Nu ştiu
de unde să-l apuc pe Florin Cîţu. Dacă mă iau după ceea ce spun alţii despre el
nu ajung la niciun rezultat mulţumitor. Omul se mişcă prea repede, trece
dintr-un registru în altul, de la o temă la alta, fără să apuce să ducă demonstraţia
până la capăt.
Întotdeauna,
ca umil comentator, eşti tentat să iei în calcul ultimele declaraţii ale unui
om politic. În cazul lui Florin Cîţu, printre ultimele manifestări publice se
află vizita în satele inundate din judeţul Alba şi şedinţa de la Cluj, cu
ocazia realegerii lui Emil Boc în fruntea organizaţiei judeţene PNL Cluj.
Aş
trece uşor peste întâlnirea cu sinistraţii, cu bieţii oameni cărora apele le-au
luat casele şi strânsura de-o viaţă. Ca orice prim ministru, Florin Cîţu le-a
promis că vor primi ajutoare de la guvern pentru a-şi reface gospodăriile. Ca
orice prim ministru de până acum, ajutoarele promise nu coincid cu cele
acordate. Tăriceanu, Ponta, preşedintele Băsescu, în vremea lor, s-au deplasat
în zonele lovite de furia naturii dezlănţuite. Năpăstuiţii i-au primit cu
încredere, dar până la urmă aproape nimic nu s-a ales de promisiuni. Ar merita
urmărit modul în care premierul actual se va ţine de promisiunile făcute
oamenilor. :i, mai ales când. Aşa cum spuneam, al doilea moment din care s-ar
putea trage o concluzie privind personalitatea politicianului Cîţu este şedinţa
liberalilor de la Cluj. De fapt, este greşit să spunem că a fost şedinţa
liberalilor clujeni. În fond a fost o demonstraţie de forţă a echipei Cîţu în
confruntarea cu echipa lui Orban. Momentul prezentării echipei a fost
antologic. Rând pe rând au fost invitaţi pe scenă susţinătorii, în frunte cu
Emil Boc.
Interesant
şi merită reţinut modul în care Florin Cîţu s-a auto-prezentat pe sine. :tiu
construi o echipă, a spus el, referindu-se la experienţa lui din mediul privat.
Fără să intre în amănunte. Astfel nu ştim, dar probabil vom afla, cum a
construit echipa când a lucrat în Noua Zeelandă sau la instituţii
bancar-financiare.
Merită
reţinut şi ceva ce părea un amănunt, un simplu act de politeţe faţă de gazdă,
adică de Emil Boc. Aflăm, însă un lucru esenţial, şi anume că totul a pornit de
la Emil Boc. Se conturează astfel un tablou politic semnificativ în contextul
competiţiei dintre Orban şi Cîţu. Tabăra Cîţu reprezintă fără dubiu fostul PDL,
în timp ce în tabăra Orban au rămas foştii PNL-işti. Nu toţi. Pentru că o parte
înclină înspre Florin Cîţu.
Se
demonstrează astfel că, în esenţă, lupta dintre Orban şi Cîţu este o replică
târzie, poate şi ultima, dintre cele două partide care au fuzionat, dar sudura
dintre ele nu s-a făcut decât prin puncte. Se ştie că sudura prin puncte face
ca părţile sudate să se poată uşor desprinde una de alta. Aşa stând lucrurile,
dacă în continuare campania internă din PNL se va desfăşura la aceeaşi
temperatură, lucrurile nu se pot termina cu bine. Când peştele mic înghite
peştele mare, undeva, ceva plesneşte.
Dă de
gândit şi indecizia lui Ilie Bolojan de la Bihor. Preşedintele organizaţiei
judeţene care trimite cei mai mulţi delegaţi la congresul din 25 septembrie,
încă nu şi-a precizat poziţia faţă de unul dintre candidaţi. Pentru liniştea
PNL corect şi benefic pentru tot partidul ar fi fost să nu se facă atâta caz de
susţinerea unui candidat, într-un mod atât de categoric. Prea a început să
semene acest spectacol al susţinerilor cu telegramele de felicitare de la
congresele şi plenarele de tristă amintire. O victorie la limită a unui
candidat ar fi fost benefică sănătăţii morale a PNL. Când unul vrea să ia tot,
şi altul nimic se cheamă masacru, chiar dacă este vorba doar despre politică.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informația zilei Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu