Perspectiva zilei libere, combinată cu excursia de
ieri și ciorba de pește a la Szeged, mi-au relaxat cei doi neuroni viabili, iar
sinapsa a devenit mai vioaie, așa că, mintea odihnită naște întrebări
existențiale grele.
De exemplu, ce pățesc bărbații trecuți de 50 de ani
care își lasă plete? Că în ultima vreme am tot felul de surprize cu tătici care
devin brusc eminescieni în ținută și atitudine.
Și nu mă refer la ăia care, din motive de rock,
motoare sau călugărie, au avut toată viața lor plete. Nu, mă refer la clasicii
în viață, ăia tunși regulamentar, îmbrăcați banal și corect, care nu se uită la
filme romantice și nu au citit romane.
Se trezesc, oare, într-o dimineață, privindu-se în
oglindă și constatând că aduc ușor cu Banderas („avea dreptate nașa….”) își
spun că a venit momentul marii resetări?
Scârțâitul jenunților, cum zic bănățenii, le
trezește nevoia de compensare? „Gata, am trecut de 50, sunt fatal, să mor io….”
Că nu pricep nici moartă.
Nene, ai unu, două, trei fire de păr pe căpuț: unul stă
pe dreapta, unul pe stânga, unul pe mijloc. De ce le-ai lăsa luuuungi???
Și dacă ai avea 9999 de fire, cât timp ești ușoooor
certat cu șamponul… de ce le-ai prinde în coada aia de cal categoria gloabă,
evident cu elasticul pe care l-ai șutit de pe borcanul de zacuscă pus de
nevastă-ta?
Sigur, Banderas de Giroc poate fi chiar mai șmecher,
amintindu-și de babă-sa, care avea în sertarul de la budoar un tub de cromoplatin 5 (un fel de
Garnier din cretacic), o cheamă pe Vetuța, nevestica și o pune să îi vopsească
de îndată, temeinic, bogata podoabă.
Acu și Vetuța, având o etate, dă mai mult pe frunte
și pe urechi, dar, na, amănunte….
Apoi, gigoloul iese mândru pă centru și aruncă
ocheade muierilor, sperând să îi cadă în sacoșa de Penny vreo victimă. Nu știu,
la andropauză bărbații se simt brusc capabili de romantism care „trebe” musai
asezonat cu plete?
Ticăie ceasul și își aduc aminte de colegul de liceu
care agăța gagici numai scuturându-și buclele?
Aloooo, avea 18 ani! Ai 50-60, frățioareeee. Dacă nu
ești atent și nu ai cumpărat corega, ai surprize, boss și când mănânci mămăliga,
ce naiba.
Zău, nu pricep… Noroc că începe Fauda, dacă mă
înțelegeți.
Grăsuțul meu, îndesat și nebărbierit, dar ras în
cap, face cât 100 de Banderas…
Adriana
STOICESCU

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu