Floare rară

 

Am găsit în răscruce o floare.

Nu era în locul ei cuvenit.

Am luat-o-n brațe cu-ngrijorare

și pe loc, floarea și-a revenit.

 

Am învăluit-o cu dorul de mamă

și-n casă la mine floarea zâmbea,

dar timpul, timpul, cu-a sa vamă,

dragostea tare-o scurta.

 

Și floarea a început să facă ghimpi,

că nimeni cu ea nu se-nțelegea,

îi crescuseră țepi peste trunchi

și pe toată lumea o înțepa.

 

Cu lumina-ncercam s-o acopăr,

mângâiat de nori cu ploi în priviri,

nu mai puteam amnarul să scapăr

c-au început s-apără... nepotriviri.

 

Mă bate gândul s-o duc în răscruce,

de unde-am luat-o acasă, cândva,

timpu-napoi nu mai mă duce,

ba-mi zice să-mi fac cruce cu ea.

 

Cu lacrimi răsturnate-n obraz,

în plin sezon cu cocorăi, toporași,

îmi zice... făcându-mi necaz:

Văduvă m-ai luat, văduvă mă lași!

Puiu RĂDUCAN

28.03.2023 B.Olanești