de Dumitru Păcuraru
Fără să aibă
anvergura unui Liviu Dragnea, personaj relativ obscur, ministrul Virgil Popescu (foto 1) a devenit calul de bătaie al PSD în problema crizei energetice.
În primul rând o problemă de asemenea importanţă
precum energia nu poate fi apanajul unui singur ministru. Şi cu atât mai puţin
al ANRE, instituţie care se ocupă cu reglementarea preţurilor, a tarifelor la
utilităţi.
Principalul responsabil şi decident în cazul unei
crize este primul ministru, în tandem cu preşedintele.
În toată disputa care a pornit de la momentul
liberalizării preţurilor la utilităţi, guvernul a stat în espectativă, ca o
momâie într-un lan de porumb pusă să sperie ciorile. Sancţiunile împotriva
Rusiei s-au suprapus peste harababura de după liberalizare. Ţările UE,
respectând deciziile NATO, credeau să Rusia va sta cu braţele încrucişate, va
furniza în continuare gaze ieftine privind cum se devalorizează rubla, cum
părăsesc investitorii străini ţara, cum sunt confiscate averile miliardarilor ruşi.
Reacţia Rusiei a fost pe măsura sancţiunilor.
Reacţia naşte contrareacţie. România este o victimă colaterală. Pentru că
deciziile majore le-au luat Statele Unite. Rezultatele, după 196 de zile de
război, se văd. Şi nu sunt deloc încurajatoare. Ţările UE, fără excepţie, au
intrat în criză. Unele suportă scumpirile mai uşor, altele mai greu. România,
cu toate că are zăcăminte de gaze şi petrol, se numără printre ţările cele mai
afectate de criză. Situaţia economică este cu atât mai gravă cu cât PSD nu renunţă
la programul său politic populist. Vrea şi preţuri mai mici, prin plafonare,
ceea ce conduce la încasări mai mici la buget, dar cere şi majorarea salariilor
din sistemul de stat şi a pensiilor.
PNL nu are nicio soluţie, niciun răspuns. Ar putea,
de pildă, să fie de acord cu majorarea salariilor, concomitent cu
disponibilizarea unui număr de angajaţi, astfel încât fondul de salarii să fie
acelaşi, dar distribuit la un număr mai mic. Disponibilizaţii de la stat ar
urma să fie aspiraţi de economia privată.
Aceasta ar fi o măsură dintr-un program de guvernare
de dreapta. De la declanşarea crizei, guvernul german a adoptat un al treilea
pachet de măsuri pentru firme şi populaţie. Guvernul român a decis ca
persoanele încadrate cu două sau patru ore, să plătească impozite şi taxe la
nivelul salariului minim. Recentul premier britanic, doamna Liz Truss, începe
mandatul prin reducerea taxelor şi domolirea preţurilor.
Niciun exemplu de felul acesta nu se poate da în
cazul României. PNL şi-a structurat programul politico-electoral pe fondurile
europene, pe PNRR. Unde sunt miliardele pe marginea cărora s-a făcut atâta
tam-tam? Mai vorbeşte cineva de ele? S-au topit înainte de a fi intrat în
economie?
În contextul marilor provocări mondiale pe care le
presupune războiul din Ucraina, prezumtivul vinovat pentru criza energetică,
disputa dintre PNL şi PSD poate fi redusă la un Popescu de la Energie şi un
Chiriţă de la ANRE. Marţi s-a citit în Camera Deputaţilor moţiunea simplă
înaintată de USR împotriva ministrului Virgil Popescu. Este un adevărat test
pentru coaliţie. PSD a cerut demisia ministrului PNL, dar atâta vreme cât
moţiunea a fost iniţiată de USR cu siguranţă nu va vota demiterea lui Virgil
Popescu.
Dacă PSD nu votează împotriva lui Popescu, se cuvine
ca, în contra-partidă, nici PNL să nu mai ceară demiterea lui Dumitru Chiriţă.
Iată cum, datorită lui Popescu şi Chiriţă, se poate restabili armonia în
coaliţia de guvernare. Sau poate că, dimpotrivă, apărându-şi fiecare omul se
poate sparge fericita combinaţie PNL-PSD.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu