Frați și surori întru Hristos, e bine ca Avram Iancu, Craiul
munților, al moților și mocanilor, să rămână în imaginea românilor cu acea
pictură a lui Barbu Iscovescu. Este cea cu care am crescut mai toți, din
manuale (care nu erau alternative, măsluite).
Demn, dârz, tânăr, înarmat, neîmblânzit. Cu căciulă
ciobănească având moțul turtit. El nu pregeta pentru un Adevăr, penttru un
Ideal, pentru Poporul din rândul căruia el, advocatul, se ridicase. Așa a fost
el.
Dar, pentru adevărul istoric, e musai să zicem că s-a stins
în lipsuri, după multe uneltiri, în casă străină, părăsit de ai săi, după ce-a
fost atacat de maghiari. O veche fotografie ni-l înfățișează altfel.
Nu o voi pune aici, că nu pot. Astăzi cei care se arată
poporului (pururea iertător, bietul), la Țebea, cu pieptul bombat și falsă
mândrie, sunt vânzătorii de ieri și de azi ai țării, cu tot ceea ce are ea,
Inclusiv DEMNITATEA de Român.
Azi noi le întoarcem, creștinește, celălalt obraz, iar ei ne
pălmuiesc. Ei uneltesc în contra României, iar instituțiunile siguranței, cei
care ar trebui să fie dulăii de pază, au decăzut în javre. Astăzi urmașii celor
care l-au tras pe roată pe Horea și care l-au dus în mizerie pe Crăișor intră
în Palatul Victoria cu tupeul grofului și cu nesimțirea celui care n-are
bărbați în față să le-o reteze de la obraz!
Azi maghiarii joacă la două capete (dar ignoranții ne fac pe
noi curve…), cu rușii și cu UE. Și stau bine mersi.
Azi, cei care ne înjură în bătătura noastră sunt prietenii
noștri și sar calul mereu.
Azi trădătorii stau în birou: la Guvern, Parlament, Consiliu
Județean, Prefectură.
Până când vom îngădui?
Florin Șinca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu