Doar eu...

 

Fiind absolvent al Universității ”Vasile Goldiș”  Arad, Facultatea ”Știintele comunicării”, m-am gândit să ”comunic” mai mult cu lumea și am înființat blogul MOARA LUI GELU, cumva în joacă, numai că lucrurile au luat o turnură spectaculoasă iar azi, am zilnic, peste o mie de vizitatori unici. Cunosc vreo zece persoane care sunt dependente de blog fiindcă intră zilnic pe el. Drept este faptul că nu a existat o manifestare culturală despre care să nu fi scris. În acest sens trebuie să mulțumesc câtorva prieteni care-mi trimit materiale, comunicate de presă, eseuri, poezie si am întâietate: Ștefan Selek, Angela Simionca, Dan Buca, Ioana Petreus, Anca Goja, Al. Florin Tene, Vasile Bele, Vasile Dan Marchis, Radu Botis, Amalia Man Babiciu, Nicolae Bud, Florica Bud, Carmena Felicia Baintan, Valeriu Sabau, Nicu Scheianu, Dorin Cosmuta, Marius Pop, Leontin Cupar, Angela Monica Jucan, Anisoara Dragos, Ioan Romeo Rosiianu, Carmen Sima, Claudia Chioran, Mariana Moga, Romeo Dobocan, Marian Ilea, Viorica Parja, Gheorghe Parja, Alexandru Petria, Lucian Perta, Mihaela CD, Dana Gagniuc, Iuliana Dragos, Sorin Grecu, Ioan Maties, Ioan Dragos, Ioan Chioran, Dan Achim, Saluc Horvat, Ion Sacalean  si multi altii.

Datorita acestui blog, MOARA LUI GELU, am fost felicitat si îndemnat să public în continuare, să merg pe aceeași linie  de multe personalităti numai daca amintesc de academicianul Ion Pop, filozoful Nicolae Iuga, criticul Alex Stefanescu, scriitorul Nicolae Baciut, cms sef Bebe Ceterchi, col. Bebe Jianu, maestrul Cornel Udrea, poetul basarabean Nicolae Băltescu sau distinsul poet Ion Muresan.

Desigur pe lângă avantajul de a scrie ce gândești (cu responsabilitate totuși), de a iubi necondiționat România în care m-am născut și dezvoltat ca ființă, sunt și disconforturi. De exemplu, am fost sunat (de unde naiba a făcut rost de număr?) de un primar celebru care mi-a spus că mă dă în judecată fiindcă i-am terfelit numele (eu doar am relatat un adevăr) și o să-mi ceară daune în valoare de un miliard de lei vechi. Recunosc că n-am dormit câteva săptămâni bune! Dar exista și satisfacții când lumea spune că știe și accesează blogul MOARA LUI GELU, când te roagă să-l publici aici pe cutare scriitor, când ești recunoscut pe strada, restaurant sau la frizerie...Da, datorită blogului cochetam cu recunoașterea, cu celebritatea, fie ea și locală!

Vreau să cred că acest condei al meu contează, că există pentru România și românii ei, din și dincolo de granițe, această Românie tot mai siluită și batjocorită în ultima vreme de politrucii aflați în Parlament, de țările UE care-și umăresc doar interesul și... vecini. Încerc să scot în relief tot ce este bun și valoros în această țara. Uneori reușesc.

Ar fi multe de spus, dar prefer să concluzionez așa: Aici, pe acest blog, s-a gândit și scris doar românește! Și așa o să se întâmple și de acum încolo! Alții sau ceilalți NU au loc și nu vor avea! Amin.

 

                                                                                               Gelu Dragoș, UZPR