de Gheorghe Pârja
De când cu eșecurile, văzute și nevăzute, ale
diplomației românești, căutăm prin toate ungherele de unde ni se trage pricina.
Cel mai recent episod, cel cu refuzul Schengen, ne-a făcut să ne plimbăm peste
fapte cu o privire cețoasă. Să recurgem la ezitări hamletiene și acolo unde
întâmplările sunt suficient de clare. Am recurs la confuzii, ambiguități și
aproximații, unii se comportă bățos, iar cei care ar trebui să ne lămurească,
atât cât permite universul diplomatic, se înconjoară de o tăcere care duce la
neliniște. Spre a-mi da curaj, mi-am cumpărat o carte. Ea poartă titlul:
„Nicolae Titulescu – 140 de ani de la naștere”, scrisă de diplomatul și
scriitorul Nicolae Mareș.
Autorul acestei cărți, diplomat de carieră, a
absolvit Universitatea din Varșovia, trecând prin concurs toate treptele
diplomației. A lucrat la ambasada României din Varșovia. Apoi la Vatican. Am
avut șansa să-l cunosc la Baia Mare, fiind invitat al prefectului de atunci,
Liviu Doru Bindea. Este autor de eseuri politice, poezii și un excelent
traducător din limba poloneză. A tradus inclusiv din opera Papei Ioan Paul al
II-lea. Domnul Dumitru Avram scrie: „Profesionistul care a onorat din plin
ideea căreia i-a rămas credincios o viață – aceea a convergenței dintre
diplomație, cultură și istorie, Nicolae Mareș, este unul dintre puținii care
spun lucrurilor pe nume în ceea ce privește starea politicii externe românești
din deceniile tranziției. Dacă toți ar fi avut curajul domniei sale, poate că
astăzi n-am fi consemnat atâtea concesii, care au lovit din plin interesele
țării.”
Este amintită moștenirea Gojdu. Cum spuneam, acum
când ni se pare că trăim o criză a diplomației românești, Nicolae Mareș ne
restituie figura emblematică a lui Nicolae Titulescu. Cartea se constituie
într-un larg florilegiu de eseuri dedicate marelui diplomat și jurist român,
conturând personalitatea fără egal a celui evocat. Valorifică convingător și
documentat moștenirea lui Nicolae Titulescu, cel care a pus România pe harta
diplomației lumii în care a trăit. Ne aducem aminte de procesul optanților?
Când după Marea Unire, nobilii maghiari au pus la îndoială legalitatea Reformei
agrare. Problema optanților a ajuns pe agenda Ligii Națiunilor, în anul 1923.
S-a duelat diplomatic cu contele Apponyi, care era uns cu toate alifiile
diplomației și stăpânea cele mai subtile nuanțe ale discursului politic. Avea
77 de ani.
După șapte ani de dezbateri aprinse, ideile lui
Titulescu au avut câștig de cauză. A fost una dintre cele mai mari victorii,
obținută de logica românească pe tărâm internațional, scria un jurnalist
britanic, aflat la fața locului. Un fost ministru britanic de externe, l-am
numit pe Chamberlain, se întreba admirativ: „Oare guvernul român nu ar vrea să
ni-l împrumute pe Titulescu să ne scoată la mal?” În carte sunt episoade
convingătoare despre statura marelui bărbat. Care nu a fost iertat de
capriciile politicii vremii și nici de mintea pătimașă a regelui Carol al
II-lea. Ne sunt aduși în atenție doi mari scriitori români, entuziasmați de
prestația diplomatică a lui Titulescu. Pentru Tudor Arghezi este: „furnizorul
aproape exclusiv de idei și soluții al Europei Occidentale, ale cărei mere au
plăcut chiar când a dat drumul unuia crețesc, încât Mussolini, Poincaré și
Chamberlain consumă exclusiv din coșul precupețului nostru. Unguroaicele
politice au încercat să-l ducă la subsol, el își făcea serenada numai la fereastră.”
Lucian Blaga, care a intrat în lumea Afacerilor
Externe, dus de mână de Veturia Goga, scria în însemnările sale: „Da, Titulescu
este cea mai strălucită inteligență ce am întâlnit-o în viață. Un fel de
întrupare a inteligenței, înțeleasă ca arhetip. Îmi face impresia unei ființe
de alt ordin decât cel uman. De unde s-a coborât în fața mea și datorită căror
împrejurări s-a putut întrupa? Atunci, ca și mai târziu, în atâtea alte
situații în care ne reîntâlneam.” Nicolae Iorga l-a numit geniul diplomat! A
avut parte de lupte politice aprinse. Și în țară, dar și prin Europa.
Autorul Nicolae Mareș ne sugerează că îndepărtarea
lui Titulescu din guvern ar fi venit pe linie poloneză, cu mâna regelui. Este o
carte prin care ne putem consola întrebările fără răspuns din vremea noastră.
Dar ne putem mângâia cu faptele unui mare diplomat român. Care a vegheat la
integritatea teritorială a țării, protejând Transilvania după Marea Unire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu