Nu-i o noutate când spun că suferința literaturii române este că nu are un Premiu Nobel. Au fost propuneri, care acum plutesc între realitate și legendă. De la Liviu Rebreanu, la Lucian Blaga, de la Tudor Arghezi, la Nichita Stănescu. Ba și Marin Sorescu. Într-o carte apărută la Editura “Gracious Light,” din New York, primită în dar de la teologul și scriitorul Theodor Damian, când i-am trecut pragul casei din metropola americană, se povestește cum Marin Sorescu a fost în anticamera Premiului Nobel. Da, pentru noi premiul Nobel este o emoție națională. De aceea când am aflat că fizicianul și cercetătorul Basarab Nicolescu a fost nominalizat pe lista virtualilor câștigători pe anul 2020, m-am grăbit să fac cunoscută știrea. Mai ales că, în ultimii ani, am avut norocul să particip la câteva întâlniri cu savantul, chiar să fiu martor la convorbiri agreabile. Cercetătorul român a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Pace de opt universități și personalități din diferite țări.
Cunoscut în întreaga lume științifică pentru teoriile sale, Basarab Nicolescu s-a născut în 15 martie 1942, la Ploiești. A absolvit Liceul „I. L. Caragiale” din localitate, ca șef de promoție. Înainte de terminarea studiilor liceale, a obținut, în 1959, medalia de aur la prima Olimpiadă Internațională de Matematică. Tot ca șef de promoție a absolvit Facultatea de Fizică a Universității din București. Unde, imediat după absolvire, a fost reținut ca profesor asistent. În anul 1968, când România trecea printr-un proces de liberalizare, pleacă la Paris ca bursier al guvernului francez. Intră în echipa selectă a Centrului Național de Cercetări Științifice, iar în 1976 a primit cetățenia franceză. Este membru de onoare al Academiei Române.
Opera sa se concretizează în peste 130 de lucrări științifice de specialitate, în numeroase cărți și sute de lucrări privind transdisciplinaritatea, toate citate în întreaga lume. Este cunoscut pentru teoria sa privind existența particulei Odderon. Basarab Nicolescu a creat acest concept științific în anul 1973. După 45 de ani, teoria sa a fost confirmată de către cercetătorii de la Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară. Lucrarea lui „Noi, particula și lumea” a fost premiată de Academia Franceză. Savantul de notorietate mondială este mai puțin cunoscut la el în țară. Este fizician, filosof, scriitor, profesor universitar, Doctor Honoris Causa al câtorva universități din țară, energic animator cultural, dar și un om profund credincios. Acum este profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Mă întorc, cu firească emoție, la întâlnirile mele cu savantul Basarab Nicolescu. Prima s-a întâmplat la Memorialui Ipotești, Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu,” unde, într-o seară de neuitat, a vorbit într-un grup de apropiați despre Eminescu și Petru Creția.
Întâlnirea având și o atmosferă confesivă, domnul Basarab Nicolescu și-a adus aminte de întâlnirea cu părintele Galeriu, fiind primul miracol din viața lui. Era prieten cu tatăl său, și slujea într-o parohie din Ploiești. Abia ieșit din închisoare, unde fusese închis din motive politice. Copilul Basarab era avid de întrebări fundamentale: despre infinit, despre problema raiului. Părintele Galeriu îi făcuse o educație religioasă, cu mare blândețe și înțelepciune. Apropiindu-l pe savantul de acum de cele sfinte. Așa a ajuns să cânte în corul bisericii. A reținut de la părintele Galeriu informația că răul nu vine de la Dumnezeu, ci de la oameni. Dumnezeu permite să se întâmple răul, pentru că respectă libertatea omului. Războaiele care sunt un rău imens, sunt făcute de oameni, nu de Dumnezeu. Și multe idei luminoase, ale fizicianului, am notat atunci la Ipotești. Acolo mi-am limpezit legăturile dintre știință și religie. Apoi, prietenul comun, Horia Bădescu, m-a invitat la lansarea cărții lui Basarab Nicolescu „De la Isarlâk la Valea Uimirii”, care a avut loc la sediul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. O carte de memorii, în care sunt evocate figurile care i-au marcat devenirea, precum și împrejurările în care le-a întâlnit.
M-am ales cu o dedicație măgulitoare, în amintirea serii de la Ipotești. Adevărul este că m-am apropiat de cărțile dumisale. Să fie ceasul astral al primirii acestui mare premiu pentru Basarab Nicolescu! Că cinci sunt laureați Nobel cu origini românești: George Emil Palade, pentru Medicină, Ioan Moraru pentru Pace, Elie Wiesel pentru Pace, Herta Muller, pentru Literatură – în numele Germaniei și Ștefan W. Hell, pentru Chimie. Dintre cei cinci, doar Ioan Moraru se afla în România atunci când a obținut această distincție, ceilalți fiind stabiliți în străinătate. Premiul pentru Ioan Moraru, fiind obținut înainte de 1989, evenimentul a fost ținut la secret, ori i s-a deturnat sensul. Da, Basarab Nicolescu, din elita României, din elita Europei, spre Premiul Nobel pentru Pace. Să fie într-un ceas bun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu