Sistemul demagogie-necinste-necalificare
al politrucianismului nostru postdecembrist
Indiscutabil
că poetul latin Titus Lucretius Carus (pe scurt, Lucrețiu) avea dreptate atunci
când, în urmă cu peste două mii de ani, enunța în celebrul lui poem De rerum natura (Despre natura
lucrurilor) că Ex nihilo nihil (Din
nimic nu apare nimic). Da, căci pentru confortul și comoditatea logicii noastre,
infinit inferioară metalogicii divine, este realmente necesar să presupunem că
Însuși Atotputernicul n-a creat macrouniversul și microuniversul din nimic, ci
din preaplinul dragostei Sale, respectiv din inepuizabila Sa energie.
Iar
acest punct de vedere este în perfectă concordanță cu cele mai recente
„adevăruri” ale științei: Nimic nu poate veni în existență de la sine și „Cele
mai multe particule elementare, dacă nu cumva chiar toate, pot fi create prin
materializarea energiei”! Ultima axiomă îi mulțumește atât de mult pe atei,
încât aceștia sunt dispuși să-I recunoscă Mântuitorului „unele vindecări” (doar
cele pe care ei le atribuie unei „acțiuni psihosomatice” sau „puterii
spiritului asupra materiei”), dar resping cu îndârjire prostească majoritatea
miracolelor hristice, considerându-le „pure născociri sau întâmplări fundate pe
realități deformate de către tradiție”. Altfel spus, nu poate să fie real ceea
ce depășește ridicola putere de înțelegere a „științificilor”, întrucât ei
stabilesc nestatornica graniță dintre adevăr și fals, dintre realitate și
fantezie...
Iată de
ce nici plitrucianismul postdecembrist n-a apărut din senin sau din nimic, asta
deoarece nu numai că se cheamă prelungirea într-un alt moment istoric a
conținutului nițel cosmetizat/adaptat al bolșevismului antedecembrist (să nu
dăm nicicând uitării extrem de nociva triadă alogenă pentru noi Silviu
Brucan-Ion Iliescu-Petre Roman, care a făcut tot ce i-a stat în putință,
inclusiv prin mineriade, să instaureze originala democrație a comunismului „cu
fața umană”), dar – așa cum arăt chiar din titlul articolului – această
veritabilă făcătură este rezultatul (i)logic al sinistrului sistem
tridimensional demagogie-necinste-necalificare.
De ce în
mod preponderent politrucianism și de ce necalificare? Pentru că, zic eu,
demagogia aleșilor și necinstea grosului românilor postdecembriști (ei își spun
„descurcăreți”) sunt atât de frecvente, încât s-au banalizat de-a binelea și,
deci, nu necesită explicații suplimentare.
1)Politrucianismul sau aflarea în treabă a
foștilor și actualilor trepăduși politici este întru totul specifică
postdecembrismului de pe aceste meleaguri (Atenție, în trei decenii eminamente
sterile nu s-a ridicat nici măcar un adevărat bărbat de stat, înzestrat și
harismatic, necum să se cristalizeze o mult necesară clasă politică!), dovada
și consecința dramatică a acestui regretabil fapt fiind dezastrul desăvârșit
din aproape toate compartimentele românești de activitate (industrie,
agricultură, transporturi, infrastructură, cercetare, sănătate, educație,
cultură, turism), politicoasa (sic!) neîncredere de care se „bucură”
reprezentanții noștri în cam toate organismele internaționale și, îndeosebi,
statornica poziție codașă a României între națiunile europene la absolut toți
indicatorii ce vizează nivelul general de viață.
2)Necalificarea nu trebuie înțeleasă doar
ca o lipsă de calificare/eficiență în
domeniul politic (în sens democratic, nefiind și neputând să fie o profesie
propriu-zisă, activitatea politică reprezintă circumstanțiala punere a
cetățenilor înzestrați și onești în slujba semenilor!), ci jenanta lipsă de
calificare a politrucilor în toate sferele de activitate. Tocmai de aceea
politica postdecembristă a fost văzută de prolifica tagmă a jigodiilor
(semidocți necinstiți și slugarnici cu șefii) drept lesnicioasa rampă de
lansare spre demnități nemeritate și spre bogății necușere.
Iar cum
pofta vine mâncând, coteriile politrucianiste sunt la noi în firea lucrurilor,
legile sunt făcute de hoți pentru hoți și, cu excepții nesemnificative, aceiași
ipochimeni țin morțiș să fie realeși iar și iar, chit că majoritatea lor nu
sunt decât o atroce povară pentru alegători și țară, atât prin măsurile luate
în calitate de factori decizionali, cât și prin impertinentele lefuri încasate
(asta mai ales), plus alte multe avantaje financiare și materiale.
Cum
scopul individual, de clan și/sau partid musai trebuie atins, indiferent de
mijloacele întrebuințate, iată motivul pentru care traseismul politic este la
noi (pardon, la ei) tot mai înfloritor și fără vreo teamă de găunoasele
amenințări ale unui necalificat de teapa lui Rareș Bogdan, care nu numai că nu
și-a dat demisia, așa cum inițial promisese, din funcția de prim-vicepreședinte
pentru repetatele cooptări liberale, dar a izbutit să se facă de tot râsul prin
mizerabilele încercări de a le justifica pe cele la vârf.
N.B.:
Actualii guvernanți se plâng mereu de enormele găuri lăsate în buget de către pesediști,
chipurile singura și adevărata cauză pentru care este încălcată (!) de ei legea
dublării alocațiilor de stat, pentru care nu s-a făcut la 1 ianuarie
obligatoria indexare (unele state dezvoltate o fac de două ori pe an), nu s-au
majorat pensiile (măcar pensiile de câteva sute de lei) și pentru care mai sunt
bani cu țârâita în sănătate, educație, cercetare, infrastructură și
agricultură. Păi dacă așa stau lucrurile, de ce nu se fac mult trebuincioasele
economii prin disponibilizarea bugetarilor excedentari, de ce nu se diminuează
veniturile hipernesimțite (lefuri și pensii bugetare de peste 10.000 euro), nu
se reduce numărul aleșilor (parlamentari, respectiv consilieri comunali,
orășenești, municipali și județeni) proporțional cu îngrijorătoarea reducere a
numărului cetățenilor prin avorturi și
expatriere, ba chiar aceste activități obștești (taman ca în unele țări
avansate) să fie neretribuite și, nu în ultimul rând, de ce nu sunt unificate
atâtea comune zdravăn depopulate?...La toate aceste întrebări incomode, însă
normale și de bun simț, nu există decât un singur răspuns al politrucilor de
ieri, de azi și – după cum se prezintă lucrurile – de mâine: Numai și numai din
motive populisto-electorale!
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
9 august 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu