Îmi scrie un prieten în privat așa:
"Vasile, vreau să - ți spun că dacă ne-am descoperit talentul, după
cum spune un organizator de festivaluri, să încercăm prin asta și prin ambiție
și prin.."
Prietenul se oprește "fascinat" de amploarea subiectului, pe când
eu intervin:
Și prin mai ce?
Bărbatul se fâstâcește câteva secunde apoi adăugă:
"Păi, doar mă gândeam să trimit câteva versuri la un anumit concurs,
mai ales că e prima ediție, că astfel poate prin asta...
Intervin repede:
"Concret prin ce?
Îmi răspunde:
Să știi că de această dată dacă am poezii foarte reușite, (chiar tu ai spus
asta), le voi trimite la concursul cu pricina.
Îi spun ferm:
Eu am apreciat poeziile strict pe linie literară, cum că sunt memorabile,
nu m-am referit la altceva...
Plus de asta dacă tu crezi că vrei să trimiți versuri prin mail cu speranța
că vei primi o distincție, așa "clandestin", adică fără să ai cu
cineva o conjunctură bazată pe linie de funcții, colegialitate, recomandări de
la cei sus puși în plan politic, economic, cultural etc, mai gândește-te.
Deoarece nimeni de un secol și jumătate, de la marele poet national Mihai
Eminescu încoace, ( nici chiar el) după aceea nici măcar marele poet Nicolae
Labiș, care în timpul vieții sale a fost considerat cel mai mare poet în viață
după Tudor Arghezi, însă nu au primit niciodată nici o distincție pentru
valoroasele lor creații. După aceea câți nenumărați poeți dacă nu au făcut
parte dintr-o anumită breaslă n-au fost răsplătiți niciodată cu nimic. Nimeni niciodată
nu a putut, dar nici nu poate spune în România că a primit cândva o distincție
pe plan literar doar după valoare sau că nu l-a cunoscut nimeni, deoarece fie
că a fost pe o anumită funcție intr o unitate de învățământ ori culturală sau
că a pus cineva o vorbă pentru el, plus de asta cum unele distincții, precum în
muzică se dau chiar prin indulgență, prin percepția că o anumită criză a
cuprins o regiune sau chiar un stat întreg.
Asemenea concursuri nu se organizează în sensul că X anonimul poet valoros
din capătul uliței cătunului Mărunțelul, dacă are chiar poezii de valoarea
Premiului Nobel, i le va lua cineva în seamă! Nici vorbă. Vor da năvală
diferiți funcționari din unele unități de învățământ superior ori directori și
inspectori, foști sau actuali politicieni de rang înalt, ofițeri de rang
înalt, la care nimeni nu le ia în considerare materiale după valoare ci îi
nominalizează după cunoștințe și poziții sociale. Cine te va lua în seamă doar
după valoare dacă nu ești în breasla lor? Dacă eu nu mă gândesc să particip la
nici un concurs cu toate că doar din decembrie până acum am publicat zeci de
poezii în prestigioasele reviste: Argeș, Expres cultural, Nord literar, Spații
culturale, Litere, Neuma, Poezia, Hyperion, Banchetul, Arte, Caiete Silvane,
Contact international, Cuvântul românesc, Literatura de azi etc. Iar înainte de
asta peste 100 poezii în revistele: Familia, Convorbiri literare, Hyperion,
Arges, Vatra veche, Leviathan, Meridian cultural românesc, Nord literar,
Oltart, Plumb, Portal Măiastra, Reflex, Neuma, Alba Iulia Cultural, Feed-back,
Banchetul, Alternanțe, Timpul etc. Pe cine interesează că cineva a publicat
unde a publicat, când este vorba de concursuri de poezie? Strict la concursuri
mă refer nu la distincții oferite de unele unități culturale sau publicații ori
formațiuni literare. Sunt unii așa puși pe funcții care au primit la secțiunea
poezie o vitrină de distincții pe cunoștințe dar în viața lor nu au publicat
nimic în revistele de prestigiu, cu toate că au la cărțile lor 7-8 rânduri de
laude , adică recenzii făcute de critici literari consacrați însă nu a publicat
nimeni niciodată o poezie din cărțile respective în revistele menționate mai
sus ci au fost lăudați și premiați doar după cunoștințe. Vorba unui mare
scriitor membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Uniunii
Scriitorilor din Germania și membru al Academiei Americane și din Germania,
care mi- a spus personal așa ,citez: Premiile nu se mai dau doar după valoare.
Chiar și un "bravo" sau un bătut pe umăr în plan literar nu sunt de
pomană sau fără cunoștințe". Am încheiat citatul.
În fond, pe linie literară se pot acorda distincții la oricine pe
cunoștințe, prin decizia unui juriu axat doar pe cunoștințe,chiar și pe
versificări de slabă substanță, ori la scrieri de trei nuiele, trei surcele,
relatări care doar că sunt puse pe rimă, fără nici cele mai firave licăriri
poetice, despre care se spun în percepții incalificabile că sunt poezii, pe
care unii și-au umplut vitrinele cu diferite distincții, indiferent de valoarea
și numărul celorlalți participanți. Însă n-am auzit în viața mea să fi primit
cineva pe plan literar în România o distincție doar după valoare.
Autor: Vasile Dan MARCHIŞ
Prostia omenească e notorie, dar la prostie rareori ajungi dintr-un salt. De cele mai dese ori trebuie să urci nişte trepte (sau să le cobori). Ce credeţi?! Şi în prostie e nevoie de perseverenţă, de gradaţie. Ecce homo.
RăspundețiȘtergerePoetaşul VeDeM nu se lasă, îşi dă cu părerea despre tot şi toate, dar când e vorba de concursuri literare perseverează, i se aprinde "becul roşu", e asemeni câinelui lui Pavlov, muşcă, turbează de invidie, sare în lanţ, face zgomot şi face...pe el! Apoi pune placa, nu cu Emil Gavriş, Nu! Nici pe departe! Pune "placa" cu "prestigioasele" reviste în care a publicat, unele dintre ele obscure sau de care nu a auzit nimeni! Dar sînt reviste de sertar, aşa cum e şi revistuca lui! Vasile, du-te repede la un control de specialitate! Cum unde? La cap, măi băiatule! La cap, până nu e prea târziu
”V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
RăspundețiȘtergereŞi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
Dar nu ştiam că v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi... cuvinte”.
Adrian Paunescu
Mai analist de 2 bani, ramane cum am stabilit: sugi banana mea!
RăspundețiȘtergere