În atenția: Doamnei Avocat al Poporului

 

Către:

Instituția Avocatului Poporului

În atenția: Doamnei Avocat al Poporului

 

Adresa: Str. Eugeniu Carada nr. 3, Sector 3, București
E-mail: petitionar@avp.ro

Subiect: Petiție formală în temeiul Art. 51 și Art. 146 lit. d) din Constituția României. Solicitare de sesizare directă a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Art. 1 alin. (4) și Art. 8 din „Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea”, pentru încălcarea principiilor securității juridice, previzibilității legii și a libertății economice.

 

Doamnă Avocat al Poporului,

 

Subsemnatul, conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița, domiciliat în Craiova, str. Unirii, bloc 21-B, apt. 2, telefon: 0722-956.600, e-mail: n.grigorie@yahoo.com , economist, scriitor, jurnalist, fost funcționar timp de 23 de ani în cadrul structurilor Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj, fost consultant fiscal prezidențial, autor a 104 cărți și a peste 2.500 de articole de specialitate fiscală și economică,

În temeiul dispozițiilor Legii nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, coroborate cu prerogativele exclusive stabilite de Art. 146 lit. d) teza a doua din Constituția României, republicată,

Mă adresez instituției dumneavoastră cu prezenta solicitare de a analiza și de a exercita dreptul legal de sesizare directă a Curții Constituționale a României cu privire la viciile profunde de neconstituționalitate materială care afectează prevederile Articolului 1 alineatul (4) și ale Articolului 8 din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările și completările ulterioare.

Așa cum voi demonstra în cuprinsul prezentului memoriu, textul actual al acestor articole contravine flagrant normelor din Legea Fundamentală, blocând din punct de vedere economic și fiscal activitatea cultural-științifică de utilitate publică din România.

 

Motivele de neconstituționalitate

 

I. Încălcarea principiului securității raporturilor juridice, al clarității și previzibilității normei de drept (Art. 1 alin. 5 din Constituția României)

Curtea Constituțională a României a statuat printr-o jurisprudență constantă (ex. Decizia nr. 1/2014, Decizia nr. 447/2013) că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite cerințe de calitate calitativă: claritate, precizie, previzibilitate și simetrie terminologică.

Îndepărtarea de aceste standarde încalcă Art. 1 alin. (5) din Constituție, conform căruia „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.

Articolul 8 din Legea nr. 32/1994 prezintă un caz grav de incoerență și instabilitate legislativă. În textele consolidate folosite curent de contribuabili și de organele de inspecție fiscală ale statului (cum este baza de date Lex Expert), alineatele (1)-(3) ale

Articolului 8 sunt reproduse ca fiind modificate prin Articolul II din O.U.G. nr. 127/1999. Cu toate acestea, prin Articolul 36 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 414/2002, ordonanța de urgență menționată a fost explicit abrogată.

Din cauza tehnicii legislative defectuoase, intenția reală a legiuitorului cu privire la efectele abrogării a rămas complet opacă.

Drept urmare, forma juridică în vigoare a acestor alineate este imposibil de stabilit cu certitudine juridică absolută.

Din cauza lipsei unor delimitări clare în Legea nr. 32/1994, organele de control fiscal pe teren interpretează activitatea publicistică cu caracter educațional a autorilor persoane fizice ca fiind o activitate economică cu scop pur comercial (lucrativ).

Această interpretare este cauzată de prevederile neclare, confuze, interpretabile diferit, până la contradictoriu, ale Legii nr. 32/1994 care, în plus, prin art. 8 este în contradicție gravă cu prevederile art. 25, alin. (4) din „Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal”.

Aceste grave neajunsuri legislative anulează facilitățile acordate firmelor formatoare de mecenat, blocând fluxul de finanțare.

Este imperativă introducerea unui alineat protector care să stipuleze clar că actul de propagare a cunoașterii nu este o activitate comercială în sens fiscal.

Această imprevizibilitate structurală împiedică în mod direct publicarea și propagarea unor opere destinate instruirii și salvării populației din analfabetismul tehnologic (precum volumele subsemnatului finalizate recent: „Dicționarul Inteligenței Artificiale și al Civilizației Digitale” și „Inteligența Artificială pe înțelesul tuturor”).

Norma nu este accesibilă și previzibilă, transformându-se într-o capcană fiscală de natură să ultragieze principiul bunei-credințe (Art. 57 din Constituție).

II. Încălcarea libertății economice și a dreptului la liberă asociere prin instituirea unor bariere anacronice (Art. 135 și Art. 40 din Constituția României)

Articolul 1 alineatul (4) din Legea nr. 32/1994 dispune imperativ: „Actul de mecenat se încheie în forma autentică în care se vor specifica obiectul, durata şi valoarea acestuia”, sub sancțiunea nulității absolute.

Din punct de vedere constituțional, această obligativitate a formei autentice notariale fizice constituie o restrângere disproporționată și nejustificată a libertății de circulație a capitalurilor private destinate susținerii culturii și științei.

Ea încalcă flagrant Art. 135 din Constituție (statul trebuie să asigure libertatea comerțului și protecția concurenței loiale) prin ignorarea realității tehnologice actuale.

Deși Parlamentul României a adoptat Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, conferind înscrisurilor electronice purtătoare de semnătură electronică calificată aceeași valoare juridică și forță probantă ca și înscrisurilor autentice, rigiditatea Legii nr. 32/1994 (care păstrează un tipic procedural fizic originar din Codul Civil de la 1864, intrat în vigoare sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza în 1865) blochează validitatea actelor încheiate la distanță.

Într-o societate digitalizată în mod obligatoriu pe linie fiscală (e-Factura), interzicerea utilizării semnăturii electronice pentru un act de sprijin public constituie un paralelism restrictiv de natură economică, neconstituțional în substanța sa.

 

Solicitări formale

 

Având în vedere argumentele tehnico-juridice expuse, care demonstrează că menținerea în vigoare a acestor articole perimate subminează grav drepturile elitelor intelectuale de a-și propaga opera spre binele populației,

Vă solicit cu maximă considerație:

1. Să analizați de urgență prezentul memoriu critic prin prisma atribuțiilor instituției Avocatul Poporului de apărător al drepturilor și libertăților cetățenești.

2. Să formulați și să depuneți direct la Curtea Constituțională a României o sesizare de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile Art. 1 alin. (4) și Art. 8 din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, solicitând eliminarea barierelor notariale fizice și corelarea terminologică/structurală cu mecanismul creditului fiscal prevăzut de Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, prin adoptarea textului propus de subsemnatul în amendamentul transmis Parlamentului:

 

„(5) Finanțarea prin sponsorizare sau mecenat a editării, traducerii și publicării operelor în format pe hârtie sau electronic, cu caracter științific, educațional sau de utilitate publică, realizate de persoane fizice în calitate de autor, nu constituie activitate cu scop lucrativ sau comercial pentru autor în sens fiscal, iar sumele transferate păstrează regimul de facilități fiscale pentru sponsor/mecena în limitele prevăzute de Codul fiscal.”

Așa cum spunea Cicero în urmă cu peste două milenii, „Salvarea poporului să fie legea supremă” (Salus populi suprema lex esto).

O lege care distruge inițiativa privată destinată instruirii populației în fața asaltului tehnologic nu își mai găsește locul în ordinea constituțională modernă.

Cu deosebită stimă și încredere în rolul dumneavoastră de garant al dreptului echitabil,

Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

Semnătura:

Data: 22.06.2026