Pe colega și prietena mea Carmen Dărăbuș o cunosc de câteva decenii. Am avut o relație strict literară. La utima întâlnire, nu am recunoscut-o fiindcă era deosebit de slaba, aproape sleită, doar vocea i-am recunoscut-o! Și am încercat, stângaci, să schimb asta, să spun ce bine arată Mi-a spun: Am un cancer nebun! Se pare că ”nebunul” a reușit!
Era un om erudit, scriitor cu peste zece cărți tipărite, frumoasă prin ceea ce a născut și dăruit!
Câteodată nu merită să-ți oferi inima pe tavă...
Și totuși, azi plâng din nou..Pentru că universitara Carmen Dărăbuș NU MAI ESTE dar va fi mereu în inima mea!
Gelu DRAGOȘ, UZPR
A plecat intr-o stea Carmen! Te iubesc!
RăspundețiȘtergere