NE-AM NĂSCUT SĂ FIM LIBERI

Cartea PRIN OCHII MEI, a scriitoarei MIHAELA C.D., Ed. Globart Universum, Montreal, Canada, 2022, este  o carte de eseuri, impresii, articole, recenzii și cronici literare, care ne întâmpină cu convingerea autoarei că scriitorii au o mare responsabilitate, „aceea de a transmite cititorului mesaje relevante și adevărate, pozitive, care să-l îmbogățească, să-l valorizeze, să-l ajute să se autovalorizeze.”. Avem nevoie de „mesaje pozitive, gânduri optimiste, valori morale, învățături creștine”, iar pana scriitorului este „arma sa cea mai de preț”.     

            Scriitorul, ca  un om de bază  al cetăţii, se implică prin opiniile sale în viaţa comunității.  Scriitorul de azi e într-o permanentă stare de solicitudine, mereu în gardă, ca de fapt întreaga lui viață, cu o nobilă misiune de înălțare spirituală a lui și a celor din jur.

Un frumos cuvânt al editorului ne prezintă personalitatea MIHAELEI C.D. și ne arată că acest volum ne-o prezintă și într-o ipostază nouă, de jurnalist și cronicar.

Autoarea aduce mulțumiri și recunoștință Iuliei (am tresărit plină de emoție, pentru că și eu am o fiică Iulia), pentru susținerea în scrierea acestei cărți.

De astă dată, am făcut o lectură exploratorie, care să vă dezvăluie esența textului, înainte ca dumneavoastră să o savurați, citind-o. Un proces de recunoaștere a acestei creații literare, spre  a-i dezvălui cele mai semnificative și inedite fațete și trăsături. O lectură inițiatică, cu accent pe aspectele ce merită a fi relevate în pregătirea dumneavoastră spre a  descoperi cartea cu mesajul ei.

Primul capitol, În slujba scriiturii, ne prezintă misiunea pe care scriitorul o are în aceste vremuri tulburi ale globalismului planetar, care se întinde ca o molimă, în care scriitorul român, indiferent unde se află are „responsabilitatea educării noilor generații, a transmiterii valorilor, a predării ștafetei graiului si scrisului românesc celor ce ne vor succede”.

Frumos și realist, surprinde că scrisul a devenit o „formă de eliberare, de decantare a propriilor trăiri”… „cu nuanțe psihologice”. Se scrie mult, se citește puțin, relevând rolul educativ al lecturii pentru cunoaștere, pentru dezvoltarea personalității și evoluția sănătoasă a societății umane. Prezintă de asemenea problema existențială a scriitorului, neînțeles de societate, care greu își vinde cărțile, mulți le așteaptă gratis, fără a-l susține în admirabila lui muncă de creație, lăsând  în urma lui „ca moștenire, o cultură, o limbă, un alean și un imbold” pentru  generațiile viitoare. Face o invitație de susținere a scriitorului român și aici țin să remarc proiectele de suflet ale  Editurii  Globart Universum, pentru promovarea culturii și scriitorilor români peste hotare. Azi, scriitorul român este pe cont propriu. Astăzi, să creezi și să susții un eveniment, înseamnă zbatere de unul singur și înseamnă bani. Scriitorul nu este și administrator, el visează, el construiește altfel de realități. Și asta pentru ca lumile acelea, de care toți avem nevoie, să existe, iar poveștile lui să fie vii.

De asemenea autoarea ne provoacă la a reflecta ce alegem, carte tipărită sau cea electronică, venind cu argumente pertinente, decizia însă aparținând cititorului.

Capitolul II, De peste mări și țări, ne întâmpină cu bucuria sosirii poștașului, aducător de daruri literare din România, reviste, antologii, enumerând autorii, un periplu spiritual care face ca inima autoarei să-i bată cu pulsul celor de acasă. Da, pe români îi cunoşti, oriunde te-ai afla, după un anumit fel de vibraţii al trăirilor lor, al dorului unic de acasă.

Poștașul din Canada, e un Moș Crăciun autentic, cu daruri din toată România, pline de gândurile scriitorilor așternute în pagini de carte, cu rezonanțele cărților  MIHAELEI C. D. în sufletele lor, aceasta venind cu un frumos imbold:  „Moș Crăciun stă în fiecare dintre noi, toți putem să aducem un zâmbet și o bucurie cuiva. Fii și tu un Moș Crăciun pentru cei din jurul tău!”

Capitolul III,  Descoperiri parfumate, ne prezintă o suită de cronici literare realizate de MIHAELA C.D., pentru  Simfonia culorilor de Gabriela Raucǎ, Paula, Împlinire târzie - Mara Popescu Vasilca, valențele artistice ale  Lǎcrimioarei Iva, Vanda între Dorință și Rațiune - Mara Popescu Vasilca, Scrisori de peste ziduri – Lucian Dumbravă, în care autoarea scoate în evidență esența, spre a oferi cititorului o viziune premergătoare lecturii, cu ochiul său ager și talentat, subliniind și faptul că arta presupune a te deschide către dimensiunea sacră a existenței, de a-ți oferi o evadare, cu condiţia esenţială ca aceasta să fie bazată pe sentimente și să avem o perspectivă inedită asupra lucrurilor. Arta nu se adresează doar inteligenţei reci şi raţiunii, ci mai degrabă emoţiilor şi sentimentelor, ca şi poezia, de altfel.

Capitolul IV, Reflecții printre file de carte, autoarea ne prezintă arta folosirii imaginilor cu valoare de simbol în  „Nora în căutarea identității” - Mara Popescu Vasilca, cronici la romanul „Caruselul” de Aurelia Oanca, „Strǎinii” de Mara Popescu-Vasilca, „Simfonia cuvintelor” a lui Stefan Doroftei Doimaneanu, poetul simfoniilor sufletului, „Ursula, o mamă judecată de copii” -  Mara Popescu Vasilca, în care reliefează aspecte semnificative legate de stilul folosit, mesaje și conținut, îmbrăcate într-o estetică remarcabilă a cuvântului.

        În Capitolul V, Drumul spre libertate, începe cu „TREZIREA! Cu Dumnezeu înainte! BINELE va învinge!” Într-o, lume în care lupta dintre bine și rău se dă și pe față și pe dos, în care asistăm la alterarea, diminuarea sau chiar anihilarea virtuților umane, autoarea constată „o scădere galopantă a valorilor tradiționale, a moralei și a bunului simț”… „apoi renunțarea pas cu pas la educația religioasă și introducerea unor erori grave în programele școlare”, cât și promovarea distrugerii familiei tradiționale. Asistăm la un război „al valorilor, al drepturilor și al libertăților”, la planul diabolic al unor minți bolnave, la robotizarea umană care creează dependențe periculoase, în care totul se vinde,  fără să vedem Binele din noi. Într-o lume în care am uitat să iubim, să ne îmbrățișăm, să trăim, ne lăsăm manipulați de zvonurile false, cu libertățile jucate la ruletă.

          Globalizarea este un fenomen care se întâmplă. Drogurile au luat locul Poeziei, iar aroganţa şi tupeul au luat locul bunului-simţ. Asistăm la o rostogolire liberă spre o lume bazată pe instincte primare, în care contează doar supravieţuirea şi plăcerile neşlefuite, care nu necesită efort şi rafinament intelectual.

 Dar a venit vremea schimbării, 29 ianuarie 2022, Canada s-a trezit, pentru ca Vocea Binelui să fie auzită, pentru că „Ne-am născut liberi și așa vrem să rămânem!” O radiografie fină și profundă a umanității căzută în derizoriu, în care oamenii de bine își adună puterile și se trezesc pentru a învinge. Bineînțeles, „Îngerii păzitori din Ottawa există atunci când pornești cu Dumnezeu la drum!”, dispuși să facă gesturi de bine, semn că nu suntem singuri.

Incertitudini și nebunie, manipulare și îndoctrinare, dar convingerile ies la lumină: „Am crezut întotdeauna în forța binelui și în puterea lui Dumnezeu, care nu va lăsa să piară umanitatea creată de El”. Conștientă de necesitatea ridicării nivelului vibrațional al Binelui, ne îndeamnă: „Să rămânem pozitivi!”.  O libertate greu de câștigat, dar  „Numai împreună cu iubire și cu pace vom dobândi ceea ce ne aparține de drept: Libertatea!”

Într-un „convoi al libertății”, șoferii camioanelor, dârji și drepți, verticali și demni, susținuți de oamenii de bine, duc un război contra distrugerii umanității.  „LA OTTAWA este o atmosfera extraordinară de frăție, de iubire, de prietenie! EI SUNT SIMBOLUL UNITĂȚII, AL COMUNITĂȚII ȘI AL BINELUI!”

Deşi trăim într-o lume în care lucrurile şi valorile se năruie, vieţile se schimbă continuu, timpul trece parcă mai repede ca oricând, neavând răgaz să conștientizăm totul, speranța rămâne, generând bucurie celor din jur, iubitorilor ei, expresie a libertăţii şi originalităţii individuale, cu credință în valorile umanului. De nimic să nu ne întristăm peste măsură, să nu ne pierdem nădejdea!

Autoarea dovedește că se situează în miezul evenimentelor, realizează scrieri cu valoare documentară, autentice, redând fapte, oameni, trăiri și stări reale de lucruri. O radiografie a vremurilor, o retrospectivă a evenimentelor trăite, cu caracter sintetic și  axiologic, toate văzute prin ochii autoarei, de unde fac trimitere la titlul cărții, bine ales.

În Capitolul VI, Gânduri de ieri și de azi, autoarea sintetizează ideile, concentrează mesajul care trebuie să fie precum o rază laser de lumină, purtătoare de înțelepciune și credință: „Iubirea se află în noi și așteaptă să fie descoperită!”, dincolo de „acceptarea tacită a abuzurilor / agresivității care înseamnă aprobarea acestora”… „dependenți de o gândire negativă indusă”.

Mesajul acesteia este de fiecare dată îmbrăcat în emoţia pură a celui mai frumos dintre simţămintele omeneşti, iubirea, care mișcă totul,  alături de  forţa cuvântului.

„Ignoranța și joaca de-a libertatea” devin periculoase, asemenea unui coșmar fără sfârșit. Au fost și greșeli recunoscute, care așteaptă a fi îndreptate. Ținuți departe de adevăr, de jocurile făcute cu ușile închise, cu libertăți condiționate în stresul, dezbinarea și frica generalizată, în aceste vremuri fără precedent, autoarea ne îndeamnă la a ne asculta intuiția, să luăm decizii fără a fi constrânși, pentru că gândirea și Liberul Arbitru ne aparțin, să ascultăm divinul din noi: „CREDE în BINE și el se va realiza”,… „Să avem puterea, curajul și șansa să fim mai buni”… „ca să ne fie BINE atât nouă cât și generațiilor ce vor veni după noi!”

De asemenea MIHAELA C.D. ne prezintă un articol despre Robert Dumitrescu - regizor la 15 ani, care a pus in practică a fost scurtmetrajul „The Call / Chemarea”, lui aparținându-i scenariul, regia, găsirea actorilor, distribuția rolurilor, imagini, muzică și prezentarea în cadrul concursului, al cărui mesaj, nu întâmplător este: „prin credință vom putea învinge orice criză și vom fi mereu liberi”. Un copil ce poartă România în suflet oriunde este!  Apreciez ca  excelentă promovarea acestuia și cunoașterea acestei minunate realizări prin intermediul acestei cărți și nu numai.

         Dar iată, că așa cum ne prezintă autoarea, „Războiul de la poarta sufletului”, se dă sub multe forme, ca un dragon cu multe capete, un „dragon globalist”, cu fațete false sub sloganul „binelui comun mondial”.

        O luptă în care mai marii lumii folosesc întunericul, iar „Binele luptă prin îngerii neînfricați ai luminii”. Un război „care se dă la poarta sufletului fiecăruia”, … care este „războiul conștiinței cu propria persoană, cu propriile valori și convingeri”. 

Asistăm la un dialog sincer cu cititorul: „Încă mai poți să nu fii de acord cu mine”, fiecare cu propria experiență de viață, cu propria conștiință, cu lecțiile învățate sau nu, în democrația care și-a pierdut esența. Folosindu-se de pandemie pentru îngrădirea libertăților, alternând între neîncredere și disperare, între neputință și frică, oamenii au fost continuu manipulați.

„Cele trei săptămâni de manifestări pașnice neîntrerupte de la Ottawa în plină iarnă”, … „au fost îmbrăcate în gesturi nobile și îmbrățișări calde, pline de iubire”. Iubirea, această lege fundamentală a creaţiei, eternă și  misterioasă, ne stă la îndemână să punem la lucru energiile iubirii. A iubi înseamnă, a lumina partea cea mai frumoasă din noi!

În tot acest context, „armele scriitorului și ale jurnalistului sunt condeiul si glasul, arme pe care le-am folosit în spiritul dreptății și al adevărului, cât am putut mai bine pentru a trezi pe cei adormiți încă”… „Cu Dumnezeu înainte spre democrație și libertate!” Scrisul apare ca mijloc de eliberare din durere, cu efect cathartic, mesager și vizionar.

În ultimul Capitol, Totul are un rost,  autoarea este convinsă de misiunea sa, specială, pe care o are aici pe pământ, în această viață, de darurile spirituale care i-au bucurat existența și a înțeles că acestea trebuie înmulțite și dăruite și altora, pentru ca prin împărtășire, bucuria să fie deplină. Un C.V. literar, unul al parcursului său ascendent, cu rezonanțe noesice, cu rezonanțe adunate în cartea sa „Binecuvântare și chin”. Scriind, ai puterea la fel ca în Biblie, să preschimbi blestemul în binecuvântare. Tot ce atingi devine binecuvântat. Acesta este marele miracol al scrisului, cu condiţia să scrii despre lucruri adevărate, despre oameni adevăraţi, despre locuri şi întâmplări trăite. Cartea  face parte din miracolul lumii, din miracolul creaţiei la care şi tu iei parte. Şi trebuie să-i mulţumeşti Lui Dumnezeu pentru că te-a ales să faci asta!

Urmează celelalte cărți ale autoarei, cu aprecieri critice remarcabile ale oamenilor de breaslă, (în acest volum, în jur de 25). Dăruire și trăire, un tabloul întregit al personalității sale artistice, la care pentru a fi complet, adaugă acum și scrierile sale în calitate de jurnalist și redactor, fiind deopotrivă „scriitor, poet, jurnalist și cronicar”, toate încununate cu succes.

Scrisul este prin esența sa terapie, regăsire de sine și lumina interioară a celor îndrăgostiți de cuvânt. Cuvântul are putere doar când țâșnește din miezul Logosului. De aici începe terapia prin Cuvânt, blândă și frumoasă, ca o apă lină care îți mângâie teritoriile interioare, limpezindu-le așezându-le, întregindu-le. Scrisul e un fel de competiție cu tine însuți, al cărei rezultat îl aștepți și în care MIHAELA C.D. este o câștigătoare, alături de cititorii ei.

Dacă poetul este un luminator înțelept care conduce mesajul direcționat spre cititor,  ca un jurnalist acesta va promova mereu iubirea, recunoștința, binecuvântarea,  asumarea și acceptarea, în numele virtuților umane creștine, în contextul realității în care trăiești.

Evidențiem existența unui parcurs ascendent al permanentei descoperiri de sine, a scriitoarei MIHAELA C.D., care continuă să se descopere în fiecare zi, prin ceea ce face, dar mai ales, prin ceea ce scrie, descoperă în ea valenţe noi, nebănuite, abordări şi poziţionări din cele mai diferite faţă de realitatea înconjurătoare şi faţă de propria sa creaţie, fie  lirică sau jurnalistică. Scrierile ei jurnalistice te situează și pe tine, cititorule, în mijlocul evenimentelor, pe care le trăiești împreună cu ea, în iureșul lor, cu interpretări pertinente și scoatere în evidență a unor aspecte semnificative. Cred că această formă de exprimare prin scris, jurnalismul, aștepta latent să iasă la lumină și iată că MIHAELA C.D. o face în modul cel mai reușit posibil, surprinzându-ne și bucurându-ne totodată.

În era comunicării instantanee, a știrilor rapide și a unui flux copleșitor de informație, un reportaj bun înseamnă să fie corect, să redea faptele cu acuratețe, să nu fie părtinitor, să prezinte mai multe puncte de vedere și perspective, să caute adevărul, să folosească informații, să relaționeze cu cei din jur, dezvoltând calitățile umane, să mențină legături comunitare, să facă conexiuni între punctele cheie prezentate, să fie deschis și transparent, să evoce emoțiile, să gândească vizual, dar având o viziune, să atragă și pe consumatorii de știri, devenind un mod real un dialog și o conversație, una care se adaugă cunoașterii umane.

Un jurnalist, se remarcă prin abilitatea de a observa, capacitatea de a asculta, dorința de a reuși prin inteligență, curiozitate, curaj, intuiție, perseverență, verticalitate, pasiune, sacrificiu și devotament și cel mai de seamă lucru, de a reda toate acestea în forma cea mai potrivită din punct de vedere cultural, informațional, axiologic și estetic. Dacă analizez scrierile MIHAELEI C.D, după aceste criterii, pot spune că deja se anunță un jurnalist de excepție! Așa că, bun drum și pe acest făgaș nou, care să întregească și să vă definească întreaga dumneavoastră personalitate și creație literar-artistică.

Am fost surprinsă în modul cel mai plăcut de relatările dumneavoastră din iureșul evenimentelor, care ating sufletul, captivează și eliberează. Sunteți un model de demnitate, de scriitor integru, cu un stil propriu, de român adevărat, trăind amplu și curat tot ceea ce Creatorul i-a dat spre binecuvântare.

Închei cuvântul meu, precizând că există cărţi spre care te îndrumă alții să le citeşti şi există cărţi pe care le descoperi singur, spre care te îndeamnă propriul instinct. Important este să citești cărțile în care te regăsești. Vă asigur că în această carte vă veți regăsi în multe din scrierile autoarei, veți vibra alături de ea, veți spera și veți trăi românește alături de ea!

O activitate creativă prolifică, prin care se reinventează, se redescoperă, într-o libertate a spiritului care o definește și pe care o induce ca o respirație,  tuturor celor cu care ea interrelaționează. O felicităm și îi dorim mult succes în creațiile și proiectele viitoare!

 

                           AURELIA RÎNJEA