România și românii – conotații negative în romanul sovietic al scriitorilor ucraineni Ilf și Petrov!

 

Cred că, după 30 de ani, am recitit romanul ”Vițelul de aur” de Ilf și Petrov și am redescoperit o nouă interpretare a acestuia. E interesant cum după 20 sau 30 de ani, reluând mari capodopere ale literaturii mondiale percepi diferit subiectele. ”Vițelul de aur” este un roman satiric și azi valabil, în care burlescul și opera bufă te farmecă, deși Ilf și Petrov descriu critic, cu substrat ironic, începuturile vieții cotidiene din noua patrie a socialismului mondial din anii 20, țara sovietelor – URSS. Autorii critică de fapt, nu regimul stalinist incipient, în care au publicat romanul ”Vițelul de aur”, ci perioada NEP-ului, adică noua politică economică permisă de Lenin pentru micii producători agricoli și comerciali privați, ca să nu sucombe noul stat sovietic de foame și ineficiență. Ilf și Petrov critică nemilos tarele NEP-ului din perspectivă stalinistă, pentru întărirea centralimului de stat și a birocrației staliniste în favoarea dictatorului de la Moscova. Critica lui Ilf și Petrov nu era asupra sistemului socialist sovietic, ci a rămășițelor burgheze permise de Lenin prin politica mai liberală a NEP-ului, care permitea mica proprietate și afacerea privată. Pe mulți critica cu tendință i-a păcălit. În consecință Ilf și Petrov criticau oamenii NEP-ului preocupați de îmbogățire, nu politica stalinistă care se implementa despotic prin cooperativizare și industrializarea lui IV Stalin. Era o critică tipică și specifică, permisă de sistemul comunist, ca supapă socială, dar nu pentru reformarea sistemului, ci doar pentru centralismul acestuia. Din acest punct de vedere, Ilf și Petrov sunt scriitori ”staliniști” pur sânge. Dar dincolo de politica criticării ”liberalismului” NEP-ului lui Lenin în favoarea depotismului centralist stalinist, romanul ”Vițelul de aur” a perfecționat personajul Ostap Bender – anarhist cu alură donquijotesca, „mare strateg” autodeclarat. Ostap își urmărește norocul: „…palmieri, femei, expresuri albastre, marea azurie, un vapor alb, un smoching aproape nepurtat, un lacheu japonez, o nevasta contesa, un biliard propriu, dinti de platina, ciorapi necîrpiți, bucate gătite cu unt adevarat și, cel mai important, micii mei prieteni, gloria și puterea pe care ți-o dau banii”. Simpaticul escroc sovietic demantelează cu umor burlesc birocrația și tarele umane ale noului regim al sovietelor, dar în maniera permisă de Stalin, adică doar rămășițele burgheze moștenite prin NEP de la Lenin.

Ostap Bender a devenit personajul comic celebru al regimului sovietic, circa 70 de ani, imprimat pe timbre și jucat în filme și piese de teatru.Dar acest personaj celebru creat de Ilf și Petrov are o părere foarte proastă despre România Mare și românii din perioada interbelică, percepuți ca hoți.De unde vin aceste impresii negative care țin de imaginarul colectiv în literatura sovietică? În primul rând de la autori. Scriitorii Ilf și Petrov nu sunt ruși, deși toate dicționarele din lume așa-i prezintă. Ei au fost ucraineni născuți în Odesa, adică la doi pași de granița României Mari din 1918. În consecință, Ilf și Petrov cunoșteau perfect și clar pe români, care atunci în 1920 populau Odesa la aproape 15 la sută dintre locuitorii frumosului oraș. În timpul primului război mondial, aici s-au retras instituții românești aflate în refugiu, în urma retragerii din fața nemților, care au ocupat Bucureștiul. În cel de-al doilea război mondial, Odesa a avut primar român și era considerat de autoritățile noastre, ca ”oraș românesc”. Deci de aici oare să provină antipatia scriitorilor ucraineni sovietici comuniști Ilf și Petrov față de români? Scriitorul Ilia Ilf s-a născut, la 15 octombrie 1897, la Odessa, Ucraina, în familia unui funcţionar bancar. A urmat o şcoală tehnică şi, în 1913, s-a angajat la biroul unui arhitect. Dând dovadă de talent literar, a obţinut o colaborare la revista umoristică „Sindektikon”, care apărea la Odessa. În 1923, a plecat la Moscova. A obţinut un post de bibliotecar şi colaborări la diverse reviste umoristice. Doi ani mai târziu, a devenit colaborator al revistei „Gudok şi Moriak”. L-a cunoscut pe Evgheni Petrov (pseudonimul lui Evgheni Petrovici Kataev) şi, împreună, au început să scrie pentru „Pravda” , organul PCUS. Evgheni Petrov s-a născut în 1903 la Odesa, în Ucraina. A făcut studii clasice și, după absolvirea liceului, în 1920, a început să lucreze ca ziarist. A lucrat ca ofițer de presă la biroul de investigații criminale al Poliției din Odesa, pentru scurt timp. S-a mutat apoi la Moscova în 1923. Deci doi ucraineni Ilf și Petrov au creat în mentalul colectiv sovietic imaginea României Mari ca un stat imperialist și locuit de ”hoți”. Era în concordanță cu politica externă sovietică promovată de RSS Ucraineană, că România le-a luat Bucovina de Nord și Bugeacul în 1918. După un periplu burlesc prin toată Uniunea sovietică, Ostap Bender, care se dădea fiul unui fost revoluționar sovietic împușcat de țariști în 1905 la Sevastopol, și se ocupa de mici furtișaguri și escrocherii, demantelând tarele omului nou sovietic, vrea să fugă în ”lumea liberă”, prin România. Ajunge la Nistru preocupat să scape de țara sovietelor. Observam că, în finalul romanului, celebrul Ostap Bender e jefuit de grănicerii români când vrea să treacă râul Nistru în ţara noastră: „Pentru a fi lăsat de grănicerii români să treacă în ţara noastră, Ostap Bender pune la cale această scenă:

-Marele maestru se înclină cu demnitate şi rosti clar următoarea frază special învăţată pe de rost: — Trăiască România Mare! Se uită prietenos la grănicerii ale căror chipuri abia se zăreau în semiîntuneric şi i se păru că grănicerii zâmbesc. — Trăiască România Mare!, repetă Ostap pe ruseşte. Sunt un bătrîn profesor fugit de la Ceka din Moscova! Zău, abia am scăpat din ghearele lor! Salut în persoana dumneavoastră…! – Spusele acestea nu-i impresionează pe grănicerii români de pe Nistru. Ei îl jefuiesc temeinic pe Marele Maestru al tuturor combinaţiilor şi-l expediază înapoi, peste fluviul-hotar, în U.R.S.S.”

Ostap Bender luând act de realitatea dură a ”lumii libere” la granița pe Nistru, cu România Mare, realizează, ca mai târziu Tudor Gheorghe – ”Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i în țara mea”, adică în soviete. Ostap Bender se reîntoarce pe malul sovietic fericit că nu a mai plecat din țara socialismului mondial, unde se putea ține de micile sale escrocherii burlești. Și escrocii se simt mai bine în URSS decât în ”România Mare” imperialistă ar fi concluzia scriitorilor ucraineni? Este interesant cum autorii ucraineni sovietici au creionat o imagine negativă României interbelice, ca țară naționalistă și antisovietică, populată de funcționari hoți și corupți. Scriitorii ucraineni sovietici au lăsat moștenire literaturii mondiale cartea ”Vițelul de aur”, tradusă în aproape toate limbile pământului, în care România Mare și românii sunt creionați în mentalul și imaginarul colectiv, cu puternice conotații negative.

 

Ionuț Țene