Să vă explic o ticăloşie care se pune la cale. E la fel peste tot, deci nu vă gândiţi că vor fi vreunii care vor scăpa. Aceeaşi schemă infracțională este pusă la nivelul UE. Dar mai întâi să facem o mică divagaţie ca să vedem cu cine avem de-a face.
De ceva vreme statul nostru a dat un atac asupra
companiei Blue Air. N-am treabă cu această companie, nici măcar n-am mers
vreodată cu ei. Însă ceea ce se întâmplă acolo e o golănie fără margini. Ca să
ne înţelegem: principalul concurent al Blue Air este WizzAir. În ceea ce
priveşte întârzierile şi amânările, cele două companii sunt compatibile. De
fapt, cauza principală a haosului care-a prins cele două companii este de
mărirea preţului carburanţilor. Au vândut bilete ieftine, iar când preţul
combustibilului s-a mărit s-au trezit în imposibilitatea de a mai efectua
zborurile. ANPC-ul nostru şi-a declinat competenţa în ceea ce priveşte WizzAir,
însă celor de la BlueAir le-a dat o lovitură crâncenă, amendându-i cu 2
milioane de euro.
Tocmai la fix deoarece s-au trezit şi cei de la
Ministerul Mediului deoarece Blue Air avea o datorie la certificatele verzi în
valoare de aproximativ 6 milioane EUR. Şi, ca să fie treaba treabă, au poprit
conturile companiei, blocându-i definitiv activitatea. Ca să ne înţelegem, pe
Ministrul Mediului întâmplător îl cheamă Barna TÁNCZOS, iar WizzAir, pentru cei
care nu ştiu, e o companie maghiară. Astfel, cursele de ieri ale Blue Air nu
s-au mai putut efectua deoarece compania nu mai putea efectua plăţi, deci nu
mai putea plăti taxele, alimentarea cu combustibil s.a.m.d. Iată cum, cu câteva
mişcări bine ţintite, a fost îngropat un operator care şi-aşa n-o ducea grozav.
Ce se va întâmpla acum? Concurenţa va câştiga o halcă imensă de piaţă şi
preţurile vor creşte. Graţie croitoraşilor noştri în frunte cu Plăvanul cel
nemernic şi Ciucă cel obez.
V-am dat exemplul companiei Blue Air pentru a
înţelege că guvernul nostru de fapt e pus acolo pentru a lupta împotriva
intereselor României, nicidecum pentru ele. Şi astfel, acum avem motive
suficiente pentru a vă introduce în cea mai spinoasă problemă, anume cea a
energiei, unde asasinul Virgil Popescu e menţinut în funcţie până la capăt, cu
orice riscuri.
În mod normal, aşa cum am spus-o de mai multe ori,
problema energetică a României nu există. Noi, cât de cât, suntem
auto-suficienţi(graţie lui Ceauşescu şi a obsesiei lui pentru independenţa
energetică), putându-ne acoperi necesarul din producţia internă. Astfel nu
există niciun montiv pentru ca România să se raporteze la preţurile de pe piaţa
internaţională. Am scris-o subliniat ca să fie bine înţeleasă. Raportarea
României la piaţa internaţională creşte imens profiturile şi risipa companiilor
care extrag şi procesează energia. De aceea rezolvarea problemelor preţurilor
imense s-ar fi rezolvat prin raportarea la preţul de cost. Adică, pentru
producătorii de gaz, s-ar fi plafonat adaosul comercial. Aşa cum am mai spus,
la ora actuală, cu un profit de 1000%, preţul gazelor la consumatorul final ar
fi ajuns la vreo 0.15 lei/kWh.
Nu s-a mers pe preţul de cost, ci pe plafonarea la
utilizatorul final la o sumă de 0.31 RON/kWh, diferenţa dintre această sumă şi
costul afişat de distribuitor urmând a fi acoperită de către stat. Iată un
setup pentru un dezastru absolut deoarece distribuitorul poate să-şi pună orice
preţ, iar statul e obligat să i-l acopere. Să vedem cam care e suma. La Engie
preţul de ofertă e de 1.177, iar la EON de 1.132 lei/kWh. Ne rezultă limpede că
statul trebuie să acopere 0,867, respectiv 0,822 lei kWh. Acum ne punem întrebarea
pentru cât gaz trebuie să se acopere această diferenţă? Conform calculelor
mele(care nu-s foarte precise) rezultă că statul trebuie să acopere diferenţe
în valoare de aproximativ 11 mld. EUR doar pentru anul acesta. Va putea?
Evident că nu!
De altfel, statul este dator în prezent către
distribuitori cu aproximativ 6 mld. EUR. Sumele sunt de-a dreptul gigante
pentru o economie precară precum cea a României. De altfel, plafonările de preţ
sunt la aceeaşi magnitudine peste tot în Europa, unde guvernele au adoptat o
strategie similară. Şi vine întrebarea simplă: de ce ar adopta un guvern o
asemenea strategie sinucigaşă? Cel puţin, în cazul guvernului nostru, absolut
totul e ilogic. Şi, mai mult, avem certitudinea că guvernul nu-şi poate plăti
datoria. Dar oare intenţionează guvernul să facă ceva bun pentru oameni, sau
nulitatea Ciucă e pusă acolo pentru a executa un asasinat?
Pe moment nu ştiu răspunsul la această întrebare,
dar voi merge pe scenariul clasic şi previzibil, anume acela al neîndeplinirii
de către guvern a obligaţiilor sale. Ce se va întâmpla atunci? Ei bine, de-aici
vine calvarul. Faptul că statul nu-şi achită datoria nu înseamnă că aceasta se
pierde. Companiile respective au de încasat bani şi, întrucât statul nu-i dă,
se vor îndrepta împotriva celor responsabili, adică asupra clienţilor. Pur şi
simplu, companiile respective vor recalcula şi vor factura clienţilor
diferenţele de preţ. Care diferenţe, acum, sunt de vreo 4 ori mai mari decât
facturile plătite! E simplu aşadar de calculat. Dacă până acum aţi plătit – să
spunem – 3000 lei, furnizorul de energie vă va factura încă 12 000 lei. Asta
doar pentru primele nouă luni ale anului curent. Cum însă ruşii au oprit
gazele, preţul lor va exploda, iar furnizorii vor actualiza preţurile. De aceea
e posibil să se ajungă la preţuri de-a dreptul aberante.
E limpede de înţeles că oamenii, rămaşi fără
servicii şi cu veniturile deja secătuite, nu vor avea bani să achite facturile.
Într-adevăr, în prima fază se va sista livrarea energiei, însă, în acelaşi
timp, vor intra executorii în acţiune. Cine va putea plăti va scăpa, însă o
mare parte dintre oameni – păturile mai sărace ale societăţii – se vor trezi cu
imobilele executate. O cantitate atât de mare de imobile va conduce la o cădere
a pieţei imobiliare şi astfel, de multe ori, imobilele scoase la executare nici
măcar nu vor acoperi datoriile. Ei bine, probabil atunci vor intra la cumpărare
„binefăcătorii” – adică vreun vehicule investiţionale pregătite din timp – care
le vor propune cu mărinimie datornicilor rămânerea în spaţiu contra unei chirii
„corecte”. Şi uite-aşa, din ţara cu cei mai mulţi proprietari ne vom retrezi în
ţara cu cei mai mulţi chiriaşi, ducându-se la îndeplinire una dintre
„previziunile” demenţior lui Klaus Schwab, anume că „nu vei mai deţine nimic”.
E un semnal de alarmă pe care-l trag şi care rog să
fie înţeles de fiecare! Încercaţi să vă calculaţi facturile şi puneţi bani de-o
parte pentru orice eventualitate. Dacă scenariul e care vi l-am prezentat nu se
va îndeplini, cel puţin veţi avea o rezervă considerabilă. Dacă însă va fi aşa
cum intuiesc eu, veţi putea face faţă asaltului.
Faptul că la fel se întâmplă peste tot pe unde te
uiţi, nu înseamnă că trebuie să ne culcăm pe-o ureche. Şi de vaccinat s-a
vaccinat la greu cu serurile experimentale în multe ţări ale lumii acesteia.
Important e să ne menţinem cu picioarele pe pământ şi, în final, va fi bine!
Autor:
Dan Diaconu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu