Aliații Ucrainei și Canalul

 

                                               de Gheorghe Pârja

Mă întorc, și astăzi, spre lumea tulburată în care ne este dat să trăim. Rememorez câteva zile. Președintele Ucrainei face un turneu european pentru a-i convinge pe aliați să-i trimită sprijin militar, adică arme performante, pentru a ține viu interesul pentru războiul pornit de Rusia împotriva țării sale. Cu popasuri la Londra, Paris și Bruxelles. La Summitul european de la Kiev, ținut, în condiții de război, aliații manifestă solidaritate pentru Ucraina, subliniind pericolul pe care-l prezintă Rusia pentru continent. Se aud și voci care-l mustrează pe Zelenski că este prea insistent în a cere arme pe care Occidentul nu poate, sau nu vrea să le livreze imediat.

Călătorul prin aceste capitale avea scris pe frunte mesajul că Ucraina este scutul Europei. Iar între aliați sunt păreri diferite despre acest război. Germania are legături economice serioase cu companii rusești. De aceea a ezitat mult timp să se hotărască să trimită tancuri pe front. Marea Britanie a început să sprijine Ucraina. Niciun stat nu s-a angajat, până scriu aceste rânduri, să ofere și avioane de luptă moderne. Ursula von der Leyen a propus ca țările europene să cumpere împreună muniție război, să stimuleze producția de armament. Cum a procedat cu vaccinurile. Apoi i-a promis lui Zelenski ca până în 24 februarie, când se împlinește un an de la declanșarea războiului de agresiune, să lanseze un nou pachet de sancțiuni îndreptat împotriva Rusiei.

Fie vorba între noi, până acum sanc­țiunile au produs un efect slab, de unii neluat în seamă. Că nu există unanimitate. State precum Ungaria, Bulgaria și Cehia nu vor să participe la aceste măsuri. Nici în privința aderării rapide a Ucrainei la Uniunea Europeană părerile nu sunt puse de acord. Sunt țări pentru care o extindere spre Est ar fi periculoasă, având în vedere dimensiunea Ucrainei și mai ales ruina în care se află astăzi. Apoi Ucraina nu stă bine cu reformele, cu legislația în favoarea minorităților. Aici România are multe de spus, dar silabisește situația, că doar este război. Una este una, alta este alta.

Pe de altă parte, ca să dea pildă de unitate și sprijin, președintele american Joe Biden face, pentru a doua oară, o vizită în Polonia și o vizită fără precedent la Kiev. Biden este primul președinte american care vizitează o țară aflată în război. Și promite ajutor militar. Țarul Putin răspunde și el cu un discurs delirant, cu mesaje aprinse, amenințătoare. Apoi replica lui Biden, rostită la Castelul Regal din Varșovia, pentru polonezi, refugiații ucraineni și lume liberă. Și, uite așa, suntem martorii unor mari tensiuni. Iar România are și ea parte de propagandă rusească.

Și ca tensiunile să crească și mai mult, ucrainenii se apucă să adâncească Canalul Bâstroe. Punând în pericol, spun specialiștii, Delta Dunării. Trist este că partea română nu a fost informată despre lucrările de adâncire. Iar comunicatele se bat cap în cap. Să fim înțeleși! Statul și poporul român au fost solidari și au ajutat, și ajută la greu Ucraina. Dar poporul român nu acceptă să rămână fără această podoabă a naturii, monument UNESCO. Nu vorbim doar de consecințele nefaste asupra faunei și florei, ci și despre încălcarea de convenții internaționale.

Autoritățile române ne-au obișnuit cu lentoarea cu care se iau deciziile. La ora când scriu aceste rânduri, ambasadorul Ucrainei în România a fost convocat la Ministerul de Externe. Și premierul Ciucă s-a sensibilizat. A cerut să se măsoare cu firul cu plumb adâncimea Canalului. Să nu uităm că România a pus la dispoziția Ucrainei vămile, șoselele, căile ferate, portul Constanța. I-am lăsat pe ucraineni să umple țara cu cereale infestate – așa spun specialiștii – și să prăbușească prețurile fermierilor români, aducându-i în pragul falimentului. Se spune că adâncirea Canalului va facilita mult doritul control la gurile Dunării. Ba am auzit că Ucraina ar fi primit aprobare pentru dragarea Canalului chiar de la Uniunea Europeană.

Adică aliații Ucrainei se dovedesc generoși și aici. Nu-mi prea vine a crede, dar minciunile și manipularea sunt la mare căutare. Ai noștri cam ridică din umeri și sunt surprinși că debitul a scăzut pe brațul Sulina. Relația între România și Ucraina se complică după unele decizii ale autorităților de la Kiev. Este regretabil, mai ales în aceste împrejurări încrâncenate. României i se sugerează să trateze situația cu prudență. Dar în vâltoarea acestor vremuri nu putem renunța la starea de fapt a Deltei Dunării. Mai ales că acțiunile, se pare, au fost premeditate.

Încurcate vremuri ne este dat să trăim. Și cam funcționăm cu diplomația limitată. Războiul e lângă noi, se ascut săbiile și plăcile tectonice continuă să se miște. Curaj, suflete, că altă cale nu ai!