Faptul că la PSD se vehiculează două nume de posibili candidaţi prezidenţiali la alegerile din 2024, iar la PNL niciun nume, spune în sine ceva despre cele două partide mari.
După ce declarase că i se pare normal ca preşedintele
partidului Ludovic Orban şi-a pierdut funcţia la confruntarea cu Florin Cîţu,
învingătorul din fruntea „echipei câştigătoare” nu a rămas multă vreme
preşedintele PNL. Odată cu pierderea funcţiei politice a fost debarcat şi din
funcţia de prim ministru.
După o vreme Florin Cîţu s-a văzut obligat să
demisioneze şi din poziţia de preşedinte al Senatului. Schimbările bruşte de la
vârful PNL nu sunt de natură să întărească principalul partid de guvernământ.
Provenit din armată, actualul lider al PNL,
generalul Nicolae Ciucă, om de bun simţ, nu emite pretenţia de a candida la
funcţia de preşedinte al României, aşa cum au făcut Ludovic Orban şi Florin
Cîţu. Prin urmare, dinspre PNL nu se vehiculează niciun posibil prezidenţiabil.
Se poate cel mult specula pe marginea unei posibile candidaturi a lui Nicolae
Ciucă.
Pe de altă parte, încă din anul 2000 PNL a apelat la
un om dinafară, la un mercenar. L-a racolat pe Theodor Stolojan, iar după ce
acesta a pierdut, necalificându-se nici măcar în turul doi, patru ani mai
târziu, la alegerile din 2004, a capotat în faţa lui Traian Băsescu. Peste zece
ani, în anul 2014, PNL avea să-l desemneze candidat prezidenţial pe primarul
Sibiului, Klaus Iohannis.
La alegerile de peste doi ani, PNL se află tot în
criză de prezidenţiabil. Liberalii nu discută public acest subiect, dar în
interior cu siguranţă că sunt frământări. Dacă nu dă preşedintele ţării, niciun
partid nu poate spera că îşi va putea impune şeful guvernului.
Discuţii mai intense se duc la PSD. Vor trece 20 de
ani de când social democraţii nu au câştigat alegerile prezidenţiale. Obţinând
rezultate bune la alegerile parlamentare au ajuns la guvernare, însă au fost
mereu hărţuiţi de preşedinţii în funcţie, Traian Băsescu, apoi Klaus Iohannis.
Soluţia ideală pentru ei este să câştige prezidenţialele din 2024. Dând dovadă
de realism politic, Marcel Ciolacu a declarat că PSD ar trebui să-şi desemneze
un prezidenţiabil dinafara partidului. Încă înainte de a fi numit ministru al
Sănătăţii, s-a vehiculat numele lui Alexandru Rafila. Dacă despre Ion Iliescu
se spunea că a fost „emanaţia” revoluţiei din decembrie 1989, Alexandru Rafila
s-a remarcat ca medic în timpul pandemiei. Este, deci, emanaţia crizei
pandemice.
Ca ministru, într-o perioadă grea, Alexandru Rafila
nu a confirmat întru totul încrederea de care s-a bucurat. Recent a început să
fie ţinta unor atacuri pe aceeaşi linie de implicare în afaceri. Primeşte
salarii de la patru instituţii, toate de stat. Are cam multe conturi grase. În
sfârşit, reapar aceleaşi tipuri de atacuri la adresa lui ca la Năstase.
PSD mai are o variantă. Mircea Geoană. Revenit în
atenţia opiniei publice din postura de secretar general adjunct NATO, fostul
candidat prezidenţial învins la limită de Traian Băsescu, nici nu infirmă nici
nu confirmă că ar avea vreo înţelegere cu PSD. Se dă foarte ocupat cu marile
probleme ale NATO din cauza războiului din Ucraina.
Că va fi desemnat unul sau altul din cei doi oameni
politici, ceea ce merită reţinut este că PSD vehiculează nişte nume. PNL nu
face nici măcar atât. Liberalii vor scoate un candidat din spuma mării, aşa cum
au făcut la prezidenţialele trecute? Dacă PNL pierde alegerile prezidenţiale,
va deveni cel mult vioara a doua într-un guvern condus de PSD. Rotativa la
guvernare, dacă se va produce anul viitor, de asemenea va scădea şansele
candidatului PNL.
Partidele mai mici, chiar dacă îşi vor desemna
candidaţi prezidenţiali onorabili, aceştia nu au şanse să se califice în turul
doi decât printr-o minune.
Deci principalii competitori prezidenţiali rămân, ca
întotdeauna, cel mai mare partid de stânga, respectiv PSD, şi cel mai mare
partid de dreapta, respectiv PNL.
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
Informația zilei Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu