Motto: „Dragostea este un gen de relaxare în care
lucrurile trebuie să fie lăsate în voia lor.”- Osho;--aș adăuga în cazul
comentariului de mai jos că: „dragostea față de limba română te face să fii
inventator!”
În urmă cu două veacuri și jumătate Ienăchiță
Văcărescu-precursor al folosirii limbii române culte, scria la începuturile
literaturii românești lirice acel celebru testament, deschizând seria artelor
poetice: „Urmașilor mei Văcărești/ Las vouă moștenire/ Creșterea limbii
românești/ Și a patriei cinstire!”
Ceea ce realizează poetul Vasile Bele prin „replicile”
sale e ”o artă„- e demonstrarea plauzibilă a bogăției sensurilor la cuvintele
din vocabularul nostru poetic românesc. Exemple: Replica la poezia Mioarei
Baciu cu titlul Trenul Speranței, stația Revederii-replica poetului Vasile
Bele: „Am călătorit prin Stația Visare…:-M-au trezit picurii de rouă/ care
zburau spre inima ta/ spre clipa unui bob de fericire/ mi-au spus să urc în
trenul vieții tale/ fără bilet…am călătorit spre stația Visare/ Până în umbra
privirii tale/ erai rouă pe florile de liliac/ trandafirii așteptau în gara
Speranței/ Unirea dintre o clipă de fericire/ și un sărut dorit din secundele
eternității/ la stația următoare/ greierul aștepta să coboare IUBIREA/
călătorea în vagonul inimii la clasa lux/ cu roua dimineții/ cu liniștea unei
simfonii…”
Scriitorul Vasile Bele din Chiuzbaia propune prin
scrierile numite „replici” o nouă specie literară. Fiind un„ inventator ”în
acest caz, încearcă să scrie o carte ”unicat„-o poezie pornind de la o altă
poezie! Dar, să încep cu începutul: poetul Vasile Bele alege niște poezii la
întâmplare pe care le apreciază și le îndrăgește, poezii publicate în diverse
bloguri sau reviste literare, le citește atent cu suflet de poet și…pornind de
la poezia „x” scrie alte poezii sau
poeme pornind de la „ideea poetică” deja exprimată și de la unele„ cuvinte
cheie”. Ceea ce rezultă, aceste „variante replici” întrece orice imaginație!
Astfel apar-poezii originale-marca Vasile Bele –realizând
un „stil aparte de scriere! Ținând cont că lumea vrea și„ altceva”-zice
autorul…și…ca să le facă pe plac…”se adaptează„. Aceste noi poezii i se par
autorului ”ghidușe„ și se crede că nu se încalcă nicio lege abordând acest stil de scriere.
Trebuie să subliniez că nu oricine s-ar putea preta la
acest mod de a scrie, la așa ceva! Poetul Vasile Bele are o imaginație poetică
debordantă și metaforele lui-descoperite instantaneu și diferite de poezia
inițială, sunt ”la ele acasă„. Se pornește de la unele ”cuvinte potrivite„ –cum
ar zice Arghezi; și dintr-o poezie cu grijă aleasă și publicată- i se adaugă
alte sensuri și subtilități; acest lucru devine o ”artă„-rezultă alte poezii
minunate și originale, unele păstrează ideea poetică de bază, altele își iau
zborul și îmbogățesc paleta de sensuri în exprimarea sentimentelor.
Variantele rezultate astfel-sunt poezii de sine
stătătoare, cuvintele ”cheie„ ale poeziei de început ”suferă„ alte metafore.
Exemplu: Poezia „Patul de flori te așteaptă precum
îngerii”-replică la poezia „Noapte sau zi” de Constantina Dumitrescu: -Patul de
flori te așteaptă precum îngerii,/ Să fii spălată de rouă de lacrimă,/ Cu mângâiere de stele,/ Cu sărutări de lună,/ Cu îmbrățișare de soare,/ Cu iubire de vânt,/ Cu clipe de dor și emoție./ Tu?/
Fecioară…acoperită cu o frunză de visare…varianta nr.4.
Se pot observa unele cuvinte sau expresii poetice care
fac parte din formația poetică a scriitorului și care se repetă și în cadrul
acestor poezii și anume: curcubeu, rouă, lacrimi, vânt, foșnet etc.
Eleganța volumului e dată și de mottoul fiecărei serii de
poezii-fiindcă nu e numai o singură poezie ”replică„ la original, ci, există
mai multe variante replici. Încă o dovadă că există ”cuvinte vii„ cum le
numește Biblia-cuvinte care dau viață sentimentelor umane. Definirea acestui
gen de poezie o vor da cititorii, e un gen de exprimare poetică care copleșește
sentimentul inițial exprimat. Se poate observa o creștere a rolului ideii, o
înlănțuite de cuvinte asociate care au ca și conținut simțirea, voința și
dorința de a completa ideea. Câteva motto-uri semnificative, de fapt toate
exprimă chintesențe, tabloul valoric al poeziilor: Poezia este căsătoria realității
cu idealul-B. P. Hașdeu;- Nimeni nu știe mai bine ca inima secretele
creierului. Poezia ar fi secretul creierului
scăpat din gura inimii-Grigore Vieru; -Poezia este însăși viața, e umbra
și lumina care catifelează natura și dă omului senzația că trăiește cu
planetele lui în cer!-Tudor Arghezi; -Dincolo de a fi un meșteșug, o artă,
poezia este matricea de reprezentare,
retina sufletească a unei ființe sensibile! -Augustin Jianu; -Poezia
este o artă a limbajului, anumite combinări de cuvinte pot produce o emoție pe
care altele nu o produc și pe care noi o numim poetică! -Paul Valery; -Poezia
este o stare de spirit, e o prietenie durabilă;- Nichita Stănescu; -Poezia este
un veșmânt în care ne îmbrăcăm iubirea și moartea! -Lucian Blaga; -O poezie
este culminația unui mers lăuntric, mers în străchini sau mers astral”; -Eugene
Ionescu; -Poezia este haosul condamnat la visare -Daniel
Corbu;-Poezia-trandafirul ce crește în potir de aur, suflet frumos! -Mihai
Eminescu;-Poezia este creația ritmică a frumuseții în cuvinte -Edgar Allan Poe;
-Poezia este revelația creației lui Dumnezeu, în eul liric al artistului! -Vasile
Ghinea; -Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de
rime rare, plin de ingenuitate și de har, Poezia este rezultatul acestora!
-Nicolae Manolescu; -Poezia este muzica sufletului și, mai presus de toate, a
sufletelor mari și sensibile! -Voltaire. Cred că am adus suficiente gânduri
celebre despre poezie ca să ne dăm seama că ea este liantul care leagă pe un om
sensibil de altul care trăiește pe aceeași lungime de undă, de cele mai multe
ori și un popor de altul cu aceleași idealuri etc.
Expresia figurată(în principal metaforele), muzicalitatea
versului, ritmul și rima sunt forma unei armonii interioare care se revarsă în
exterior, forma interioară a gândului își caută un loc de exprimare prin forme
concrete, prin asocierea unor cuvinte cheie cu alte determinante într-o armonie
formală intuitivă și lirică în același timp. Exemple: Poezia Cine suntem noi? de Mioara Baciu-Cine suntem noi?/ Căldura luminii/
ce-mbrățișează fiorul întunericului/ ce-și scaldă frumusețea/ în muzica
universului/ sau, poate, însuși universul/ ce se așterne/ în straie de
sărbătoare/ în leagănul cuvântului?-iar replica poetului Vasile Bele este: Cine
sunt eu? Cine mai suntem noi?-De ce doar cu tine simt al iubirii parfum/ Și-n
rest pară, cenușă, foc, iad, scrum?/ De ce-mi ești plină de umbră de dor?/ De
ce doar tu împrăștii în mine/ Miros de iubire,/ Parfum de dragoste/ Și lacrimă
de fior?/ De ce totuși trecător?/ Tu- nemuritoare,/ Eu-cerșetor…/ Pe sămânță de
nor./ De ce iubirea e cuvântul nerostit?/ De ce buzele tânjesc întâiul
sărut-fruct oprit?/ Cu ce-am greșit? Cu
ce-am greșit?/ Nu ai venit,/ Eu m-am
topit,/ Totul s-a risipit,/ Spre plus și minus infinit./ Nerostirea dărâmă și
doare/ Cine-mi mai sunt eu?/ încalec pe-o floare/ Și-o doare!/ E floarea de
crin!/ Tu iubire pe rouă nemuritoare/ Umbră de dor…lacrimă ce doare/ iubire din
soare,/ Ce-mi faci, că doare?/ Ce-mi faci că doare…
Analizând formal poeziile replici se poate constata că
variantele precizează sensul inițial, uneori nu adaugă nimic nou(doar cuvintele
sunt altele)-aceasta e de fapt ”creșterea limbii românești„-la care făceam
referire mai sus, și anume că limba română e capabilă să exprime cele mai
tainice gânduri omenești în diferite forme lingvistice, ideal e să se găsească
cuvintele potrivite în/și combinarea lor.
Prof. OLIMPIA MUREȘAN, Asociația Scriitorilor Baia Mare,
Maramureș, august, Ulmeni-2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu