Cu
mult înaintea campaniei electorale pentru locale, la o masă cu scriitori şi
artişti s-a vorbit despre locul pe care îl ocupă cultura în programele
electorale ale partidelor, ale candidaţilor de primari şi preşedinţi de
consilii judeţene, ale consilierilor locali şi judeţeni.
Scriitorii, artiştii, oamenii de cultură în general,
entuziaşti şi naivi în acelaşi timp, credeau că au dreptul să le ceară
partidelor să includă pe listele lor electorale reprezentanţi ai asociaţiilor
profesionale cultural-artistice.
Dacă vor fi refuzaţi, ca să nu încurce treburile
partidelor, trebuia să se recurgă la o altă strategie, anume să se semneze
apeluri către partide care să conţină propriile lor propuneri cerându-le să le
introducă în programele lor.
De regulă partidele rezolvă problemele de ordin
cultural şi sportiv în câteva rânduri care sună promiţător, la modul general:
„o deosebită atenţie se va acorda sprijinirii culturii, sportului, susţinerii
asociaţiilor culturale, altor activităţi pentru petrecerea timpului liber”.
Timpul a trecut şi artiştii au uitat de discuţia
aprinsă despre problemele lor. A venit campania electorală şi nu am auzit de
niciun apel. Foarte probabil nici nu vom auzi.
Politica este politică, la fel cum cultura este
cultură. Între cele două nu există decât legături întâmplătoare.
Din când în când cei aleşi îşi mai aduc aminte că
alegătorilor le place să audă că s-a sprijinit cultura, că s-a făcut ceva în
plus pentru sport. Dar, ca întotdeauna, aceste activităţi sunt subfinanţate sau
deloc finanţate.
Oamenii de cultură, scriitorii, artiştii, merg cu
căciula în mână pe la instituţii să ceară sprijin pentru organizarea unor
amărâte de acţiuni culturale, editarea unor reviste, organizarea unor colocvii,
a unor expoziţii de artă, a unor spectacole.
Se judecă cam în felul următor: „fără cultură se
poate trăi, dar reparaţiile trotuarelor şi ale drumurilor aduc voturi”. Aşa
este, dar istoria nu este scrisă în asfalt, ci pe hârtie, pe pânzele pictate de
artişti, pe scenele teatrelor etc.
Nici educaţia nu se face prin reparaţia drumurilor,
ci prin carte, prin spectacole, prin artă.
Dar de ce să le spui politicienilor astfel de
lucruri? La ce folosesc? Ar trebui să ne aducem aminte că în urmă cu peste 20
de ani a existat un partid al oamenilor de cultură, condus de Nicolae
Manolescu, numit Partidul Alianţa Civică. A sucombat înainte de a-şi putea pune
programul în practică. În primii ani de după căderea regimului comunist, pe
listele partidelor au fost incluşi oameni de cultură, în speranţa că vor face
ceva pentru cultură ca parlamentari. Nu au reuşit să facă absolut nimic.
Nu-mi aduc aminte ca din consiliile locale şi
judeţene, cel puţin la Satu Mare, să fi făcut parte vreun om de cultură
independent. Adică neînregimentat politic.
Şi dacă ar fi existat, nu ar fi reuşit să facă
nimic. Aşa cum de regulă nu poate face nimic un consilier. Toate deciziile,
întreaga putere este concentrată în mâna primarului, a preşedintelui de
consiliu judeţean. Sistemul doar în teorie este „democratic”.
În realitate, administraţia publică este o dictatură
ascunsă sub masca majorităţii formate de regulă din două partide. Un partid
dominant, prin faptul că deţine funcţia de conducere de la vârful sistemului,
şi un partid secundar, căruia i s-au oferit funcţiile secundare, de vice.
Aşa funcţionează „democraţia” locală. Aşa
funcţionează administraţia centrală. Doar alegerile sunt democratice. Însăşi
faptul că sunt aleşi în mod democratic, le conferă aleşilor o putere
discreţionară. Ce poţi face, ca simplu cetăţean?
Poţi comenta, ascunzându-ţi identitatea, pe
site-uri, poţi da like-uri la materiale critice şi cam atât. Nu vreau să
pomenesc numele unui partid care s-a lansat folosindu-se exact de aceste
intrumente.
Dar, odată ajuns la putere, va face exact ceea ce
fac partidele pe care le-a criticat.
Nu vreau să jignesc oamenii de cultură, dar dacă
printr-o întâmplare ar ajunge pe lista unui partid, odată intrat în politică,
va face exact ceea ce fac toţi politicieni, uită de unde au plecat. Singura
modalitate de a face ceva în plus pentru cultură este înscrierea punctuală în
programele electorale a unor activităţi concrete. Promisiunile la modul general
nu sunt niciodată respectate, punct.
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu