călătorie ale unor misionari religioşi, militari de carieră, diplomaţi străini, care au trecut în diferite perioade prin Ţările Române. Studiul de faţă se concentrează mai mult în jurul Cetăţii Chioarului, polarizând viaţa Evului Mediu din acest colţ de lume”.

Este o carte-document care n-ar trebui să lipsească din biblioteca nici unui profesor de istorie care se respectă dar nici elevilor pasionaţi de istoria României şi care doresc să urmeze această specialitate. De altfel în „Introducere”, un altfel de prefaţă a cărţii”Stăpânii cărărilor medievale” mi-a atras atenţia următoarele cuvinte ale autorului băisprian: „Chiar dacă ar reprezenta numai o lecţie de istorie predată cu metode moderne tinerei generaţii, merită tot efortul nostru pentru a le demonstra elevilor de astăzi că, în toată istoria noastră, bătălia cea mai de preţ pe care au dat-o strămoşii noştri a fost cea legată de limbă, după cum avea să declare Antonio Bonfini, marele istoric şi umanist italian de la curtea regelui Matei Corvin”.

Cred că efortul dr. Nicoară Mihali de a scoate la lumină obiceiuri, portul şi limba, bătălii, victorii şi înfângeri, cetăţi şi conducători români din nordul ţării, în Evul Mediu, este salutară, cu atât mai mult cu cât cartea a fost gândită, tipărită şi apărută în anul pandemiei 2020.

                                                                             

                                                                                              Gelu DRAGOŞ