Timpul iubirii
Cartea de poezii ''Timpul Iubirii ''
a autoarei Aurelia Rînjea a fost publicată la editura
Ștef din Iași, România, în ianuarie 2023.
Octavian
Paler spunea: ''A iubi înseamnă poate a lumina
partea cea mai frumoasă din noi ''- (Octavian Paler -)
iar volumul începe cu un motto: „Când ai ajuns la iubire ,Ai ajuns la Dumnezeu” iar Dumnezeu înseamnă Lumina! De aici tragem
concluzia că a iubi înseamnă a lumina iată deci o confirmare a citatului
lui Octavian Paler. Pornind de la
aceste cuvinte și cunoscând adevărul conform căruia Dumnezeu este Iubire
și Adevăr vom înțelege că pentru noi oamenii muritori iubirea
(a iubi profund) este o formă divină de luminare, de apropiere de
Dumnezeu.
În cuvântul introductiv cu titlul:''Divin'' autoarea
Aurelia Rînjea explică sensul nostru de a fi, dat de Dumnezeu: ''Avem o singură menire, Iubirea care te trăiește. E vremea tocmai bună de
descuiat ferestrele sufletului, frumusețea ei divină să te
locuiască! Totul începe cu Iubirea! Iubirea, aceea primordială și
necondiționată, care te întâmpină din începuturi, ca o țesătură nevăzută a
naturii, precum firele umanității care ne leagă împreună printr-o pulsație
cosmică, chiar în inima a Tot Ceea Ce Este. E sădită în noi, e respirația
sufletului, iar noi nu avem decât să ne bucurăm de ea, s-o conștientizăm, s-o
creștem și s-o mărturisim. Iubirea a fost creată de Dumnezeu şi insuflată
creaţiei Sale. Ne naştem cu acest frumos dar al iubirii, cu bucuria de a trăi
într-un univers dinamic şi plin de armonie. Iubirea e vibraţie, e lumină,
e cea mai mare virtute''
Iubirea există
în formă primordială încă de la naștere pentru că din iubire
suntem creați este parte a creației lui Dumnezeu, face parte din
rețeta umanului! Ea vine împreună cu inocența la pachet, le primim
pe amândouă atunci când sosim pe această lume.
Nu ne ia nimeni aceste daruri, ele
rămân în noi, dar ni le pierdem sau ni le vindem o dată cu
puritatea sufletului pe măsură ce descoperim răutățile lumii. Odată intrați
în războiul vieții suntem ca într-o vâltoare de ape unde
vin deșeuri din toate pârâiașele lumii.Se adunǎ ne sufocǎ, ne lovesc, ne
ispitesc și ne subjugǎ apoi. Astfel ajungem murdari pentru că deșeurile
ce ne lovesc, ce ne ating, și ne sufocă sunt
gunoaie și păcate. Devenim tot mai murdari cu fiecare nouă vâltoare, este ca un
joc fără scăpare, oricât te-ai feri cu voie sau fără voie tot te vei
murdări, mai mult sau mai puțin. Și vâltoarea e tot mai murdară pe măsură
ce creștem și inocența noastră își pierde strălucirea devenind tot
mai mată iar prin ea nu mai străbate lumina.
Unii conștientizează
și simțindu-se murdari caută metode de curățare, pentru alții însă, nu
contează.Mai devreme sau mai târziu cei care nu se curăță periodic de aceste
deșeuri și păcate vor fi nefericiți. Atunci vor realiza cât sunt de
atinși, cât au fost de murdăriți!Iubirea primordială există încă, e acolo sub
acel strat gros de murdărie bine acoperită.Ea trebuie scoasă la
suprafață, trebuie dezgropată din mormanul de deșeuri ce o acoperă! Niciodată nu e prea târziu
să iubești, mai e timp! ''Iubirea e
instantanee /O porți în tine /Elibereaz-o /Vine odată cu Lumina /Într-o Înviere
veșnică (Veșnicie)
Superb descrie autoarea iubirea ce
patrunde-n suflet prin ochii minții, găsindu-și cuib în inimă prin
curățenia și limpezimea scriiturii : ''Ochii
minții /Se așează în inimă /O scriere curată /Curgătoare ca o apă /Limpede
printre /Meandrele destinului /Din care Iubirea /Divin găsește albie /În
sufletul tău ''( Florile timpului)
Poezia este de
factura celestă și nu este văzută la fel de toată lumea, ea este ''Un templu cu rădăcini /Din
cuvinte /Dinspre izvoarele luminii /Într-o liniște
abisală /Răsăritul e tot acolo /Dar nu-l vedeți /Pentru că
faceți parte /Din altă lume ''( Poezia) În lumea
pământeană poezia nu este pe
deplin înțeleasă la reala sa valoare însă poeta Aurelia
Rînjea vine să restabilească adevărul conform căruia: '' Poezia doar iubește /Nici măcar nu
priviți /În oglindă ( Poezia)
Poeții văd
profunzimea vieții pentru că ei privesc cu sufletul iar poeta
Aurelia Rînjea surprinde acest fapt astfel: ''Poeții – niște Luminători /Dezleagă coduri /Îmbracă viața în
inefabil ''( Amintire) Scriitoarea vorbește
despre ''Eleganța
sufletului'' care este o
comoară, un element special de care nu au parte toți
muritorii, pentru că ''
nu se învață ușor /Nici n-o înțelegi /Nici nu se vede /Doar o ai'' (
Comoara) și declară: ''Sunt
poeme pe care /Le păstrez în inimă /Poate într-o altă viață /Ți le voi citi /Nu
ești încă pregătit /Pentru acest elixir ''(Filtru)
Societatea e compusă din buni și
răi, nu sunt toți oamenii la fel, nu trăiesc la fel, nu au aceleași valori, nu
percep și nu se exprimă la fel dar așa cum spune autoarea: ''Printre noi /Există oameni curați
/Care văd limpede /Adâncimea apelor /A sufletului /Niște sfinți /Unii dintre ei
sunt poeți /Ei zidesc /În Lumina Cuvântului /Iubirea lui Dumnezeu /Cu pași mici
dar divini /De poezie ''(Unii)
Versurile din volumul ''Timpul
Iubirii '' sunt vii, trăiesc într-o comuniune cu natura alături
de autoare, găsim astfel elemente din natură: frunze, păpădii, flori de
liliac, rădăcini, muguri, înfloriri, iarbă, copaci, ramuri, pietre,nisip ,
sălcii, pădure, busuioc,lan de grâu, ogor arid, rozmarin, mesteceni,
borangic,măceșul, magnolie, viorea.
Poezia este descrisă de autoare precum o formă de simțire, o
stare care te scoate din monotonie ,care te poartă în afara
uzualului: ''O evadare din
cotidian /Din propria memorie /Într-o căutare de sine /A
nucleului tău /Cel mai bun care poți fi /Butonul prin care /Îți activezi o
stare nouă /Poetică atât de specială /Și de sfântă ''( Exercițiu de poezie)
Ca și în celelalte volume de
poezii ale autoarei, găsim și în acest superb volum ''Timpul
Iubirii '' acele construcții stelare cu care ne-a obișnuit și care
semnează cu fir auriu cartea sa de vizită : ''Holograma sufletului'' , ''Noaptea cu stele orfane'', ''nesomnul
lunii'' ''Pasager anonim'', secundele adunate în buzunar'',''anticariate cu
flori'', ''Lumea un decor demodat /Fără noimă'', ''Norii cântă la harpă''
, ''timpul nerepetabil cu unduiri de iederă''
Într-o perfectă armonie urmărind o
rețetă proprie numai de ea știută autoarea reușește să dea
savoare versurilor sale prin ''fructele iubirii'', ''cireșul din primăvara eternă'', ''Grădina cu
meri'', precum și alte fructe :nuca, gutui, măr într-o combinație
extraordinară cu viețuitoare și păsări de tot
felul : cărăbuș, păsări, aripi, porumbei, bondar, greieri, ciute,
privighetori,furnici,cuci, guguștiuci, vrăbii, fluture, pitpalaci, căprioară, lupi albatroși,cerbi, lebădă,cai,
etc îmbinându-le metaforic cu obiecte ca și
: morișca, șevalet, ruletă,corăbii , cercei, clape, chitară, semafor,
fântână,toacă,bancă, viori, castel, batistă, candele, zar, tocul ochelarilor, tren,oglinzi,
pâine, buzunare,cuptor, bagaje, amfora, poduri,harpă, clopote, măști,
funii,tramvai, pantof, flaut etc. Numai un adevărat artist al
cuvântului poate să le armonizeze atât de frumos
fără să deranjeze cititorul.
În volumul ''Timpul
Iubirii '' observăm o frumoasă și clară descriere a creației,
care cere sacrificiu, iar sacrificiul autorului este deseori
singurătatea, nesomnul și arderea internă, trăirea care te consumă precum
se arde o lumânare: ''Poezia se
înalță /Sfântă și clară /Ca rugăciunea /Unui pustnic nebun /Care vede lumina
/În primii zori /În câmpul de maci /Ce arde în așternut /Și nu te lasă să dormi
'' (Zori) , ''În liturghii de
noapte /Poetul cu ochii-n lacrimi /Scrie versuri pe cruce /Din care curge sânge
/În timpul care se prelinge /În biblii albe /Într-o singurătate de zăpadă''(De
zăpadă), ''Visele fiecăruia /Ne pătrund''...'' Precum niște
păsări /Care te citesc și te măsoară /Cu precizie de ceasornic /Elvețian''(Un ceasornic).În poeziile sale se observă o viziune proprie, singulară și neîmpărtășită a
autoarei care simte fără să vadă, percepe divinul prin
simțiri unice pe care le trăiește ca pe niște experiențe
destinate a fi ale ei sau ale altcuiva care
vrea să le încerce: ''Nu erai cu
mine/ Acolo /Când Dumnezeu /A aruncat pentru noi /Inelele din cer /Era
altcineva /Care s-a grăbit /Să le prindă( Iubiri)
Autoarea Aurelia Rînjea face o
frumoasă descriere a harului divin ce s-a revărsat asupra sa : ''Printre atâtea adevăruri /Nespuse
/Înțelesuri mă urmăreau /Ca o poveste de iubire /O lume trebuia descoperită /A
venit și n-a mai plecat /Am simțit harul revărsat /Asupra mea /Divin și tandru
/Al Duhului Sfânt /Am simțit necuvântul /De dincolo de timp /Ritmul tăcerii
/Zborul credinței /Dumnezeirea emoției ''( Certitudine) și
continuă cu o mărturisire:
''Cred că niște Arhangheli /M-au învățat să scriu /Sau au scris cu
mâna mea /Tainele poemului /De dat mai departe /Prin spirala vieții /Celor
aleși care înțeleg /Limba lui Dumnezeu /Și iubirea /În loc de sânge /Prin
venele mele curge /Cu siguranță Poezia '' (Certitudine)
În poezia Aureliei Rînjea se
simte tristețea și suferința poetului neînțeles care are un
secret comun cu Dumnezeu.''A suferi
înseamnă a avea un secret comun cu Dumnezeu''.(Soren Kierkegaard) Iatǎ
ce spune autoarea: ''Mi-am lăsat sufletul
/Prin multe locuri /Acum încep să-l adun /Am înțeles /Că nu aveți nevoie de el
/De pe margine /Îngerii mă aprobă '' (Confesiune) dar ''Mă retrag /Într-o lume străină vouă /Dar
nu și lui Dumnezeu'' (Solitudine) ,''Dimineața adun stelele /Căzute în iarbă /Din prea multă dragoste /De
oameni/ Le duc într-un castel /Numai de mine știut /Să se odihnească /Apoi le
așez pe cer /Să-și continue calea /Nostalgice și visătoare /După oameni
adevărați /Dacă mai sunt…'' (Cules), pentru că așa este
poetul ''În timpul încărcat/
/De nerostiri /Dinaintea nopții /Poetul – un scrib /Cântă pe note /Un pui de
liliac sălbatic /Îl crede înger''(Un înger)
Din cealaltă parte a lumii
primim semne, ''Cineva ne
face semne /Pe care nu le înțelegem /Din cealaltă parte a lumii /După colțul
mileniului '' ( În
Noi) dar noi nu le putem înțelege,
pentru că noi ''uităm
cum e să iubim'', ''uităm de unde venim'' și
atunci nu ne rămâne decât să cerem: '' Doamne aprinde Lumina'' ( În Noi) ,''Lumea
tot mai străină /Fântâna abandonată /Tânjește după /Oameni însetați /De lumină
/Care sunt tot mai rari''( Aspirație)
Timpul își cere plata
lui : ''Vizitiul secundelor /Cere
plata prin tragere la sorți /La apusul zilei /Nu mai faceți comerț /Cu sufletele'' (Interzis)
iar visele rămân doar vise, ''Mușcăm
din fâșii subțiri /De fericire /Visele rămân după ușa /Intrării în competiție
/Amintirile se modifică /Din mers/ Cerul pleacă și el /După norul /Cu vrăbii
din sufletul tău'' (Migrație) , renunțăm să mai trăim, căutăm
veriga lipsă:''Ceva întotdeauna lipsește
/Îngândurate mâinile /Ne spală ochii /Umbre și serafimi /Se perindă /Ne măsurăm
pașii /Căutăm veriga lipsă /Din înțelesul inimii''(Trezire) ,''Sub ramuri de măr înzeit /Odată ne iubeam
/Și nu ne trebuia mai mult''(Odată)
Defapt în lumea prea grăbită de
azi, trăim cu iluzia că suntem fericiți, mințindu-ne singuri.
Oamenii renunță să mai trăiască pentru a trăi, este
situația absurdului neobservat dar real : ''Tot artificiul nostru
constă din faptul că renunțăm la existența pentru a exista.''(Johann
Wolfgang von Goethe) Oamenii au uitat să
iubească: ''Prea mult am învățat /Să
tăcem /Memoria timpului /Ne ajunge din urmă /Un anotimp sălbatic /În care stăm
la distanță /De lucrurile care ne plac /Nu recunoaștem /Sau poate /Timpul
gândului /Nu are cuvinte''(Tăcere) ,''Timpul așează /Frumusețea lumii /Pe raftul de sus /Să nu se
risipească /Pe malul iluziilor''(Trepte)
Timpul în sine este descris de
poeta Aurelia Rînjea foarte frumos, ca un fior, o emoție:''Timpul - un dansator /Printre
însingurările firii /Piruete cu fior de toamnă /Emoţie de cer /Aşteptând
regăsirea /Dincolo de tăcerea ce curge /Din bolţile curcubeului''( Un
dansator ) și își pune întrebarea: ''Oare e târziu în cer /Candela iubirii e veșnică /Oamenii se
resemnează /În vieți orfane de cuvinte'' (Dilema), ''De ce din timpul nostru /Nu dăm mai mult
/Pentru a iubi /În mine două inimi bat /Cu sete de lumină /Cuvintele dansează
/În universuri necreate'' (Inimi)
Poeta Aurelia Rînjea ne
atenționează că a sosit momentul ca lumea să iubească și să
ierte:''E Timpul Iertării /Și al Iubirii
/În limba mea /Vorbesc cu Dumnezeu /Despre poporul meu''(Învierea)
Legătura cu divinitatea este
foarte importantă pentru autoarea Aurelia Rînjea: ''Dumnezeu e infinitul veșnic /Noi - cuantic
suntem /Interconectați cu El /Mici particule /În mintea lui Dumnezeu' '(Conexiuni
), ''În piaţa publică /Pe
pietrele ascuţite /Ale dezumanizării /Poetul aruncă /Un pumn de cuvinte /Pe
caldarâmul crăpat /Sufocat de orgolii /Știe că într-o zi /Va răsări un cocon
/Apoi un poem /Cu o cunună de stele /Nu şi-a pierdut speranţa /Azi este deja
mâine'' (Speranță )
Poeta face o declarație frumoasă de credință și iubire pentru Dumnezeu care este
singurul care o înțelege: ''Vinovată că
iubesc /Vinovată că mă dăruiesc /Prin Poezie /Numai
Dumnezeu /Mă înțelege și știe /De ce atâta iubire /De la El spre
mine /Și invers'' (Sens) ,iar
târziu primește și răspuns la întrebările pe care și le pusese, o
adevărată lecție a iubirii: ''Târziu
am aflat /Dar important e că am aflat /Când dăruiești cuiva /Din iubire /O
bucățică din sufletul tău /Dumnezeu îți trimite /Una în loc /Mai mare și mai
curată /Semn că ai înțeles /Lecția iubirii' '(Esență) și chiar
dacă timpul se scurge mult prea devreme nu-i încă timpul
pierdut, mai e timp de iubire: ''Plăsmuim povești /Pe calculator /Pe care nu le trăim /Gândurile
foșnesc /În arborii goi /O idilă se zbate într-o /Sincopă de întuneric /Cineva
micșorează secunda /Prea aproape de noi''(Contracție)
Volumul ''Timpul Iubirii '' este
o excepțională realizare, o lecție de viață , de iubire, în versuri pe
care autoarea ne-o explică pas cu pas. D-na prof. Aurelia Rînjea
explică încă de la început foarte clar pentru toată
lumea că toți oamenii au fost înzestrați cu iubire de la
naștere deci depinde doar de noi dacă suntem capabili sau
nu să iubim. Și pentru că am început cu un citat
din Octavian Paler am să termin tot cu un citat al său ''Nu există
pustiu; ci doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim''.(Octavian Paler)
Mai este încă timp! așa cum ne
spune autoarea ''Încă e timp de iubire!''
deci haideți să ne umplem golurile de neiubire în care trăim , să fim
buni și calzi unii cu alții și cu Dumnezeu!
Mihaela CD
membru TWUC, LSR , președinte WPAC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu