de Gheorghe Pârja
Pe fondul războiului purtat de Rusia în Ucraina, a
murit ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov. Câtă prudență istorică față de
Kremlin m-ar cuprinde, nu pot să nu-mi amintesc că venirea la conducerea URSS a
noului lider mi-a produs serioase tresăriri. În martie 1985, Uniunea Sovietică
se afla la capătul unei perioade în care trei lideri sovietici au murit, unul
după altul: Brejnev, Andropov și Cernenko. Când președintele american Ronald
Reagan a fost întrebat de ce nu avansează negocierile cu sovieticii privind
dezarmarea nucleară, acesta a răspuns: „eu aș vrea să negociez, dar nu am cu
cine, ei continuă să moară dinainte.”
Pe acest fond a venit Gorbaciov la putere. Era un
lider mai tânăr, care avea idei proprii despre comunism. În doar câțiva ani, Reagan
și Gorbaciov au reușit să negocieze tratate de dezarmare și control, care au
dus la încheierea Războiului Rece, ce dura de peste patru decenii. În anul
1989, când Europa comunistă s-a mișcat, de amenințare nucleară nu a fost vorba.
Ceea ce a reușit Gorbaciov, în relațiile cu Vestul, a fost fapt de luat în
seamă. Mai ales dacă ne gândim la atitudinea lui Putin din zilele de astăzi.
Când a venit Gorbaciov la Kremlin, deja începuseră să lipsească bunurile de
consum și alimentare. A dat vina pe lipsa de productivitate a cetățenilor și a
luat măsura să interzică votca. Ceea ce nu l-a făcut prea popular.
În cartea lui de Amintiri – Viața mea înainte și
după perestroika, Gorbaciov face o analiză a puterii de la Kremlin. Scrie
fostul lider sovietic: „Indiferent de ceea ce ar putea spune acum despre
perestroika oponenții și criticii ei, a fost o perioadă uimitoare… Am deschis
un drum pe care se putea merge mai departe. Am făcut ceea ce trebuia făcut, am
dat oamenilor libertate, transparență, pluralism politic, democrație. I-am
făcut liberi!” Nu pot uita cu cât interes priveam reformele din Uniunea
Sovietică. Presa de la noi era foarte zgârcită în comentarii. Noi le ascultam
la posturi de radio străine. Celebra cuvântare a lui Gorbaciov despre
schimbările din Uniune am citit-o în revista Literatura și Arta, de la
Chișinău, la care eram abonat. Era tipărită cu litere chirilice, dar cu bruma
mea de rusă m-am descurcat. Cu adevărat că bătea un vânt al schimbării dinspre
Răsărit.
Între timp, ne-am dumirit că Gorbaciov nu a dorit să
intervină cu armată în țările socialiste, unde se schimbau regimuri. Deși
experții spun și alte variante. Gorbaciov nu a dorit căderea imperiului
sovietic, nici căderea comunismului. Dar nici nu a încercat să le împiedice cu
ajutorul tancurilor. Cum au făcut înaintașii lui în 1953, la Berlin, în 1956,
la Budapesta, în 1968, la Praga. Pentru opozanții lui de la Moscova, această
atitudine este apreciată ca o slăbiciune. Pentru noi a fost luciditate și o
altă viziune despre lume. O intervenție armată străină în România, în acele
vremuri, ar fi fost un dezastru.
Se știe că Putin nu-l apreciază deoarece crede că a
ruinat Uniunea Sovietică. Gorbaciov scrie în memoriile sale: „cei care au dat
ordinul dezmembrării și lichidării statului unional au fost Elțîn și aripa
radicală a Rusiei Democratice, orbită de utopia autoputerniciei unei piețe
libere, nereglementate, și a transplantării sale neîntârziate pe sol rusesc.”
Analistul Cristian Câmpeanu crede că Gorbaciov a fost un comunist vizionar,
care și-a dorit să salveze comunismul de la declin. Dar a reușit, fără voia
lui, să îl distrugă. Efectele politicii lui au fost incredibile, provocând nu
doar dezmembrarea URSS și prăbușirea regimului comunist în toată Europa de Est,
ci și căderea Cortinei de Fier și reunificarea Germaniei.
În Rusia el este considerat de majoritatea
populației drept principalul vinovat de disoluția URSS și de pierderea
statutului de mare putere. Le-a redat rușilor libertatea, dar ei nu erau
pregătiți să o primească. Despre rolul lui se vor scrie cărți. Cred că fostul
lider sovietic a fost o excepție a istoriei. Deocamdată, actualul președinte al
Federației Ruse nu îl consideră un erou. Ci un om oarecare. De aceea Gorbaciov
a avut funeralii mai restrînse. Lumea și Europa au fost scutite de calea lui
Putin, cu măsuri represive și invadarea militară a vecinilor. Se vede că și
morțile se deosebesc între ele. Una a fost moartea lui Gorbaciov, alta moartea
Reginei Marii Britanii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu