PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

Patriarhul, Națiunea și filosoful

 

1. „Creștinule! Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău și toate cugetele, dorințele și faptele tale, să le săvârșești așa încât să placi Lui. Să ai pururea în inima ta frica de Dumnezeu și nu uita că Dumnezeu pretutindeni e cu tine, oriunde te-ai afla, și Lui îi sunt descoperite nu numai toate faptele, ci și toate gândurile și dorințele tale. Să nu nădăjduiești nici în puterea ta, nici în bogăția ta, nici în înțelepciunea ta,  nici în prietenii și sprijinitorii tăi cei mai puternici, ci toată nădejdea ta s-o pui în Dumnezeu, Care înalță pe cei smeriți și umilește pe cei mândri. Să nu uiți, că toate bunătățile de care te folosești și toate bucuriile îți sunt dăruite de Dumnezeu și de acea mulțumește-I Lui. Să știi însă și aceea: că Tatăl ceresc, pregătindu-ne pentru cer, trimite în acestă viață și celor ce se tem de Dânsul, nu numai bucurii, ci și supărări, pentru a-i întări în virtute; de aceea nu te teme când vor veni asupra ta boli și necazuri, ci primește-le ca trimise de Dumnezeu, cu liniște și supunere, aducându-ți aminte cuvintele Scripturii: „Pe cine iubește Dumnezeu, pe acela îl ceartă”.

Nicodim Munteanu (1864 -1948)

a fost al doilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, călugăr, profesor, Doctor Honoris Causa, membru de onoare al Academiei Române. A susținut familia regală și a fost un anticomunist, refuzând să sprijine regimul comunist sprijinit de sovietici în procesul de instalare în România în 1945-1947. Nu s-a supus patriarhiei ortodoxe din Rusia afirmând; „Nu dau socoteală nici unui ministru”.

 

+ + +

 

2. „O NAŢIUNE se dezvoltă de regulă pe un pământ numit, „pământul patriei". Legăturile care se nasc din această aşezare sunt destul de felurite. Unele popoare şi-au cucerit pământul după cum deprinderile şi concepţia lor de viaţă erau formate, părăsind locurile de naştere, leagănul lor de formare... Există însă popoare, care se nasc pe un pământ anumit, continuând o viaţă străveche, imemorială, care îşi clădesc fiinţa ca o prelungire a mediului geografic şi care îşi imprimă în schimb ca o pecete, deprinderile şi civilizaţia în acel pământ. Aşa este şi „NEAMUL ROMÂNESC". ROMÂNII  sunt un popor carpatic, iar Carpaţii reprezintă o lume românească. Fără această legătură, de astă dată şi esenţială şi organizatorică, dintre pământ şi poporul nostru, nu putem înţelege nimic din istoria şi civilizaţia actuală a neamului românesc. (Studii introductive la Enciclopedia Română).

Dimitrie Guști (1880-1955),

sociolog, etnolog, istoric, filosof, voluntarist și etician român. Membru al Academiei Române și apoi președintele ei din 1919, Ministru al Instrucțiunii Publice, Cultelor și Artelor, profesor Universitar, considerat părintele sociologiei românești.

 

+ + +

 

3. „De la vestitul filosof grec Aristotel, a rămas o snoavă despre un măgar care, slobozit fiind din grajd între două grămezi de nutreț, nu se putea hotărâ din care să mănânce. Și atât a tot dibuit între cele două grămezi, până ce a murit de foame. Un scriitor englez Buridan, a prelucrat pe larg într-o carte întreagă această snoavă, zugrăvind prin ea  chipul și tipul oamenilor nehotărâți. De aici a rămas numele de „măgarul lui Buridan”, de câte ori este vorba de oameni nehotărâți. Acum, firește, istorioara lui Aristotel a fost făcută – ca orice snoavă -  din închipuire. Căci oricât de nepriceput ar fi un dobitoc, tot nu moare de foame între două grămezi de nutreț, ci se repede pe dată la ele. Însă, vai, această snoavă se petrece aievea, când e vorba de viața noastră sufletească! Așa zice Domnul: „iată Eu pun în fața voastră calea vieții și calea morții, moartea și viața, binecuvântarea și blestemul; alegeți!” (Ieremia cap. 21, vers. 8). Însă omul ce face în fața acestei telegrame cerești? Stă mereu nehotărât la hotarul îndoielii. Și de Dumnezeu ar asculta, și de lume nu s-ar lăsa. Și cu Dumnezeu s-ar pune bine, dar nici cu diavolul nu s-ar strica”. (Cine are urechi de auzit, să audă!)

 

P.S. Matei cap. 21, vers. 21-22: „Adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut cu smochinul (s-a uscat), ci și muntelui acestuia de veți zice: „Ridică-te și aruncă-te în mare, va fi așa. Și toate câte veți cere, rugându-vă cu credință, veți primi”.

Cu dragoste creștină,

părintele Ilie