INFINITUL CLIPEI

În nimicul unei clipe stă ascunsă veșnicia,

Cel trecut, cel azi, cel mâine, ici își fac ucenicia,

De-asta tot ce se petrece di-nceputuri pân-acum,

E un pas din măreția nesfârșitului său drum.

Și-atunci noi, cu viața noastră, depănată-n cela timp,

Suntem parte din clipita ceea fără de sfârșit,

Nouă însă ni se pare cum că timpul nostru trece,

El de fapt stă-n nemișcare, noi prin dânsul ne petrecem.

Ce știm noi că este timpul? Un ceva care se trece,

Nu-l simțim nici cât o boare și pe toți ne lasă rece

Dacă pierdem o clipită ce-i nimica-n măsurare,

Dară dânsa-i începutul veșniciei stătătoare.

                              *

Timpul nostru nu-i tot una cu acela din ceresc,

Alte legi îmi sunt aicea pe tărâmul pământesc,

Noi abia ghicim ce poate colo  sus mi se petrece,

În cea clipă nesfârșită, unde nesfârșitul trece.

Grijă-aveți, de clipa care, tot o pierdeți la duzină,

Nici-odat, dar nici-odată înapoie n-o să mai vină,

Ţineți minte că prezentul e trecut și viitor,

El îmi vine și-apoi trece, cel prezent nu-i stătător.

09.08.2020

    Mircea Dorin Istrate