Nu, nu doar că ar trebui să se regăsească printre materiile de examinare de la bacalaureat, dar ar trebui să devină chiar disciplină obligatorie de examinare! Măcar atât! Măcar prin atât să mai păstrăm ceva din ființa națională și pentru mâine… Pentru că din Istoria, Limba și literatura română, și chiar Geografia țării, n-a mai rămas nimic… Și ar fi o formulă de continuitate didactică… Pentru că, acolo unde a început educația, acolo se pot planta, pentru cei de mâine, semințele cunoașterii a ceea ce am fost cândva… O materie care să ducă mai departe sacrificiile primilor dascăli ai formării noastre ca neam și națiune… O disciplină care să mențină vie raportarea la valori, simboluri, artefacte și fapte cultural-istorice, pe care, deja, nu de mâine încolo, ci de azi, elevii nu le mai regăsesc nicăieri. Căci au fost trunchiate, deformate, viciate, înlăturate… Așa cum ar putea ajunge și Religia după posibila acceptare a ei ca disciplină la bacalaureat… Pentru că multe asemenea „bunăvoințe”, căci de trei decenii ne aliniem doar la permisivitatea dată de alții, au ascuns în ele spini… Și nu este vorba doar de faptul că nu știm ce va mai rămâne din forma de predare, la nivel de curriculă, în materia de mâine a „Religiei”… Nu știm dacă nu va deveni o armă împotriva bisericii noastre… Pentru că, atâta vreme cât nu vorbim despre „Religie” ca o materie a priori despre Biserica Ortodoxă, nu vom avea controlul ponderii de reprezentare a bisericii noastre… Iar semnarea apelului către ministrul educației pentru includerea Religiei ca disciplină la bacalaureat, de toate cultele, ar putea asigura altora capitole distincte, poate chiar dedicate, în materia de mâine a religiei… Și să nu ne trezim că, similar reducerii ponderii Istoriei Naționale și a Limbii și Literaturii noastre, vom avea parte de o viitoare disciplină mutilată pe interesele de reprezentare ale celorlalte culte… Ba, să nu fim puși chiar în fața unui trunchi de materie de filiație evreiască… O cusătură între aceea aproape abulică (din perspectiva utilității) istorie a evreilor, inclusă cu atâta frenezie la nivel liceal, și impunerea cunoașterii religiei acestora.
De aceea, chiar dacă este vrednică inițiativa
Patriarhiei de a solicita Ministerului Educației protejarea unei materii de
cuget și suflet, inclusiv prin includerea ei în „trunchiul” disciplinelor de
bacalaureat, atâta timp cât nu se va vorbi prin prisma unei raportări la
istoria și cultura majoritar ortodoxă, mesajul de prezervare va putea fi
folositor oricui altcuiva, dar mai puțin nouă… Pentru că, de la
„nediscriminarea Religiei în raport cu alte discipline școlare din trunchiul
comun”, motivația asumată de toate cultele în scrisoarea-apel către Educație,
să nu ajungem, de fapt, la discriminarea Bisericii noastre în raport cu alte
religii, culte și poate chiar forme de insinuare, nu doar anti-ortodoxe, nu
doar anti-creștine chiar, ci potrivnice până și ecumenismului… Pentru că
demersul-apel nu are legătură cu ideea de credință profundă, nici măcar cu
trăirile spirituale, fiind mai degrabă o altfel de formă de asigurarea a
controlului prin inversarea și pe această cale a ierarhiei religios-spirituale
logice, putându-se transforma într-o anomalie care să o continue practic pe cea
existentă în curricule, prin caracterul ambiguu al disciplinei chiar în
trunchiul comun, acolo unde Religia este prezentă (fiind, așadar, obligatorie),
dar de unde poate fi „sublimată” prin posibilitatea retragerii copilului de la
această oră (disipând astfel tocmai caracterul obligatoriu).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu