Prozatoarea Florica Bud ne propune literar și gustativ „Pofta-n cui și alte pohte”

Volumul prezentat în cadrul Simpozionului Internațional „Lucian Blaga”, ediția a II-a – „Satul românesc - Izvor de spiritualitate și civilizație” are la bază și a fost „construit” pe temelia volumului „Mi-e dor de-o pohtă bună”, apărut în 2012 dacă nu mă înșel, de data aceasta mult îmbunătățit, cu povești încântătoare ale copilăriei, cu rețete culinare sănătoase, devenind astfel o „carte a cărților”.

Volumul „Pofta-n cui și alte pohte”, editura „eLitera”, ISBN 978-606-001-442-3, este dedicat de către autoare familiei, soțului Nicolae Bud, celor doi copii și nepoților! Strașnică soție, mamă și bunică au!

În „Cuvânt către cititor”, Florica Bud își motivează demersul: „Dacă cineva mi-ar fi prezis în copilărie, ori în preadolescență, adolescență și chiar postadolescență, că voi decădea într-atâta, încât voi ajunge să bucătăresc de plăcere, să mă laud cu asta, să am într-o revistă literară o rubrică de amintiri și pohte din copilărie, ba mai mult să scot o carte și apoi încă una în care să aduc pe tapet, ca să folosesc o expresie istorică, subiecte legate de mâncăruri – aș fi zis, mai mult ca sigur, nu poate fi vorba despre mine”.

Scriitoarea Florica Bud demonstrează şi prin această nouă carte că este o prozatoare autentică, cu un stil propriu, din care reiese puternica ei personalitate. Aşa cum afirmă criticul Alex Ştefănescu „Florica Bud salvează de la uitare ceva foarte frumos din lumea românească!”.

 Cartea Domniei-sale este o carte-document a vieţii de copil şi adolescent curios, trăitor în arealul unde se întretaie Codru şi Chioar, satul şi mai apoi oraşul Ulmeni.

 Cititorul este introdus direct în lumea copilăriei, a vieţii arhaice a copilelor Florica şi Valeria-Ana ( Trif ) cu o emoţionantă descriere a localităţii unde au văzut lumina zilei, şi neîmtâmplător, cu descrierea Gării, loc simbolic pentru ceea ce însemna în acele vremuri gările – punct de plecare într-o lume necunoscută dar fascinantă pentru deschiderea orizontului şi dezvoltarea eu-lui.

Personajul central al volumului este bunica autoarei, Valeria Maria. Este cel mai bine descris personaj  şi fiindcă fiecare dintre noi am avut o „mămica Valeria” prozatoarea Florica Bud, aflată în deplină maturitate creatoare zic eu, reuşeşte prin scrisul dumneaei să ne facă să o respectăm, să o îndrăgim şi să ne-o apropiem de suflete. Îi dă universalitate acestei bunici iubitoare de Dumnezeu, de învăţătură şi nepoţi!

 În carte, în afară de cunoscuţii Emil Gavriş, Petre Dulfu sau Florian Ulmeanu, vom întâlni şi alte personaje mai mult sau mai puţin dezvoltate: regretatul poet  Vasile Morar, regretatul Emil Florescu, învăţătoarele Rozica, Maria şi Melania, vecina Fina, ţiganca Maria Joski, bucătăreasa Leontina Covaci, vecinii Călin şi Mircea Lupu, unchiul Florea, Aurelia Paşca, preotul Emil Negruţiu, croitoresa Helena, Tzitrom, Lucica, Laura Berbecaru ş.a.

Întâlnim și altfel de personaje, imaginar-reale, care îl fac pe cititor să intre într-o lume de basm asemănătoare cu a lui Ion Creangă ori Sadoveanu cu „Dumbrava minunată” a Lizucăi: Spiridușul Limbă Dulce, Flămânzilă New Age, Spiridușul Fără Mic Dejun, Spiridușul Plata Domnului, Spiridușul Să Dăm Spiritului Întâietate, etc

 Această carte poate fi privită din mai multe unghiuri: în primul rând ne demonstrează forţa în scris a autoarei, cu ajutorul sensibilităţii şi stăpânirii fără cusur a limbii române şi mult mai greu şi dificil a arhaismelor din zona Ulmeniului, oraş înconjurat de sate în care trăiesc şi etnici maghiari, romi, români ţărani, intelectuali, dar şi „domnişcari”; apoi cartea poate fi citită şi în acelaşi timp să fie utilă ca o carte de bucate, ceva în genul lui Radu Anton Roman. E drept că pe mine m-a impresionat mai mult aceasta deoarece „sucitura, tocana, leveşa de galiţă, prăjitura televizor, zămuca pe pthitoi, zama de mazăre, pthita coaptă pe vatră, moşocoarnele, ratăta cu jumeri, salata de boeuf, piroşthile, gomboţii, ghiveciul, silvoiţa”etc., toate îmi sunt cunoscute şi le-am mâncat din primii ani ai vieţii; în al treilea rând este o carte - „Amintiri din copilărie”. Şi aici avem o „mătuşă Mărioara”, numai că o cheamă Aurica şi Floricăi îi tricotează căciuliţe de lână stranii, astfel încât colegii o numesc „Regina Broaştelor”.

Pentru Florica Bud - Ozana este Someşul, iar peripeţiile au loc în pădurile Ţicăului şi Chelinţei. Părinţii ei dragi nu sunt Smaranda şi Ştefan ci Cornelia şi Ioan „ţărani harnici” care „de-a lungul celor şase decenii de când îşi mănâncă împreună sacul cu sare, au avut grijă de cai, de mărhăi, de porci, de galiţe, de raţe, de gâşte şi de thiurcani”. Valoarea ei este dată şi de faptul că se adresează unui spectru larg de cititori: elevi, adolescenți, ţărani, studenţi, intelectuali şi critici, bineînţeles.

 Cartea „Pofta-n cui și alte pohte” poate fi considerată şi un ghid medical pentru că de multe ori prozatoarea Florica Bud ne îndeamnă să mâncăm sănătos: „…ne amăgim şi ne cumpărăm pe bani grei boala”; „… se renunţă la roşiile noastre împărăteşti în favoarea celor de cauciuc, trase la xerox”.

Volumul  „Pofta-n cui și alte pohte” este și un jurnal, în care se descrie  și toponomia  sau harta locului. Exemplific: „De aici, am trecut Someșul cu podul plutitor, pe malul celălalt, în satul Chelința”. Astăzi podul plutitor nu mai există...

 „Greutatea” scrisului ei este dată şi de comparaţiile deosebit de reuşite gen „acul semn de carte pentru faţa de masă”, „o maioneză tăiată echivala cu o intrare ratată în U.E., de nici vecinii nu te puteau salva”.

 „Regina Broaştelor”, „Mama pisoilor”, „Muta Fărinii”, adică autoarea Florica Bud în anii copilăriei, are şi un simţ al umorului de calitate bine dezvoltat, un plus pentru a nu plictisi în enumerarea atâtor ingrediente necesare unei reţete. „Pe sora Valeria o strigam Ita din motive economice”, „supa pe piciorul de la scaun”, „prăjiturile cu moşina se păstrează bine vreme îndelungată dacă scapă cu …viaţă”, „turcii se băteau de zor la gura noastră”, „ptithoii şi pomniţele puteau să mai aştepte că doar nu plăteau impozit”.

 Şi această carte, la fel ca precedentele demonstrează „temperamentul artistic al autoarei şi gândirii ei asociative rapide” (Alex Ştefănescu) şi adaug faptul că este una dintre prozatoarele contemporane care s-a impus definitiv pe plan național și internațional, cărțile dumneaiei fiind traduse în mai multe limbi de circulație. Mi-au plăcut  titlurile date scrierilor sale: „Pthita noastră cea de toate zilele”, „Războiul mamicelor şulmedhene”, „Zămucă de încins…spiritele”, „Turtiţe fermecate pentru guri spârthicathe”, „Dureri vechi, dureri noi” şi „Ghiveci existenţial”, „Amninosurile copilăriei”, „Viganăul bubi-barson”, La Tănei” .

Cei trecuți de prima tinerețe ne întâlnim cu expresii locale care rar se mai aud pe ulițele satului românesc modern și ne este dor de salutul creștinesc „Lăudăm pe Isus” sau utilizarea cotidiană a cuvintelor (arhaismelor): „silvoiț”, „mniere”, phita”, pophiroș”, „tiriboanță”, „porodici”, „cucuruz”, scrijea”, „picioici”. Nu le-am tradus deoarece autoarea a fost atentă să pună la finalul cărții un dicționar explicativ pentru mai tinerii cititori.

 Parafrazând titlul cărţii spun şi eu în încheiere, mi-e dor de înţelepciunea milenară a ţăranului român care se găsea în casa dumneaei, mi-e dor de bunica care îi făcea toate poftele copilei cu părul auriu şi cârlionţat, mi-e dor de ÎNCĂ o carte semnată Florica Bud!

 

Prof. Gelu DRAGOȘ, U.Z.P.R.

(Spicuiri din cuvântul meu la prezentarea  volumului „Pofta-n cui și alte pohte”, 31 mai 2024, Fărcașa)