Cum s-a salvat învățământul românesc la Cluj-Napoca de incitările ordinului lui Mihai Șora, din martie 1990!

 

Românii au o vorbă înțeleaptă ”despre cei morți numai de bine”. De aceea nu doresc să-l critic acum pe Mihai Șora, fost membru al partidului comunist francez, care între anii 1944-1948 a participat la conspirația bolșevică de a transforma Franța într-un soviet subordonat URSS-ului lui Stalin. Nu scriu despre faptul că a participat la conspirația comunistă de înlăturare cu forța a generalului de Gaulle, complot dejucat de forțele armate franceze. Dacă acest complot reușea, Franța devenea o republică sovietică. În sfârșit de Gaulle a realizat ce înseamnă comuniștii străini pe teritoriul francez și l-a expulzat pe tânărul bolșevic Mihai Șora, ucenic zelos al lui Lenin și posibil al NKVD-ului, în România, acolo unde s-a născut, în fostul teritoriu austriac Banatul șvăbesc, la Remetea Mare, pe 7 noiembrie 1916. Mihai Șora se întoarce în țară ca și consilier în ministerul temutei Anei Pauker, prietena lui I.V. Stalin, în 1948, când floarea elitei românești în frunte cu Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu, .I.C. Brătianu sau Ion Mihalache erau asasinați în închisorile comuniste. Mihai Șora a fost un privilegiat al regimului bolșevic din România, instaurat de tancurile sovietice, restul e poveste și legendă KGB. Mihai Șora nu a fost un democrat clasic și liberal, ci un funcționar al statului comunist capturat de URSS. Poate, nu întâmplător a fost numit de camarila sovietică a lui Ion Ilici Iliescu, instalată de Gorbaciov la putere, în decembrie 1989. Mihai Șora devine ministrul educației pe 26 decembrie 1989 în guvernul Petre Roman, adus la putere, pe lângă revolta sinceră a românilor, și de cei circa 50 mii de agenți KGB și GRU, înfiltrați în țară încă din octombrie/noiembrie 1989. Deci Mihai Șora nu a fost un filosof idealist, transcendent înnăscut din spuma laptelui ideatic, ci un fost consilier materialist-dialectic al Anei Pauker, care a fost adus la putere în 1989 de conspirația moscovită, coordonată de Ion Ilici Iliescu. Ce a făcut Mihai Șora ca ministru al educației. Ce a știut mai bine de la școala bolșevică moștenită din URSS? A ordonat desfințarea secțiilor de limba română din școlile mixte româno-maghiare din Transilvania. Adică în mijlocul anului școlar Mihai Șora a ordonat prin această hotărâre darea afară la propriu a elevilor de etnie română din școlile mixte româno-maghiare, cu consecințe grave, care au dus la tensiunile etnice dramatice din martie 1990 de la Târgu Mureș. Ordinul ministrului Educației Mihai Șora a pus gaz pe focul conflictelor inter-etnice de la Târgu Mureș, care puteau duce la un război civil în Transilvania. Ațâțarea conflictelor etnice era opera agenților sovietici în Europa și a școlii de partid a Anei Pauker. Cineva a dorit conflicte entice și război civil în Ardeal spre interesul URSS care a adus propria echipă la putere în decembrie 1989 condusă de Ion Ilici Iliescu?

La Cluj-Napoca nu s-a întâmplat ceea ce a fost programat la Târgu Mureș dintr-un simplu motiv. Elevii clujeni s-au mobilizat masiv și rapid în februarie 1990 prin Liga elevilor clujeni, care au protestat ferm împotriva intenției lui Mihai Șora, care făcuse ravagii în Târgu Mureș. În februarie-martie 1990, mii de elevi din Târgu Mureș se aflau în toiul pregătirilor pentru examene: admitere în liceu, „treaptă” (în ambele cazuri contau notele obținute în timpul anului), bacalaureat și facultate. În calitate de ministru al Învățământului în Guvernul Petre Roman, în martie 1990, Mihai Șora a semnat ordinul prin care 14 clase cu predare în limba română de la Liceul ”Bolyai Farkaș” din Târgu Mureș au fost eliminate. Gestul a declanșat protestul spontan al elevilor și a sporit conflictul interetnic ce avea să aibă ca punct culminant evenimentele din 19-21 martie. La Cluj-Napoca câțiva elevi care frecventau din decembrie 1989 Forumul Tinerilor Democrați de la fosta Casă a Tineretului (azi Univers T) s-au mobilizat organizând manifestații spontane masive ale elevilor din toate liceele clujene. În fruntea acestor proteste au fost trei elevi, Radu Z., viitorul caricaturist și fiul scriitorului Constantin Z., elevul Brustur C. și subsemnatul. Cei trei ne-am cunoscut la Casa Tineretului în ianuarie 1990, participând la ședințele Forumului Tineretului Democrat, dar și la manifestările PNȚCD din 14 ianuarie 1990 în frunte cu Doina Cornea de pe treptele catedralei ortodoxe, precum și la mitingul din Piața Mihai Viteazul din fața statuii domnitorului, unde repatriatul D. B. venit din Occident a declarat că a dorit să-l împuște pe dictator. Pentru tinerii elevi de la liceul mixt de filologie istorie ”Ady – Șincai” din Cluj-Napoca a fost un șoc ordinul lui Mihai Șora de eliminare a secțiilor române din școlile maghiare din Ardeal în plin an școlar, fără să se aștepte măcar noua rețea școlară, de anul viitor 1991-1992. Era clar pentru noi, elevii clujeni, că Mihai Șora dorea haos în învățământul de stat din Ardeal. Zile întregi, mii de elevi clujeni am ieșit în martie 1990 pe străzile Clujului, în frunte cu prietenii mei. La Casa Tineretului, unde aveam un sediu provizoriu, am fost contactați de elevii români de la Liceul de matematică-fizică nr. 3, de la actualul liceu ”Bathory”, care ne spuneau cu lacrimi în ochi că nu vor să fie scoși în stradă de ministerul educației condus de Mihai Șora, în mijlocul anului. La noi au venit toți elevii români de la liceul ”Brassai”, rugându-ne să facem ceva pentru ei, cei care urmau să fie dați afară din structura școlară în timpul anului. Atunci s-a mobilizat întreaga suflare a elevilor clujeni, câteva mii, care am luat, la propriu, cu asalt Inspectoratul Școlar Județean Cluj, ce atunci se afla pe actuala str. Avram Iancu, unde este azi clădirea seminarului ortodox – clasele primare. Mii de elevi am blocat circulația în zonă și am doborât poarta de la intrare, portarul luând-o la fugă. Am urcat cu sutele scările spre etajul unde se afla biroul inspectorului școlar șef d-na Mariana Stoica, soția lui Ioan Aurel Stoica, membru de conducere al fostului consiliu județean Cluj al PCR și membru în guvernul Petre Roman. Peste câțiva ani Mariana Stoica urma să devină ambasadoarea României în Israel. Împinși de cele câteva sute de elevi ușile de sticlă, glisante, s-au spart, dar Mariana Stoica nu s-a înspăimântat, așteptându-ne neclintită în birou, picior peste picior. Parcă și azi o văd, pe scaunul de la birou cu o coafură bogată, de culoare neagră. Cei câțiva lideri ad-hoc ai manifestației i-am transmis protestul elevilor clujeni împotriva ordinului ministerului educației de a destructura liceele mixte româno-maghiare din oraș, iar elevii români riscând să rămână la propriu în stradă dacă vor fi dați afară din liceul de matematică-fizică și de la liceul ”Brassai”. I-am spus că noi elevii de la ”Ady Șincai” ne respectăm colegii de la secția maghiară și nu dorim să-i dăm afară, deci nici celelalte licee cu secție maghiară să nu-i dea afară pe elevii români. Mariana Stoica și-a păstrat sângele rece și ne-a promis că atât timp cât va fi ea inspector școlar șef nu va da nicio clasă românească afară din liceele mixte. La Cluj-Napoca nu s-a întâmplat tragedia de la Târgu Mureș, datorită acestui inspector școlar șef care a refuzat mașinațiunile diversioniste de incitare inter-etnică între elvi ale ministerului educației controlat de Mihai Șora. Lucrurile s-au liniștit treptat. Mariana Stoica a propus înființarea Liceului teoretic ”Avram Iancu”, care în anul școlar 1991 – 1992 a preluat secțiile de limba română de la liceul de matematică-fizică nr.3 și de la ”Brassai”. Mihai Șora și-a dat demisia de la minister în iunie 1990, iar pacea etnică s-a așternut în școlile din Ardeal. Lupta înțeleaptă a elevilor clujeni din februarie – martie 1990 a dat roade: învățământul clujean s-a dezvoltat și reformat pașnic, ajungându-se la recunoașterea națională și internațională de acum.

Ionuț Țene