Să începem cu partea hazlie. Trump pretinde că
Meloni l-a implorat să-și facă o fotografie împreună. Unii râd, neînțelegând că
o astfel de informație e deosebit de prețioasă întrucât ne arată declinul
cognitiv al lui Trump. Probabil, dacă aș fi în clasa a șasea, aș putea să afirm
că Bella Hadid m-a rugat s-o scot la o întâlnire. Dar chiar și în acele
condiții aș spune-o cu teamă întrucât s-ar putea afla că … după toată tărășenia
am căzut din pat și m-am trezit. Cam asta e treaba cu Trump. El se află –
atunci când e în formă maximă din punct de vedere mental – undeva pe la
pubertate. Toată lumea cu capul pe umeri înțelege că afirmațiile precum cea cu
Meloni arată fața adevărată a Occidentului.
Keir Starmer urmează să-și piardă fotoliul deoarece
scandalurile legate de violurile în grup acoperite încep să iasă la suprafață.
Merz și Macron – două nulități care și-au prăbușit economic țările – se află în
mijlocul unui scandal ca efect al dorinței lor de a continua să profite de pe
urma războiului din Ucraina. De fapt, povestea cu Ucraina poate fi sumarizată
mult mai clar: Europa a sacrificat-o crezând că va da lovitura. De fiecare dată
a escaladat mai sus, crezând că, după escaladare, va sosi „momentul”. Ultima
năzdrăvănie este eliberarea către Ucraina a unor rachete cu rază lungă de
acțiune. Și sunt convins că după asta va urma trezirea. Mai precis atunci când
marile capitale europene se vor trezi moarte, vorba proastei de Turcan. Fără
să-și dea seama, Europa își sapă groapa: din ce în ce mai adânc, de parcă n-ar
vrea să mai poată găsi ieșirea!
E suficient să constatați că SUA au cheltuit cel
puțin 200 miliarde de dolari în Iran pentru a avea privilegiul de a se retrage
de acolo, achitând un bilet de ieșire cu 300 miliarde $. Și, pe lângă asta,
daune permanente de peste 1 trilion(fostele baze militare americane din jurul
Iranului). Dar chestiunea e chiar mai adâncă:
„Cred că în momentul de față ne aflăm pe o muchie de
cuțit. Intrăm într-o perioadă deosebit de riscantă, preconizată între alegerile
parlamentare parțiale din 2026 și alegerile prezidențiale din 2028. În același
timp, situația monetară devine din ce în ce mai amenințătoare. Guvernul SUA
cheltuiește în prezent 7 trilioane de dolari, în timp ce încasează doar
aproximativ 5 trilioane de dolari, ceea ce înseamnă o cheltuială în exces de
40%. Deși guvernul are o cantitate uriașă de datorie de finanțat, cererea
pentru această datorie este în scădere. Acest declin al cererii este alimentat
de factorii standard de cerere și ofertă, precum și de temerile deținătorilor
de titluri de stat cu privire la potențiale sancțiuni.”
Sunt vorbele legendarului Ray Dalio, citate de pe
contul său de Substack. Între timp ce se întâmplă în lume? V-ați uitat doar în
troaca occidentală, fără să vedeți esența. Hai să v-o arăt în doi timpi și trei
mișcări.
La reuniunea G7 au fost invitate trei țări din Golf:
Emiratele Arabe Unite, Qatar și Arabia Saudită. Ultima a ales să sară peste
summitul degenerării. De ce? Pentru că trebuie să se repoziționeze în contextul
în care Iranul și China construiesc acum un parteneriat solid. Ieșit cu fruntea
sus din confruntare, Iranul este principala putere din zonă, cu care China
dezvoltă un parteneriat amplu. Caracterul duplicitar al saudiților i-a făcut să
piardă teribil din relevanță, iar acum fac tot posibilul să nu piardă trenul.
O să sar puțin în domeniul AI, pentru a înțelege un
alt aspect. Anthropic a lansat modelele din seria Mythos, pe care le-au
marketat ca revoluționare. Sunt mai bune decât modelele lor vechi, dar eu unul
le încadrez la buzz-uri de marketing. Fable, modelul lansat în preview pentru
cei cu subscripție, a făcut senzație. Doar că, imediat, Trump a semnat un ordin
prin care a interzis accesul din străinătate la acest model. Vă amintește de
ceva similar? Vă spun eu: interzicerea Nvidia de a vinde în China. Iar acum
Nvidia plânge că a pierdut piața chineză. Și, cu toate că vrea să vândă, cu
toate că a obținut OK-ul să exporte, chinezii nu mai cumpără.
Cu modelele AI, cu toate că povestea e similară,
deznodământul e mult mai rapid. GLM-5.2 e un model pe care firma chinezească
Z.AI l-a lansat în regim open source și care este practic similar ca
performanță modelelor Anthropic. GLM-5.2 a reușit să surclaseze Claude Fable 5,
obținând un scor ELO de 1360 față de 1350 (Fable 5). Sunt teste în care Fable
câștigă. Însă câștigătorul moral e clar modelul chinezesc!
Poate vă întrebați ce legătură este între tehnologie
și geopolitică. Este. În ciuda sancțiunilor, în ciuda rămânerii încă în urmă a
tehnologiei hardware chineze, modelele sale AI sunt similare celor mai bune
modele americane și asta la o fracțiune de cost! AI-ul de azi este similar
fenomenului industrial din trecut. Când industria americană scala, fenomenul
era echivalentul „opensource-ului” de azi. Dacă aveai bani, mergeai în America
și-ți luai echipamente industriale(sau agricole). Nu-ți trebuiau avize,
autorizații sau mai știu eu ce. „Secretele” n-aveau cum să existe la niște
mașinării cu mecanismul la vedere. De ce câștigau americanii? Era efectul
dinamismului: „cumpără pentru că oricum mâine creativitatea noastră debordantă
ne va permite să optimizăm sau să inventăm ceva mai bun”. Capitalul trebuia să
se rotească: luai mașinării, creșteai productivitatea, scalai, după care aveai
nevoie de alte mașinării mai performante pentru a continua să scalezi.
În timpul acesta, pe Bătrânul Continent, în Anglia,
vestitele țesătorii se închideau în sine. Aveau „secrete de producție”,
păstrate din tată-n fiu. Stofele lor de o calitate impecabilă erau mult peste
ceea ce oferea America. Doar că aici e secretul: AMERICA PRODUCEA IEFTIN! Așa
cum, în zorii revoluției industriale făcuse și Anglia, inundând piețele cu
textilele sale ieftine. Inclusiv acum marile țesătorii englezești produc
vestitele lor materiale, cu toate că la capitolul finețe italienii sunt liderii
de necontestat. Doar că acum Anglia nu există pe piața volumetrică. Și nici
Italia! Acolo China, India și Turcia sunt liderii. Restul? Undeva pe la coadă.
Da, există, dar ca nișă. Banul e rulat de volume.
Dacă mergi în Londra, pe St. James’s Street la
numărul 9, te vei lovi de celebrul John Lobb, cel care face pantofi din 1849.
Pe Savile Row vei găsi atelierul Henry Maxwell care, din 1750, face pantofi la
comandă. Sunt istorii fabuloase și același mod de operare ca la inaugurare. Dar
ele sunt doar dinozauri conservați. Știu, te simți impecabil într-o pereche de
pantofi făcuți pe comandă. Nimic nu se compară cu sentimentul pe care-l ai
atunci când mergi și cizmarul îți scoate calapodul personalizat. Dar lumea se
încalță cu pantofi sport. E mizerabil, nici eu nu suport femeile cu rochii și
„adidași”(Doamne, e horror să ofensezi în asemenea hal un picior făcut pentru
stiletto!). Dar asta e realitatea. Relicvele rămase prin Londra au fost prima
dată călcate în picioare de producția de masă americană, iar acum de „invazia
asiatică”.
La fel e și cu AI-ul, cu mașinile electrice, cu
roboții și cu restul tehnologiilor. Asia e cheia. Ei nu au secrete comerciale
pentru că au vigoare. SUA e pierdută în spațiu, cu un președinte suferind și
el, ca și precedentul, de demență senilă. Europa e mai imbecilă ca niciodată,
dinamitându-și sursa de energie, Rusia, într-un război pe care-l întreține și
care-o va costa un nou deceniu postbelic.
Ca să înțelegeți exact la ce mă refer – în special
cei tineri care au impresia că magazinele pline sunt o normalitate – după Al
Doilea Război Mondial a devenit celebru un slogan al Ministrului Economiei din
Germania acelor vremuri, Ludwig Erhard: „Ein Huhn in jedem Topf am Sonntag”,
care s-ar traduce cu „Duminica, un pui în fiecare oală”. Asta înseamnă deceniului
postbelic, băgați bine la cap!
Priviți lumea așa cum e. Ramoliții se întâlnesc prin
cluburi care nu mai iteresază pe nimeni: G7, Bilderberg, Comisia Trilaterală
s.a.m.d. Pe cine interesează în condițiile în care greutatea atârnă la ceea ce
se discută în „Marea Sală a Poporului”? Nu cumva de-acolo s-a întors Trump cu
basca-n mână și a făcut pacea rușinoasă cu Iranul?
Treziți-vă! Noua lume există! Căutați-vă destinul în
ea întrucât în vechea lume nu puteți găsi decât frustrate și moarte.
Autor:
Dan Diaconu
Sursa:
Trenduri
economice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu