de Gheorghe Pârja
Încă din tinerețe, am fost pasionat de memoriile
personalităților care au făcut istorie. Aflam acolo explicații la multe
întâmplări redutabile, trăite în direct, idei care au marcat mersul lumii la un
moment dat. Sunt scrieri credibile, incitante. Recent, prietenul Alexandru
Peterliceanu mi-a dăruit două tomuri semnate de Excelența Sa Ahmed Abu
Al-Gheit, apărute la prestigioasa Editură PROEMA-ANCI din Baia Mare, în
colecția Biblioteca arabă, editură care ne-a bucurat cu traduceri de excepție.
Autorul are o biografie diplomatică impresionantă. A fost ministru egiptean al
Afacerilor Externe, eminent diplomat și intelectual, care a urcat toate
treptele profesiei, până în vârful diplomației țării sale: ambasadorul Egiptului
la New York, Moscova, Roma, la ONU și actual șef al diplomației arabe în
calitatea sa de secretar general al Ligii Statelor Arabe.
Este un eminent om politic, care a influențat marile
decizii naționale, pregătind noi generații de diplomați, ce au excelat în
misiunile lor. Primul volum, „Martor la război și pace,” este cartea unui
demnitar care a trăit, și a făcut istoria țării sale și a zonei. Ca martor la
război, a fost părtaș, direct sau indirect, la marile frământări ale Egiptului,
în confruntare cu Israelul până în 1973, episoade analizate în această carte.
Autorul, care a activat în componența unor echipe de lucru conduse de miniștri
de externe, a folosit realități vii, documente, diferite întruniri, dialoguri,
rapoarte de activitate, inițiative din mandatul președintelui egiptean Anwar
El-Sadat. Pentru cei interesați este o carte lămuritoare.
Eu mi-am limpezit obiectivul fundamental al
Egiptului atunci când a declanșat un conflict armat de amploare, care să
reconfigureze echilibrul de forțe între Egipt și Israel. A dus la negocieri
politice în urma cărora să se realizeze retragerea totală a ocupației din
Peninsula Sinai. Peste un milion de tineri egipteni au venit sub drapel,
instituția militară și-a regăsit cadența, iar după 140 de ani, țara a început
să joace un rol important pe eșichierul regional al Orientului Mijlociu. S-a
afirmat și ca o diplomație egipteană servită de cadre cu un înalt nivel de
pregătire profesională și de conștiință națională. Egiptul a exploatat, în
interesul său, contextul oferit de Războiul Rece, în care s-au confruntat două
mari puteri ale lumii, Statele Unite și comunitatea occidentală, de o parte, și
Uniunea Sovietică, cu grupul statelor socialiste.
Cartea are ca eroi ai evenimentelor palpitante
personaje ilustre ale vieții politice internaționale. De la secretarul de stat
american Henry Kissinger și președintele Richard Nixon, la premierul sovietic
Alexei Kosâghin, sau premierul israelian Golda Meir. Aflăm și de rolul jucat de
șahul Iranului, Reza Pahlavi, în evenimentele din zonă. Și de mulți lideri ai
acelei vremi. Excelența Sa Ahmed Abu Al-Gheit povestește despre rolul jucat de
România, de președintele Nicolae Ceaușescu, în negocieri indirecte între
egipteni și israelieni, pentru soluționarea echitabilă a problemei
palestiniene. Liderul român a fost rugat de delegația egipteană, primită în
stațiunea Mangalia, din care făcea parte și autorul cărții, de a o convinge pe
Golda Meir să accepte negocieri de pace și retragerea trupelor israeliene din
teritoriile egiptene. Ca martor la pace, narează etapele prin care a trecut
diplomația egipteană pentru a-și atinge scopul și aducerea liniștii în zonă. Un
moment de referință rămâne Tratatul de la Camp David și numeroasele negocieri
pentru a prinde viață.
Excelența Sa afirmă că disputa arabo-israeliană nu
s-a încheiat, că drepturile poporului palestinian nu au fost recunoscute și că
teritoriul sirian al Golanului se află sub ocupație israeliană. Apreciez la
autor că, deși a trăit și a scris despre conflicte și drumul spre pace, nu a
făcut-o cu patimă, ci cu fireasca detașare a diplomatului, care a dorit să ne
spună adevărul. A făcut analize serioase și profunde, cu rațiune în aprecieri,
cu asumarea răspunderii celor relatate. De aceea este un document credibil și
necesar pentru cei care doresc să cunoască mersul lumii în Orientul Mijlociu.
Este o magistrală a diplomației.
Fiii Egiptului să știe că țara lor a trecut prin
vremi de război, dar a avut și perioade de victorie. Este o lucrare de
referință și o contribuție la știința și arta diplomației. Asta și-a dorit
autorul. Și a reușit admirabil. Laude sincere ambasadorului Dumitru Chican,
traducătorul cărții, pentru acuratețea expresiei în limba română.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu