Frigul cu picioarele goale umblă zdrențuit prin fundul grădinii parfumate cu brumă dulce. Mugurii acoperiți de mantaua iernii se visează flori și dârdâie de mama focului.
Într-un picior, cireșul, străjerul livezii, mângâie c-o creangă casa și pe mine. Frumoase vremuri va mai avea când albinele-i vor face inventarul florilor dând naștere celor negre și pietroase cireșe, deliciul nostru.
O salcie zdrențuroasă nu se mai satură de sete și coboară-n râu să se adape.
Un rățoi și două rațe sălbatice se giugiulesc sub malul ce le va adăposti puii.
De dimineață soarele s-a cățărat în salcâmii de pe deal și acum stă ascuns după scamele de nori ce acoperă până și linia orizontului.
Hoață rău și această linie!
Cum te apropii de ea, fuge.
Un pui de vânt rătăcit plânge la tulpina nucului.
Și ce dacă plânge?
Primăvara tot va veni.
Rapsodia ei se-aude prin crengi.
Autor: Puiu RĂDUCAN
03022024-B. Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu