Este o eroare fundamentală să abordăm trecutul în cheie contrafactuală. E o metodă defectuoasă, ieșită din paradigma istoriografiei. Opera literară trebuie delimitată clar de biografia autorului. Să nu uităm că Octavian Goga nu a fost doar „poetul pătimirii noastre”, pe care l-am învățat la școală pentru creațiile despre românii persecutați sub ocupație străină, ci și unul dintre fondatorii și creatori ai României Mari și ai actului Unirii din 1 decembrie 1918, când Transilvania s-a unit cu România. Cu atât mai mult, serviciile noastre secrete ar fi trebuit să prevină un act de vandalizare a unei statui care reprezintă un fondator al României Unite din 1918. Acad. Ioan Aurel Pop în scrierile sale are dreptate: nu se poate face istorie contrafactuală și interzice o personalitate istorică pe o percepție actuală subiectivă. Nu este corect metodologic și nici în spiritul adevărului. În Ardeal, de pildă, Goga este privit ca unul dintre pilonii unirii Transilvaniei cu România și ca o personalitate care a contribuit, prin acțiunile sale patriotice, la recunoașterea internațională a unirii la tratatul de pace de la Paris (1919–1920). Dispariția unui singur bust al lui Octavian Goga din Ardeal înseamnă un pas spre șubrezirea temeliei unirii și spre revizionism, favorizând dezmembrarea României și retrocedarea Ardealului unui stat vecin care l-a stăpânit cu cruzime până la 1 decembrie 1918. Atacurile împotriva lui Goga nu au legătură doar cu politica sa ca prim-ministru în 1938, ci și cu o politică actuală de revizionism și iredentism în Transilvania, încurajată, din păcate, de unii parlamentari sau politicieni care nu înțeleg trecutul, istoria și memoria românilor. Cu atât mai mult, instituțiile statului ar trebui să fie extrem de vigilente în fața acestor atacuri la siguranța națională, care, sub masca unui ”pseudo-antisemitism”, urmăresc obiective reale pentru dezmembrarea României și satisfacerea unor interese revizioniste și iredentiste ale unor state vecine. Cei care sprijină astfel de acțiuni de vandalizare sunt complici la atentate asupra istoriei și siguranței naționale, fapte echivalente cu trădarea și sancționate astfel de Constituția României.
Goga nu este un autor literar ”controversat”, ci un mare scriitor, o personalitate a vieții culturale române și universale. Biografia nu face parte din opera literară. Este greșit să formulăm problema confundând biografia cu opera. În această ecuație contrafactuală am ajunge, teoretic, să „interzicem” toți marii scriitori, de la Socrate la Céline, până la Iorga sau Eminescu. România seamănă azi tot mai mult cu „un stat fără câini de pază”, o țară a fără-de-legilor. Vandalizarea statuii lui Octavian Goga de la Iași și dispariția acesteia au avut loc de de câteva luni, iar până acum nici Poliția Iași, nici Parchetul Iași nu au comunicat public și nu au deschis un dosar penal împotriva celor care au pus la cale această faptă împotriva legilor, a statului român și a istoriei naționale. Orice construcție civilă, la fel ca orice monument de forță în România, se amplasează pe baza unor legi care trebuie respectate. Demontarea lor se face tot pe bază legală: avizul Ministerului Culturii, anularea autorizației de construire/ autorizație de demolare etc. După ce a făcut pușcărie Goga la unguri în penitenciarul Debrețin, pentru că milita pentru unirea Transilvaniei cu România, acum poetul este pus la index, fapt ce duce la o confuzie în spațiul public. Să scrii poezii bune și să fi interzis apoi că ai dorit și luptat pentru unirea Ardealului cu România reprezintă culmea absurdului legii Vexler.
Nu este vorba de „maturizare publică” privind dezbterea ”cazului Goga”, cum susțin „preoții” ideologici ai legii Vexler și ai ”cancel culture”, ci de o restaurare de tip neo-bolșevic pe care o credeam apusă odată cu decesul lui Brucan. Legea urmărește cu obstinație interzicerea scriitorilor patrioți și unioniști incomozi din punctul de vedere al inițiatorilor. Astfel, aceste legi sunt liberticide și o formă dură de cenzură; rolul lor este reducerea libertății de expresie și în general a libetăților cetățenești. Goga, ca și alți scriitori cu o operă literară valabilă, nu poate și nu trebuie interzis. Asistăm ab initio la un act ritualic de cenzură a valorilor culturale românești, cu care nu pot fi de acord. Opera literară nu este o ”confuzie” cu opera biografică. Confuzia este făcută intenționat de legiuitor pentru a reintroduce cenzura în România, ca în anii 1950. Din punct de vedere metodologic și al curriculumului istoriografic, istoria contrafactuală este o formă de cenzură și de ocultare a adevărului istoric. „Legea Vexler” este o lege care încalcă dreptul la memorie a unor scriitori români. Opera literară reprezintă sensul creației unui scriitor, nu biografia sa, dacă îl parafrazăm pe Nikolai Berdiaev (Sensul creației). În cazul de față, statuia a fost ridicată acum cinci ani prin emiterea unei autorizații de construire, în baza Legii nr. 50/1991, autorizație emisă la cerere pe baza certificatului de urbanism și a documentației tehnice (DTAC). Totodată, pentru obținerea avizului pentru monumente de forță, ridicarea statuii lui Goga s-a făcut și în baza Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. Statuia din Parcul Copou, fiind monument de for, a necesitat avizul comisiei monumentelor de for din cadrul Ministerului Culturii și avizul direcției locale de cultură. Orice îndepărtare a unui monument de forță ridicat pe baza unei autorizații de construire și a avizului Ministerului Culturii se consideră vandalizare, iar făptașii pot fi trași la răspundere penală conform prevederilor legale în vigoare. Mă surprinde faptul că structurile statului nu s-au sesizat în legătură cu acest caz — dispariția unui monument de for amplasat legal în centrul Iașului, o statuie care reprezintă un simbol literar național. Dispariția statuii poate fi interpretată ca un act împotriva siguranței naționale și ca o acțiune de tulburare a memoriei naționale, posibil în interes străin. Nu există nicio lege în România, nici măcar Legea ”anti-memorie” Vexler, care să statueze că statuile lui Goga trebuie demolate sau că denumirile de instituții cu numele poetului trebuie interzise. Numai o instanță judecătorească ar putea decide astfel ceva, iar nici atunci nu ar fi neapărat corect, deoarece memoria istorică nu poate fi reglementată în totalitate prin hotărâri judecătorești, ci prin cercetare istorică. La Iași, existența bustului lui Octavian Goga are un fundament istoric. Goga a organizat jurământul voluntarilor ardeleni veniți din prizonierat din Rusia țaristă, care au jurat să lupte la 1917 în armata română pentru unirea Transilvaniei cu România. Deci, în acest context, dărâmarea bustului lui Octavian Goga la Iași reprezintă un atac simbolic la unitatea României, fapt rămas nesancționat de către autorități. Prigonitorii lui Goga îl vor pe poet ca în poezia ”Sângele”:
”Azi călător fără de ţară,
Visând o nouă dimineaţă,
Ca un drumeţ într-o Sahară…”
Prin urmare, nu sunt de acord cu dărâmarea statuilor sau cu schimbarea denumirilor de străzi ori instituții care poartă numele lui Octavian Goga sau ale oricărui scriitor român cu opere ce au intrat în istoria literaturii române. Ar fi anticonstituțional și un atentat la memoria culturală și la istoria literaturii române să interzicem scriitori pe baza unor opinii biografice discutabile sau de foarte scurtă durată. Tratatul de istorie al Academiei Române (vol. VIII) a clarificat obiectiv rolul premierului Goga din iarna lui 1938. Noi, de fapt, ca români, îl omagiem și-l citim pe Goga ca poet și scriitor, nu ca om politic. Opera literară, recunoscută de istoria literaturii, nu poate fi cenzurată. Punct. Altfel vom reveni la istoria RPR a lui Mihail Roller, în care vom învăța doar despre „personalități” ideologic ”corect politic”. Poate asta doresc inițiatorii Legii Vexler? Anihilarea culturii române? Inițiatorii acestei legi liberticide doresc o ”deșertificare” culturală, o dispariție a ierarhiei literare românești? O lege care încalcă Constituția trebuie anulată. În concluzie, scriitorii români intrați în conștiința publică și în istoria critică a literaturii române nu pot fi cenzurați sau interziși. Ar fi un act de cenzură de tip comunist sau fascist. Nici măcar comuniștii nu au putut interzice ”Istoria literaturii române” a lui George Călinescu. Inițiatorii acestei legi liberticide au trecut, de fapt, „linia roșie” a bunului-simț și a lipsei de respect față de istoria literaturii române. Goga trebuie studiat la școală, în facultăți și poeziile sale recitate la evenimente publice, ca membru deplin al Academiei Române și Istoriei literaturii române și ca fost profesor la Universitatea ”Regele Ferdinand I” din Cluj, unde ar trebui să aibă un bust de interior.
Ionuț Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu