Suferința limbii române din Ucraina!

Românii din teritoriile istorice românești Bucovina de nord, Maramureșul istoric și Bugeac trăiesc de câțiva ani o drama lingvistică cumplită. Din 2017, limba română este prigonită de statul ucrainean. Deși regimul de la Kiev se laudă cu încercarea sa de a se integra în Uniunea Europeană nu respectă absolut niciun drept al minorităților naționale, dar mai ales a românilor, tot mai persecutați și utiați de București, care pentru interesele Ucrainei, ca să devină un stat ”buffer” – tampon, între NATO și Rusia, ignoră deliberat drepturile românilor din țara vecină. Românii din Ucraina se simt uitați și abandonați, iar legile europene privind drepturile minorităților nu se aplică în această țară, care funcționează ca un stat etnocentric de tip interbelic, fără minorități. Ucraina este un uriaș paradox. Vrea să intre în UE, dar nu respectă în privința minorităților etnice nicio normă europeană, comportându-se ca un stat centralizat etnic. În 2017, Kievul a aplicat legea învățământului, care stabilește că educația trebuie efectuată doar în limba ucraineană. De la 1 ianuarie 2020, practic întreaga școlarizare începând cu clasa I a trecut integral pe limba ucraineană. Învățământul în limbile minorităţilor mai este disponibil doar în grădiniţe şi parțial în unele şcoli primare. Serviciul secret SBU a început prigonirea preoților români care oficiau liturghia în limba română, obligându-i să țină predica în ucraineană. Din păcate, cu moartea recentă a poetului Vasile Tărâțeanu din Cernăuți s-a stins o voce puternică care apăra drepturile românilor din Ucraina și care mai avea influență la București pentru ca MAE să-i mai trezeasccă din somn pe consulii români din această țară, ca să mai ridice vocea în apărarea minorității române persecutate. Pe zi ce trece se dovedește, din păcate, tot mai mult că Zelenski nu dă doi bani pe drepturile civile europene a minorității române din Ucraina. În schimb se cere politicienilor români să scandeze simbolic de dimineața până seara, ”Slava Ucraina!”

Comunitatea românească disperată din Ucraina pentru politica de exterminare a limbii române din provinciile istorice românești din această țară au cerut conducerii de la Kiev să nu mai profite printr-o diversiune sovietică, prin aplicarea legislativă în școli și administrație a unei așa-zise ”limbi moldovenești, care nu există de fapt. Incredibil, cu toată slugărnicia specifică, totuși MAE și Klaus Iohannis au cerut, la rândul lor, lui Zelenski să nu se mai recunoască în această țară o ”limbă moldovenească”, ci să se echivaleze cu limba română. Din păcate, deși suntem sută la sută alături de Ucraina, primim sute de mii de refugiați, le oferim brațul Bâstroe- Chilia să exporte grânele cu distrugerea mediului deltei, le oferim portul Constanța pentru export, iar zeci de mii de ucraineni învață și muncesc în România pe banii statului român, dar, totuși, degeaba. Pentru Zelenski aceste acțiuni de sprijin ale României chiar nu contează. Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei a răspuns memoriului Consiliului Național al Românilor din Ucraina (CNRU), care a solicitat din nou autorităților ucrainene să recunoască inexistența „limbii moldovenești” și să anuleze ordinele privind introducerea cotelor de limbă ucraineană în școlile cu predare în „limba moldovenească”. CNRU a solicitat la începutul lunii august revenirea școlilor din sudul Basarabiei începând cu 1 septembrie 2022 la sistemul de predare în limba română, după cum a fost anterior anului 1998, când, împotriva voinței părinților, elevilor și profesorilor, instituțiile de învățământ secundar au fost trecute din oficiu la predarea în „limba moldovenească”. Din nefericire, decizia MAE de la Kiev este de a nu renunța la așa-zisa „limbă moldovenească”, deoarece „problema renunțării la folosirea termenului „limba moldovenească” poate fi folosită de agresor pentru a incita la dușmănie interetnică în țara noastră”. În mod absolut întâmplător, răspunsul Kiev-ului a venit chiar pe 31 august, de Ziua Limbii Române.

În aceste condiții dificile, consider că statul român trebuie să-și reajusteze politica privind protecția minorității române persecutate din Ucraina și denunțarea politicii antieuropene a Kievului, în această chestiune, la Bruxelles. România trebuie să transmită un mesaj ferm Kievului că drepturile și libertățile românilor, conform normelor europene, nu sunt negociabile. Primul pas al MAE ar trebui să fie, după această acțiune a Ucrainei împotriva limbii române, să ne retragem ambasadroul de la Kiev, până când va înțelege regimul Zelenski că drepturile și libertățile democratice ale minorităților nu pot fi încălcate într-o țară care vrea să se integreze în Uniunea Europeană. România nu are voie să cedeze în fața unei politici a Kievului de sucombare a minorității și limbii române. Războiul o să treacă, dar încălcarea drepturilor și libertățile civile a minorității române nu pot fi tolerate într-o Europă unită. ”Pentru ea la Putna clopot bate/Pentru ea mi-i teamă de păcate/Pentru ea e bolta mai albastră/Pentru limba, pentru limba noastră” (Ion Aldea Teodorovici). Nu putem renunța la limba română, la valori, drepturi, democrație și norme europene doar de dragul unui regim Zelenski, care devine în politica persecutării minorităților, tot mai totalitar, tot mai interbelic ca tipologie.

Ionuț Țene